Tehnici teatrale și de joc în cadrul activității didactice

Mijloacele moderne din sfera informaticii și comunicațiilor (computere, tablete, etc) își au rolul lor, dar doresc a sublinia faptul că este bine ca noi, cadrele didactice, să încercăm să facem călătoria dezvoltării umane în sens invers și să-i învățăm pe copiii să devină jucându-se.
Un mijloc didactic foarte eficient din acest punct de vedere este acela al folosirii unor tehnici teatrale și de joc în cadrul activităților didactice. Este o modalitate facilă de ameliorare a actului educațional, de completare a cuvântului cu imaginea, obiectul, mișcarea și de transformare a unei activități sobre în joc.

În condițiile unei societăți care traversează o perioadă de adaptare la contextul exploziv-informațional, este necesar să regândim activitatea didactică și s-o adaptăm publicului copil, cel mai bine ancorat realității în care trăim. Mijloacele moderne din sfera informaticii și comunicațiilor (computere, tablete etc.) își au rolul lor, dar doresc a sublinia faptul că este bine ca noi, cadrele didactice, să încercăm  să facem călătoria dezvoltării umane în sens invers și să-i învățăm pe copiii să devină jucându-se.

Pentru lectura explicativă a unui text, dacă în mod tradițional ne axăm pe abordarea metodică bine cunoscută, ca și mod de lucru alternativ putem introduce elemente de teatru de animație, folosind păpuși, un paravan, etc. În cadrul primului mod de abordare elevii vor lucra în ritm propriu în funcție de bagajul anterior de cunoștințe și de starea de spirit de moment, pe când atunci când intervine elementul de joc, de animație, interesul acestora va crește deoarece informația este captată pe două canale: vizual și auditiv. Astfel, șansele de a reține cresc, se creează o atmosferă plăcută de lucru, legături afective mai puternice între cadru didactic-elevi. Dându-le posibilitatea și elevilor de a manipula păpușile sau alte materiale de recuzită crește interesul pentru activitatea școlară, în general.

Elementele teatrale sunt folosite doar ocazional și atunci ca modalitate de exprimare artistică a elevilor în cadrul serbărilor școlare. Teatrul însă poate îmbrăca forma unui mijloc didactic, dar acest lucru depinde numai de cadrul didactic și de deschiderea acestuia spre noi perspective de predare a conținuturilor didactice. În acest sens, modalitatea cea mai la îndemână este teatrul de animație (teatrul de păpuși).  Printre argumentele utilizării păpușilor în cadrul activităților didactice se pot enumera următoarele:

• orientează atenția și astfel favorizează procesul de învățare;
• dau viață unui text greoi, pe care elevii cu mari dificultăți reușesc să-l înțeleagă;
• sunt obiecte comune și plăcute elevilor;
• accesibilizează conținuturile făcându-le atractive pentru elevi, indiferent de nivelul lor cognitiv;
• favorizează lucrul în echipă, atât între copii, cât și elev-cadru didactic etc.

Păpușile se pot introduce în orice moment al lecției, de regulă este suficient să ocupe perioade scurte de timp, dar se poate ajunge până la întreaga oră dacă servește eficientizării comunicării didactice, însușirii conținuturilor într-o manieră atractivă, crearea ocaziei de însușire a unor valori morale, estetice, sociale.

Exemplificarea aplicării unor tehnici teatrale și de joc în cadrul actului educațional

Tipul de activitate	Descriere	Elemente de animație/ Valențe educative
Lecția convențională Dezbatere	Realizarea unui spațiu special pentru câteva păpuși care trebuie considerate ca făcând parte din colectivul claseiObișnuirea elevilor cu prezența acestor păpuși în cadrul unor secvențe de lecțiePăpușa Află tot– verificarea cunoștințelor, poate pune întrebări pentru fixarea cunoștințelor; Criticul – evaluarea unor lucrări, face aprecieri la activitate, astfel eventualele critici cu privire la activitatea elevilor nu sunt percepute ca jignitoare; Inteligentul – găsește soluții inedite pentru rezolvarea unor situații problematice. Cu timpul păpușile pot fi mânuite chiar de către elevi.	Păpușa Află totCriticulInteligentul Dezvoltarea capacității de comunicare Dezvoltarea gândirii prin analiză
Ateliere de lucru cu o temă dată Proiecte de lucru	Elevii, împărțiți în echipe de lucru, pot avea ca sarcină de lucru să improvizeze un spectacol – joc de rol cu atâtea personaje câți copii sunt.Etape de lucru:• realizarea unui scenariu de către cadru didactic sau elevi; • realizarea distribuției și repartizării celorlalte sarcini specificii punerii în scenă a unui spectacol; • înțelegerea personajelor; • exersarea sarcinilor primite; • prezentarea spectacolului.	Păpuși pentru a fi folosite ca personajeJoc de rol și improvizațiaPantomima Dezvoltarea spiritului de echipă, a voinței
Activități/ jocuri de expresie verbală, corporală, expresie plastică/ estetică	Hai să facem o poveste!Descrierea jocului: unul dintre elevi sau cadrul didactic va lua păpușa care are rolul de povestitor și va începe povestea: „A fost odată ca niciodată…” Se poate opri utilizând formule ca atunci, deodată, etc. Formulele acestea vor ajuta următorul elev să continue povestea în funcție de propria lui imaginație. Textul se poate înregistra și se va pune în final pentru hazul participanților.Mima Descrierea jocului: unui elev, coordonatorul prin intermediul unei păpuși îi spune un cuvânt. El trebuie să transmită colegilor cuvântul fără să spună niciun sunet, doar folosindu-și posibilitățile de expresie corporală. Dacă se joacă pe grupe, activitatea poate fi ca o competiție. Mâinile fermecate Descrierea jocului: jocul presupune împărțirea elevilor în actori păpușari și spectatori. Actorii vor folosi, pentru a sugera personajele, propriile mâini la care pot adăuga câte un element reprezentativ pentru personaj, element ce poate fi găsit în mediul școlar. Elevii vor putea sugera păsări, flori, insecte, etc. fiecare după imaginația sa. Se pot realiza și relații între personaje. Exemplu: o albinuță care stă pe o floare. Păpuși din carton Descrierea activității: din carton,deșeuri textile, elevii vor realiza personaje întâlnite în textele studiate. După ce siluetele sunt decupate li se atașează tije de lemn, pentru a putea fi animate la paravan.	Povestitorul – o păpușăModul de intonare, gesticulare, etc. – expresie verbalăJocul de rol, improvizația Capacitatea de anticipare a unor secvențe Expresia corporală – mimica, gesticularea/ pantomima Un paravan de teatru pentru păpuși Expresia corporală – mișcarea mâinilor   Dezvoltarea simțului estetic și a abilităților manuale; Transpunerea unui text dramatic sau a unei dramatizări Păpuși-personaje animate de elevi.
Lumea animației – activități de prezentare și realizare a unor păpuși de teatru cu mijloace la îndemâna elevilor și obiecte animate	Figuri bidimensionaleSunt cele mai simple păpuși de teatru și pot fi confecționate din carton. Se atașează tije de lemn (dimensiuni mai mari 40-50 cm) Păpuși din linguri de lemn Se confecționează din linguri de lemn. Aceste păpuși sunt foarte cunoscute în mediul școlar, dar puțin utilizate. Păpuși de tip bilă sau păpușile pe deget Păpușa are un sistem de mânuire cu ajutorul degetului. Bila poate fi confecționată din polistiren, pânză, vată. Prezintă avantajul mânuirii de către un singur copil a mai multor păpuși simultan. Obiectele animate Orice obiect din lumea cotidiană a elevului poate deveni un personaj. Un fular este un șarpe, o pălărie – o doamnă, o căciulă – un bunic, etc.	Pot fi utilizate de copiii mai mici sau începători;Dezvoltă musculatura brațului prin efortul de susținere și manipulare;Sunt simplu de realizat, nu necesită nivel înalt de finețe și creație; Permit elevilor transpunerea stărilor sufletești ale lor și ale personajelor prin realizarea trăsăturilor feței Pot fi folosite la însușirea semnelor de punctuație Reglează într-o mare măsură comportamentul verbal și coordonarea motrică; Dezvoltă foarte mult imaginația, corelarea expresiei verbale cu cea corporală Dezvoltă imaginația și capacitatea de sinteză a elevilor; Ajută la înțelegerea elementelor caracteristice ale unui personaj.

Activitățile enumerate mai sus sunt doar câteva exemple care presupun un minim de investiție și efort, dar care, alese în funcție de nevoile clasei și de contextul concret al procesului didactic, pot determina o mai bună cunoaștere a elevului de către cadrul didactic, îmbunătățirea comunicării pe verticală și orizontală, dezvoltarea la copil a încrederii în propria persoane.

Folosirea tehnicilor teatrale și de joc în munca la clasă îi face pe profesori, cât și pe elevi să perceapă procesul didactic într-un mod cu totul diferit și provocator. Aceste tehnici împrumutate din arta actorului stimulează gândire, atenția, creativitatea, memoria, imaginația, ascultarea activă la un nivel mai ridicat, spontaneitatea și spiritul de echipă, voința și motivația.

Bibliografie:
Ciobotaru Anca Doina, Mihailovici Elena, 2003, Valențe formative și terapeutice ale teatrului, Editura Spirul Haret, Iași;
Circa Camelia, Chirilă Ana Maria, 2012, Tehnici ludice și dramatice în educație – ghid metodic, Editura Școala Vremii, Arad;
Munteanu Ana, 1999, Incursiuni în creatologie, Editura Augusta, Timișoara.