Testarea practică la informatică. Putem verifica cu detectoarele de conținut AI dacă un program a fost scris cu ajutorul generatorului?
Are specializarea în Informatică obținută prin absolvirea, în anul 1996, a secției Matematică-Informatică a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Până în prezent, a desfășurat activități de predare în învățământul preuniversitar, la nivel liceal preponderent, dar și gimnazial - disciplinele Informatică, TIC, Informatică și TIC. A acumulat experiență în predarea opționalului de programare vizuală C#, ca instructor ECDL dar și ca profesor diriginte. Activitatea profesională și-o desfășoară de peste 25 de ani la Colegiul Național „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca.
Tehnologizarea accelerată din zilele noastre supune evaluarea practică în informatică și nu numai, la tot mai multe riscuri legate de originalitatea surselor. Am fost obligați să ne adaptam evaluarea din cauza metodelor de copiere în rețea sau cu ajutorul internetului și a celor prin telefon. Probabil că cea mai simplă metodă de prevenție rămâne cea cu eliminarea tuturor surselor posibile și vigilența maximă. Dar și așa trebuie să acceptam că se mai întâmplă.
O variantă care păstrează și beneficiile platformelor din educație cum este Google Clasroom ar fi educarea etică a elevilor. Dar apariția inteligenței artificiale o pune tot mai greu la încercare. Dependențele par și mai puternice ca cele cauzate de telefonie, rețele de socializare și gaming. În contextul folosirii AI-ului tot mai des de către elevi și ca generare de material și ca rafinare a conținutului generat astfel încât să evite detectoarele de conținut sau „radarele” profesorilor, mi se pare că tentația devine tot mai mare și educația elevului este într-un mare impas în primul rând ca raport motivație/ efort și inerent ca finalitate.
Datorită unui test practic dat în acest an școlar, test care mi-a ridicat multe întrebări vizavi de onestitatea unor elevi am vrut neapărat să văd dacă detectoarele gratuite de AI pe internet pot folosi la recunoașterea folosirii acestuia în timpul unui test.
În primul rând la întrebarea directă dacă se poate face așa ceva răspunsul chatGPT a fost:
„Verificarea dacă un cod sursă este generat de inteligență artificială (AI) nu este o sarcină ușoară și nu există o metodă 100% sigură, dar sunt mai multe tehnici și indicii care pot ajuta la formularea unei ipoteze plauzibile.”
Prima tehnică recomandată a fost: „Analiza stilului de programare
AI-urile (precum ChatGPT sau Codex) au un stil distinct de a scrie cod:
• Comentarii explicative excesive sau foarte „școlare”.
• Formatare foarte consistentă, aproape „robotică”.
• Nume de variabile și funcții foarte descriptive (ex: calculate_average_temperature() în loc de calcTemp()).
• Lipsa de erori logice evidente, dar uneori codul este supradimensionat (overengineered).
• Codul e deseori „generic” și portabil, fără optimizări specifice contextului.”
A doua sugestie: „Folosirea unui detector de cod generat de AI” despre care recunoaște în clasificarea următoare că are o precizie scăzută:
„Metodă Precizie Observații
Stilul codului Medie Se bazează pe experiență
Detectoare AI Scăzută Nu sunt fiabile 100%
Istoric Git Medie Bun pentru context
Întrebarea directă Mare Dacă e posibil
Analiza metadatelor Scăzută Rar disponibilă”
Rezolvările elevilor mei reprezentau un program scris în limbajul C++ la materia informatică, din care despre doua dintre ele pot afirma cu siguranță că erau produse cu ajutorul AI, și a treia era o rezolvare proprie a elevului. Pentru detectoarele care reușeau să furnizeze un procentaj mai mare AI la sursele presupus fraudate, am testat și modificarea de scor la adăugarea unui comentariu.
Rezultatele pe care mi le-au furnizat detectoarele au fost într-adevăr destul de evazive și confuze:
• Isgen – a apreciat cele doua surse copiate ca fiind 100% originale, iar pe cea originală având 90% conținut uman și 10% conținut amestecat
• justDone – a apreciat cele doua surse copiate ca fiind 86%AI/82%AI, iar pe cea originală ca fiind 70%AI
• try.undetectable.ai – a apreciat o rezolvare copiată ca 94% AI, cealaltă la 98%AI, cea originală ca 68%AI (adăugarea unui comentariu într-o sursă copiată, a scăzut posibilitatea copierii cu 27%, de la 98% la 71%)
• Codespy – a apreciat cu 2%AI și o rezolvare copiată și una originală
• GPTzero – a apreciat cele doua surse copiate ca fiind 97%AI/97%AI, iar pe cea originală ca fiind 70%AI și o oarecare nesiguranță, deși că în urmă cu o lună o considerase fără contribuție AI
Trebuie menționat că inclusiv lucrările majoritar incorecte erau considerate ca fiind generate AI de către verificatoarele ce dau procente mai generoase și acest lucru m-a convins să nu mai testez alte detectoare.
Concluziile mele au fost că aceste aplicații pur comerciale (după câteva testări majoritatea solicitau abonare) nu pot oferi un rezultat clar, cel puțin pe sursele care i le-am oferit eu în formă de programe, algoritmii după care se verifică originalitatea programelor par să țină cont prioritar de existența comentariilor, iar dacă încearcă să regăsească secțiuni din algoritmi pe internet e foarte posibil sa-i găsească, fără a fi neapărat necesar să fie copiați.
Personal, mă consider clar un novice în utilizarea instrumentelor generative, majoritatea informaților le aflu de pe internet și de la elevi, pe partea de referate îl consider într-adevăr capabil să obțină în timp util rezultate bune, și pe partea de documente care urmează diverse tipare, dar în cazul realizării de programe poate oferi doar soluții de probleme matrițate, fără strălucire, care pentru mine nu vor prezenta niciodată farmecul gândirii umane. Iar pe partea pe care mi-ar plăcea sa-l folosesc, la generare de fișe și documente care îmi strangulează existența, din păcate nu am cum să le obțin, fără a depune un efort similar pentru a-i specifica suficient ce doresc.
Datorită riscului mare de a stopa dezvoltarea cognitivă necesară vârstei și popularității crescânde a folosirii AI în scopuri nu tocmai favorabile învățării, voi fi nevoită, la fel ca toți profesorii care își doresc încă să mai formeze ceva la generația tânără, să iau măsuri, în special de prevenție, dar acestea le pot lua doar pe baza măsurilor constatative, de detectiv, cu rol reglator de feedback în stabilirea metodelor de evaluare eficiente și în stabilirea unei notări corecte pentru promovarea eticii.
În concluzie, testele practice, foarte importante materiei mele, voi putea să le mai aplic ori fără internet, privându-mă de facilitățile oferite de Classroom în transmitere și feedback precum și de economisirea hârtiei, sau cu internet restricționat inteligenței artificiale.
Nu putem nega nici importanța educației etice a un colectiv, nici importanță motivației, nu putem nici presupune prin absurd că putem eradica acest fenomen, dar putem corobora toate aceste măsuri și reduce la maxim tentațiile prin adaptarea permanentă a condițiilor de testare. În materie de depistare a originalității lucrărilor probabil că toți avem modalități proprii de verificare pe care niciun sistem artificial nu le poate înlocui eficient pentru a facilita un progres școlar, dar cel mai dificil și important aspect de realizat, în condițiile societății actuale, rămâne cel motivațional.
Bibliografie
Istrate, O. (2025) – Recomandări practice pentru utilizarea adecvată a inteligenței artificiale de către profesori- Revista iTeach: Experiente didactice, numărul 167, iulie, 2025. Online: https://iteach.ro/experientedidactice/recomandari-practice-pentru-utilizarea-adecvata-a-inteligentei-artificiale-de-catre-profesori
openai.com (accesat în august 2025)
Cuvinte cheie:
Accesări: 255




Ministerul Educaţiei