Timpul liber al şcolarilor

Este o evidentă legătură între succesele şcolare ale copiilor şi modul lor de a-şi petrece timpul liber. De obicei, elevii buni se recreează prin lecturi de bună calitate, spectacole de valoare artistică, fără a neglija şi sporturile, plimbările, etc. Elevii slabi evită continuarea preocupările „serioase” şi îşi irosesc timpul în activităţi cu slabe resurse formative, de obicei nici sportul nu îl practică în mod sistematic. Unii, mai ales fetele din mediul rural sunt prea ocupate cu sarcini de ordin gospodăresc, care le diminuează resursele de energie cerută de continuarea unui efort intelectual mai susţinut. Articolul următor încearcă să prezinte câteva roluri ale unor instituţii şi contexte în structurarea timpului liber al copiilor.

Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor, astfel, scăpat de sub supravegherea lor se pot aştepta la foarte multe surprize. A introduce, cu ajutorul copilului, un program potrivit de viaţă pentru elev, în familie şi a veghea ca el să fie respectat, este cel dintâi lucru pe care-l avem de făcut pentru a-l învăţa pe acesta să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de o viaţă dezordonată şi delăsătoare. Un program precis şi potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea orelor de muncă, odihnă şi distracţii contribuie mult la disciplină lui la dezvoltarea fizică şi psihică. Timpul liber al elevilor mai poate fi organizat de şcoală prin diferite activităţi extracurriculare cum ar fi activităţi turistice, sportive, agrement, excursii, etc. şi mai poate fi autoorganizat, timpul petrecut cu prietenii în excursii, plimbări, la aniversări) şi singur  prin studiu, relaxare, televizor sau computer.

Managementul timpului implică o optimizare a proiectării şi planificării activităţii de conducere şi are ca etape stabilirea obiectivelor, etapizarea activităţilor la nivelul zilei şcolare şi stabilirea ordinii de priorităţi cu privire la organizarea acţiunilor concrete. Principiile managementului timpului liber se înscriu pe următoarele aliniamente interogative (Iosifescu, 2001, p. 72):

• ce sarcini avem de rezolvat;
• care este ordinea de priorităţi;
• în cât timp trebuie rezolvată fiecare sarcină;
• ce instrument avem prin intermediul căruia monitorizăm realizarea sarcinilor şi modul în care ne-am planificat activitatea.

Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în care se realizează o plăcere, o pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui goblen etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest timp este mai mare sau mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui individ în parte, în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi capacitatea voluntară de a se integra  într-un anumit program.

Pe copii nu prea îi învaţă nimeni cum să îşi organizeze timpul. Educaţia despre organizarea timpului se reduce la anumite „trimiteri” de genul  „grăbeşte-te acasă pentru că ai de învăţat”, „treci la învăţat”, „nu ţi-ai organizat timpul, de aceea nu ţi-ai terminat temele nici până acum”, „eşti un puturos şi de aceea ai numai note mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că nu termini nimic”, „de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc (Raţă, 2007, p. 87).

Aceste tipuri de remarci nu ajută copilul în organizarea timpului, în general şi nici în petrecerea timpului liber astfel încât să-i ajute să se dezvolte ca oamenii responsabili, plăcuţi, veseli şi bine dispuşi. Diferenţele dintre realizările elevilor poartă pecetea  modalităţii de gestionare a timpului total. Educarea copilului pentru aşi forma capacitatea de gestionare a timpului în general, şi a timpului liber în special, începe în familie, încă de mic când fiecare membru al familiei primeşte sarcini precise, bine ancorate în timp, cu termene de execuţie concrete.

Rolul părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea capacităţii de gestionare a timpului liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al realizărilor şi nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor, sarcinilor.

Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice începând cu cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi să-şi formeze capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului, pentru elevul integrat în procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare cadrelor didactice şi a părinţilor cât interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi acceptare a programelor de lucru.

Clubul Copiilor reprezintă unitatea şcolară care se ocupă de educaţia nonformală a tinerei generaţii prin care se aprofundează şi se completează cunoştiinţele dobândite în şcoală. Scopul activităţii în această instituţie este ocuparea utilă, eficientă şi plăcută a timpului liber al copiilor, sub îndrumarea competentă şi pasionată a cadrelor didactice cu reale disponibilităţi.

Palatul Copiilor este soluţia inteligentă pentru petrecerea timpului liber al copiilor şi adolescenţilor între 5 şi 18 ani. Cu o tradiţie veche, cu profesori experimentaţi şi pasionaţi, diverse domenii de interes sunt astfel gândite încât să trezească interesul oricărui tânăr. Copiii zilelor noastre sunt curioşi, inteligenţi, veseli, creativi, de aceea Palatul copiilor este locul unde pot să-şi pună în evidenţă inteligenţa, creativitatea, curiozitatea, momentele care să îi pună în valoare şi recompensele care să-i motiveze.

Bibliografie
Cosmovici, A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi,
Raţă, G. (2007) Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi,
Stan, C. (2001) Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea clujeană, Cluj-Napoca