În vremuri tulburi, în care tinerii se simt neînțeleși de familie, de profesori și chiar de prieteni, rolul dascălului e cu mult depășit de formarea profesională oferită de universități și/sau viață. De aceea, perfecționarea continuă este primordială, accesul la informație și înțelegerea nevoilor reale ale tinerilor din „generația Z” obligându-ne să căutăm alternative de petrecere a timpului liber pentru tinerii cu care lucrăm. Atelierul creativ și clubul de inițiativă comunitară IMPACT sunt doar două exemple! De fiecare dintre noi depinde să căutăm și să găsim cele mai bune metode de a-i atrage pe elevii noștri spre școală!
Articol integral →

ADHD, un cuvânt care sperie multă lume! Părinți deznădăjduiți, profesori panicați, colegi răutăcioși, vecini care privesc dubios etc etc… De ce ÎNCĂ sperie acest cuvânt? Ce este ADHD-ul?
Încă de la începutul cariei didactice, am fost pus în situația de a lucra cu copii cu diferite deficiențe în învățare, de la copii dislexici, la copii cu ADHD sau chiar autiști sau cu Sindromul Down. Neavând pregătire psihopedagogică specială, am învățat cum să mă comport/ să rezolv anumite situații pe parcurs… copiii în cauză fiind cei care mi-au arătat cum sau ce trebuie să fac.
Articol integral →

Noi, cadrele didactice sau viitoarele cadre didactice avem nevoie de o schimbare în felul de a gândi, avem nevoie de un nou cadru de referinţă.
Literatura de specialitate se concentrează asupra conţinutului predat şi mai puţin asupra metodei de comunicare. Şi care fost rezultatul până acum? Foarte puţini absolvenţi cu adevărat echipaţi pentru ceea ce urmează după ieşirea de pe băncile şcolii. În schimb, întâlnim la tot pasul oameni informaţi, dar neformaţi.
Câţi profesori îşi iau în serios responsbilitatea şi nu se rezumă doar la transmiterea unor conţinuturi?
Articol integral →

În decursul ultimului deceniu, învăţarea permanentă a ocupat o poziţie centrală în cadrul agendei politicii de cooperare europeană în domeniul educaţiei si formării. Învăţământul pentru adulţi a fost în schimb recunoscut drept o componentă importantă a învăţării permanente. Oportunităţile de învăţare ale adulţilor sunt esenţiale pentru asigurarea progresului social și economic, dar şi pentru dezvoltarea personală individuală. Educaţia adulţilor este strâns legată de răspunsuri în ceea ce priveşte sporirea participării civice, îmbunătăţirea sănătăţii şi a existenţei individuale. Beneficiile publice şi private ale educaţiei şi instruirii adulţilor includ şanse de angajare mai mari şi locuri de muncă de calitate sporită. Care să fie cea mai bună cale de învățare a adulților? Această întrebare are multiple răspunsuri, însă, din punctul meu de vedere, învățarea prin experiență este cea mai eficientă în dezvoltarea competențelor și abilităților adulților.
Articol integral →

Termenul de transculturalitate se referă la procesul reciproc de interferare a diferitelor culturi, la caracterul lor dinamic şi eterogen. În paralel cu acest termen sau precedate de el au circulat alte denumiri pentru fenomenul culturilor în contact (fenomenul terminologiilor asemănătoare, alternante, care din perspectivă sincronă se completează reciproc este cunoscut şi în lingvistica de contact). Adeseori s-a vorbit şi se vorbeşte în discursul cultural şi politic de multiculturalitate (pluriculturalitate) sau interculturalitate. Cei trei termeni – pluricultural, intercultural, transcultural – se diferenţiază gradual, dar nu substanţial unul de celălalt.
Articol integral →

Întrucât rolul familiei în educarea propriilor odrasle a scǎzut vertiginos, acestea trebuie stimulate sǎ o facǎ, chiar sǎ se implice mai mult în activitǎţile şcolare. Unitǎţii de învǎţǎmânt îi revine rolul de a crea acel sentiment al apartenenţei la grup prin crearea unor activitǎţi specifice, care sǎ evidenţieze atât rolul elevului, cât şi pe cel al clasei ca finalitate. Putem în acest fel marşa pe ideea cǎ fiecǎrui membru al unui grup de elevi îi revine sarcina de a fi responsabil pentru ceilalţi. Deoarece oamenii primesc influenţe educative din multiple direcţii, activitǎţile formale (instituţionalizate) trebuie conjugate cu cele nonformale (extraşcolare) şi cu cele informale (difuze) pentru a-şi dovedi eficienţa. Deşi educaţia formalǎ se situeazǎ pe primul loc, cea nonformalǎ are o acţiune mai evidentǎ în momentul în care educabilii ajung la autoeducaţie.
În ultimii ani, aceasta câștigă tot mai mult teren și tinde să devină parte integrantă a sistemului de învățământ.
Articol integral →

Cântecul este un domeniu vast – există cântece pentru toată lumea, pentru toate sensibilitățile, pentru toate stările sau pentru diverse ocazii: cântece de petrecere, cântece de dragoste, cântece de protest, cântece religioase, imuri, etc. În același timp, cântecul poate juca diferite roluri în activitatea de predare-învățare, după nevoile, interesele și posibilitățile practice ale profesorilor și elevilor.
Este perfect posibil de a utiliza un semestru sau chiar un an școlar utilizând cântecul. Există cursuri universitare axate pe utilizarea cântecului, fie în evoluția lui de la trubadurii și menestrelii de la Evul Mediu până la compozitori și interpreți moderni.
Ba mai mult, în CECRL, cântecul apare ca și document autentic de învățare a limbilor străine.
Articol integral →