Utilizarea cântecului în ora de limba franceză

Cântecul este un domeniu vast – există cântece pentru toată lumea, pentru toate sensibilitățile, pentru toate stările sau pentru diverse ocazii: cântece de petrecere, cântece de dragoste, cântece de protest, cântece religioase, imuri, etc. În același timp, cântecul poate juca diferite roluri în activitatea de predare-învățare, după nevoile, interesele și posibilitățile practice ale profesorilor și elevilor.
Este perfect posibil de a utiliza un semestru sau chiar un an școlar utilizând cântecul. Există cursuri universitare axate pe utilizarea cântecului, fie în evoluția lui de la trubadurii și menestrelii de la Evul Mediu până la compozitori și interpreți moderni.
Ba mai mult, în CECRL, cântecul apare ca și document autentic de învățare a limbilor străine.

Comorile cântecului

Este evident că o bună parte din cei cărora mă adresez aici nu vor fi dornici (inițial, cel puțin) să utilizeze cântecul un semestru sau chiar un an școlar, însă cum am putea noi și elevii noștri să profităm de comorile cântecului, continuând în același timp să predăm materia și totodată elevii să învețe ceea ce ar trebui să învețe?

Cântecele și muzica sunt forme semnificative în comunicarea umană. Melodiile sunt parte foarte importantă a vieții. De exemplu: cântecele de dragoste, cântecele de Crăciun, cântecele religioase, cântece populare, rock, pop sau rap, etc. Cântecele descriu timpul și condițiile în care trăiesc oamenii. Ele sunt, de asemenea, o parte integrantă a culturii.

Utilizarea cântecului la ora de limbă străină oferă multe posibilități de lucru. Există melodii care pot distra, care pot mișca, care pot provoca râsul sau plânsul, în special cele de dragoste, pot exprima o părere, pot să încurajeze sau să calmeze. Este evident că tinerii sunt interesați de diferite genuri de muzică. Pentru ei, piesele exprimă atitudinea lor în viață, legate direct cu modă, freze și coafuri sau stilul de viață. Încă de la început, melodiile ajuta elevii să învețe o limbă străină. Socializarea copiilor și tinerilor ajută la schimbarea normelor și valorilor lor. Profesorul trebuie să ia în considerare atunci când pregătește lecțiile că elevii sunt motivați și interesați de actual, de ceea ce se întâmplă acum în societate. Nu vor fi interesați de societatea de secolul trecut.

Uneori repetăm cuvintele unei melodii toată ziua, chiar fără a le înțelege, mai ales dacă melodia este contagioasă, cum s-a întâmplat în ultimul timp cu piesele Indilei (Dernière danse, Tourner dans le vide, S.O.S.), a lui Maître Gims (Bella, J’me tire) sau a lui Stromae (Alors on danse, Papaotai). Elevii ar putea fi tentați să se uite în dicționar și în acest mod ar putea să înceapă să învețe. Cântecul  distrează predarea, deoarece majoritatea oamenilor le place să cânte.

Învățare cu cântece franceze, ajută de asemenea la învățarea culturii franceze și la descoperirea francezei vorbite, în toată diversitatea ei. „Prin ascultarea de cântăreți și grupuri populare, este posibil să înțelegi limba de pe stradă fără a fi în Franța, ceea ce este foarte util.”  Cântecul și muzica trebuie introdusă la început la clasă pentru plăcerea de a asculta; de aceea ar trebui obligatoriu ca lecțiile introductive (clasa Pregătitoare pentru L1 sau clasa a V-a pentru L2) să fie însoțite de cântece pentru copii în limba străină predată. O lecție al cărei scop este cântecul poate începe cu ascultarea activă, urmată de activități pentru elevi axate pe temă, personaje, sunete, conducând astfel la înțelegerea generală, urmată de înțelegerea  detaliată (cuvinte și expresii sau noțiuni de gramatică). Pentru a merge mai departe, piesa poate provoca activități de exprimare orală sau scrisă, în jurul temei sau poveștii pe care o conține. Cântecul permite o abordare activă a înțelegerii orale.

De ce cântecul în ora de limba franceză ?

Aș spune, de ce nu? Dar cum? Primul lucru de făcut, este să începeți! Și începeți cu începutul! Un prim pas este de a asculta melodia aleasă în mod regulat pe parcursul a două sau trei minute înainte de începerea oficială a orei. Astfel, nu vă veți abate de la etapele planificate oficial și, probabil, obligatorii, și vă puteți aștepta deja la cel puțin două beneficii.

În primul rând, dacă ați ales bine cântecul, este probabil ca elevii să înceapă să iubească orele de limba franceză. Ei se vor detașa încet, dar sigur de mediul non-francez (vorbesc aici de o clasă unde franceza este limbă străină, desigur), și se vor cufunda în limba franceză atât de frumos și aproape inconștient. Le va fi mult mai ușor să „se apuca de lucru”, după aceea, în franceză.

Un al doilea avantaj, mai puțin evident, dar la fel de important este că tu ca și profesor, vei invita în sala de clasă o gamă de voci și de modalități de a vorbi autentic limba franceză. Îi vei pune pe elevi în prezența unei varietăți de intonații, pronunții și chiar accente, diversitate care să reflecte realitatea lumii în care se vorbește limba franceză.  De asemenea, le vei forma elevilor competențe receptive, chiar dacă, inițial, vor spune că nu înțeleg nimic. A nu înțelege prima ascultare a unei melodii, nu e prea surprinzător. Cu siguranță au experimentat și în limba maternă acest lucru. Aceasta nu este o situație care trebuie evitată cu orice preț, ci mai degrabă, de a o exploata. Este clar că tinerii din întreaga lume care ascultă muzică americană sau în limba engleză nu înțeleg totul de la început, dar mulți dintre ei au învățat limba engleză mai mult din cântece de cât de la școală! Cântecul traversează frontierele naționale, el sare peste barierele de limbă. Nu mică mi-a fost uimirea să aud tineri japonezi sau americani cântând Dragostea din tei, a băieților de la O-zone.

Utilizați, așadar, lipsa de înțelegere! „Dacă ați ales bine piesele, dacă muzica și vocea sunt în așa măsură încât rămâi cu urechea agățată de căști și îți trezește sensibilitatea, asta te va face să vrei, nu doar să auzi, ci și să asculți.”  Dacă melodia are într-adevăr ceva de transmis, cei care vor asculta vor fi și sensibilizați!

Exerciții de ascultare

Cântecul poate servi, în primul rând,  ascultări active și exercițiilor de înțelegere. Aceasta le oferă elevilor voci și modalități de a vorbi variat și autentic și totodată le rafinează capacitatea lor de a înțelege limba franceză, așa cum este ea, limba vorbită în afara sălii de clasă. Fiecare cântec este un document autentic de limbă și cultură care nu a fost creat special  pentru utilizarea lui de către un elev străin. Acesta oferă o intrare în limba franceză și tot ceea ce aceasta oferă: un mod de a fi, de a simți, de a (se) vedea, de a reacționa cu lumea întreagă. Acesta vă permite să introduceți într-o anumită măsură, ceea ce înseamnă să fii francez (sau quebechez, sau belgian sau african) în zilele noastre. Și asta nu e un lucru mic!

Cel mai simplu exercițiu este ascultarea colectivă a unei melodii, în primul rând fără text. Îi putem chiar întreba pe elevi să închidă ochii și să încerce să recepționeze toată melodia, precum și să descopere despre ce este vorba în general. Chiar și atunci când cuvintele nu sunt înțelese în detaliu, elevii pot avea deja o idee despre subiect, despre tonul ei sau despre emoția piesei. Comunicarea poate avea loc, chiar dacă nu depinde de cuvinte numai, dar îi va face să dorească să înțeleagă mai precis aceste cuvinte.

Pentru a facilita și ghida ascultarea, putem să le oferim unele indicații sau sarcini precise. Putem solicita, fie întregii clase fie unor grupuri separate, să acorde o atenție deosebită la anumite elemente ale cântecului: vocea, expresivitate interpretării, instrumentele care însoțesc vocea, orchestrarea, rima, repetarea unor cuvinte sau fraze, accentul anumitor cuvinte, etc. E bine să orientăm încă de la prima ascultare elevii, în funcție de operațiunea pe care intenționăm să o întreprindă elevii în minutele următoare. O modalitate de a face acest lucru este de a oferi elevilor o „grilă” de ascultare, cerându-le să identifice și să rețină, de exemplu, anumite caracteristici lingvistice: verbe la timpul trecut, sau imperativele sau expresii temporale (hier, demain).

Punerea în comun a acestor observații dă deja o primă impresie. Îi putem întreba, de exemplu: cine cântă? un bărbat? o femeie? tânăr sau matur? Cum pare a fi tonul? trist, fericit, agresiv, violent, nostalgic, ironic? Cui se adresează piesa? unei anumite persoane, unui grup? fiecărei persoane în parte? Spune piesa vreo poveste? Ce se întâmplă? Care sunt personajele? Acest joc de întrebări poate continua atât cât este nevoie pentru a ajunge la  înțelegerea globală a cântecului.

Apoi, dacă unele întrebări nu și-au găsit răspunsul anterior, pot ghida la cea de-a doua ascultare, care să urmărească să stabilească textul exact. Pentru a restabili textul, reluăm melodia de la început, bucată cu bucată și se poate fie oral, fie în scris pe tablă sau în caiete de către întreaga clasă, să se descopere lacunele anterioare. Unele pasaje sau cuvinte nu vor fi înțelese chiar două, trei ascultări succesive: este bine pentru a evita irosirea timpului, să scriem, în prealabil, cuvintele cu siguranță necunoscute elevilor; acest lucru le  va facilita accesul spre înțelegerea detaliată a cântecului.

Profesorul poate facilita înțelegerea piesei, mimând acțiunile sau sentimentele exprimate (recomandat în special la clasele debutante). Ca orice profesor care predă limba în mod direct și activ, este un pic comic însă acest joc nu trebuie să pară prea greu pentru el. Acesta poate chiar să le ceară elevilor să-l imite, ceea ce va facilita nu doar înțelegerea, ci și învățarea piesei. Astfel, micuții din clasa pregătitoare de la Blandiana au învățat că alouette este o ciocârlie, dar și părțile corpului, întrucât atunci când cântam alături de ei am și gesticulat și involuntar au învățat și părțile corpului. Așadar, metoda „gestuală” se dovedește a fi eficace. Cu cât introducem mai multe elemente în procesul de învățare – creier, sentiment, corp, sentimente, emoții – cu atât acest proces de învățare va fi mai eficient și mai durabil.

Oricum, ori de câte ori un set de cuvinte a fost înțeles de către un elev, este bine să le repetăm în cor, de către toată lumea. Pe de o parte, aceasta îi împiedică pe cei care au mai multe dificultăți în a înțelege cuvintele să rămână inactiv; pe de altă parte, aceasta facilitează pentru toată lumea învățarea activă a cântecului și, evident, oferă elevilor oportunitatea de a imita și asimila limbi și moduri de a vorbi autentic.

Cântecul și pronunțarea

Pentru elevii debutanți, pronunția și ritmul frazei sunt foarte importante. Ascultând și reproducând cuvintele, ei se obișnuiesc treptat cu pronunțarea cuvintelor unei limbi străine. De exemplu, pentru a-i obișnui cu r-ul specific Franței, le-am cântat elevilor Compère Guilleri, cântec unde, surpriză!!!, apare r-ul specific de nu mai puțin de 79 de ori, cum au descoperit elevii clasei pregătitoare. Cântecele, de asemenea, furnizează o mulțime de „cuvinte-cheie” care sunt utile în limbajul de zi cu zi.

Practica sistematică a pronunției, este inevitabilă, deoarece erorile de pronunție pot împiedica comunicarea. Elevii învață treptat sistemul fonologic și diferențele dintre română și franceză: consoanele finale, intonația, legăturile dintre cuvinte, vocalele nazale, etc. Profesorul trebuie să îi împuternicească pe elevi să-și descopere singuri propriile probleme și să corecteze greșelile lor.