Utilizarea tehnologiei în cadrul programului de dezvoltare personală şi socială la copiii cu dizabiltăţi intelectuale

Am propus un studiu privind validarea unui program experienţial de dezvoltare personală şi interpersonală pentru copiii cu dizabilităţi intelectuale, prin utilizarea metodelor de tip expresiv-creativ cu sprijinul tehnologiei.
Dobândirea unor comportamente asertive, în grupul de dezvoltare personală, va permite copiilor cu cerințe educative speciale să înveţe despre cum sunt ei şi cum sunt ceilalţi şi cum ar putea fi mai “potriviţi”şi “echipaţi” pentru mediu. Prin grupul de optimizare pe care l-am propus ca şi coordonator al acestui proiect, am dorit să reduc vulnerabilitatea psihologică la comportamente anti-sociale, diminuarea tulburărilor de conduită de aceea putem vorbi de necesitatea unei intervenţii de optimizare personală în vederea creşterii adaptabilităţii la mediu şi integrării eficiente.

Intervenția-pilot s-a desfăşurat în cadrul unui Proiect educaţional vizând integrarea socio-emoţională a copiilor cu dizabilităţi mintale. Am lucrat cu un grup de copii cu dificultati de învăţare, care urmau cursuri de iniţiere în utilizarea calculatorului, cu vârste între 11 şi 14 de ani.

Ipoteza de cercetare. Pornind de la ideea că există un pericol de alterare a conduitei copilului cu dizabilităţi dacă manifestările de revoltă, refuz, de respingere a tot ce este impus au o constanţă în timp, efectele negative răsfrângându-se asupra activităţii şcolare şi integrării sociale, am presupus că participarea lor la un program experienţial de dezvoltare personală asistat de calculator îi va ajuta să-şi optimizeze comportamentul astfel încât să se poată adapta şi integra social cât mai eficient, să-şi dezvolte abilităţi de utilizare al calculatorului printr-o manieră de învăţare experienţial-creativă.
1. dacă adolescenţii cu dizabiltăţi cu probleme de asertivitate vor participa la un grup experienţial de dezvoltare personală şi interpersonală asistat de calculator, atunci ei vor putea să-și afirme mai uşor propriile opinii şi vor fi capabili să inţieze fără teamă sau inhibiţii;
2. un grup experienţial de dezvoltare personală centrat pe artterapie asistată de calculator va ajuta copilul cu dizabilităţi mintale cu probleme de relaţionare şi comunicare interpersonală să iniţieze mai uşor contacte verbale şi nonverbale, să participe la acţiunile grupului, să primească şi să ofere ajutor, stimulând creativitatea, maturizarea sa emoţională şi socializarea;
3. grupul de dezvoltare personală asistat de calculator va contribui simultan la autoafirmarea, precum şi la abilitarea în utilizarea calculatorului.

Astfel, s-au conturat obiectivele programului:
1. dezvoltarea şi optimizarea comportamentală a copiilor cu dizabilităţi având tulburări socio-emoţionale, de conduită , prin utilizarea metodelor experienţiale de grup, de tip expresiv-creativ asistate de calculator precum : desenul liber sau tematic, crearea de poveşti, jocul metaforic;
2. utilizarea calculatorului ca mijloc de motivare pentru participarea activă şi creativă a copiilor, ştiută fiind atracţia exercitată de calculator asupra copiilor;
3. evidenţierea modalităţii experienţiale prin care calculatorul poate fi utilizat pentru dezvoltarea comunicării şi relaţionării directe;
4. promovarea şi învățarea experienţială, ca o nouă paradigmă educaţională, profitabilă în raport cu intenţiile unui învăţământ modern şi sănătos si formarea competentelor caracteristice scolilor secolului XXI.

Parametrii care au fost observaţi, analizaţi şi evaluaţi înainte şi după derularea programului, ca o altă modalitate de validare a rezultatelor experimentului, sunt:

A. Asertivitatea, descrisă de două comportamente:
1. îşi asumă propriile opinii:
2. iniţiază acţiuni.
„Asertivitatea reprezintă exprimarea cu uşurinţă a intereselor şi punctelor de vedere proprii, fără teamă şi fără a le nega pe ale celorlalţi.Propunerea unor jocuri de rol în care exprimarea liberă a dorinţelor şi opiniilor intr-un mediu securizant de acceptare necondiţionată poate determina o creştere a asertivităţii. O bună asertivitate determină şi o creştere a capacităţii de comunicare interpersonală şi a relaţionării persoanei”. (cf. S. Chelcea şi Iluţ, 2003).

B. Relaţionare şi comunicare interpersonală, descrise de următoarele comportamente:
3. iniţiază contacte verbale;
4. iniţiază contacte nonverbale;
5. participă la acţiunile grupului;
6. oferă ajutor;
7. primeşte ajutor:
8. comunică expresiv.

C. Autodezvăluire, descrisă de comportamentul:
9. îşi exprima propriile trăiri şi opinii.
Autodezvăluirea este procesul prin care persoana , de regulă după iniţierea unei relaţii, transmite audienţei informaţii consistente despre propria persoană.

Metodele şi instrumentele cercetării. Alegerea metodelor şi tehnicilor a avut în vedere atingerea obiectivelor propuse cât şi posibilitatea de utilizare a calculatorului în tehnicile artterapiei, în aşa fel încât să contribuie la motivarea implicării active a copiilor. Pentru selectarea şi evaluarea iniţială şi finală a lotului de subiecţi s-a folosit tehnicile proiective Testul persoanei şi Testul arborelui. Metoda utilizată pentru obţinerea informaţiilor a fost analiza produselor activităţii (desenele elaborate de copii pe calculator).

Testul persoanei şi Testul arborelui au fost folosite ca mijloc de „a sparge gheaţa”, de a distrage atenţia copiilor de la propria anxietate.Cu ajutorul acestor tehnici proiective, am dorit să evidenţiez trebuinţele sociale şi imaginea de sine a fiecărui copil. Prin metoda interviului individual s-a urmărit obţinerea informaţiilor despre copil cu privire la relaţiile lui cu adulţii şi cu convârstinicii, comportamentul socio-emoţional, adaptarea la o situaţie nouă, nivelul de dezvoltare a limbajului expresiv şi a comunicării verbale şi nonverbale. În acest sens, au fost urmărite reacţia copilului la situaţie (este relaxat, calm, tensionat, inhibat sau neliniştit), verbalizarea (copilul conversează spontan sau răspunde numai la întrebări) şi limbaj (vorbirea copilului este fluentă, greoaie, articulată, inexactă, sau precisă).

În cadrul interviului, au fost puse copilului întrebări cu privire la persoana lui: nume, vârstă, şcoală, clasă, adresă, preocupări, preferinţe şi aşteptări faţă de mediul său familial şi şcoală, satisfacţii şi eventuale insatisfacţii.

Pentru interviul final a fost construită o grilă de interviu. Grila de interviu aplicată copiilor participanţi la programul experienţial asistat de calculator a fost construită pentru surprinderea efectelor pe care experienţa de grup a avut-o asupra lor:

Cum te-ai simţit în cadrul grupului de copii?
Ce ţi-a plăcut cel mai mult în cadrul întâlnirilor de grup?
Ce ţi-a plăcut cel mai puţin?
Ai învăţat ceva? Ce?

Un alt instrument utilizat a fost Grila de observaţie a comportamentelor copiilor din timpul activităţilor programului de dezvoltare. Completarea Grilei de observaţie a comportamentului a fost făcută în mod paralel de doi observatori (de profesorul psihopedagog de la clasă şi de către profesorul de informatică) în timpul activităţilor programului, prin bifarea unui comportament în momentul observării lui. La sfârșitul fiecărei activităţi se confruntau grilele şi se completa o grilă finală rezultată în urma dezbaterilor. Observaţia cuantificată a fost folosită şi pentru analiza comparativă a desenelor realizate.

Lucrul cu calculatorul a constituit o metodă inedită de abordare terapeutică şi educaţională a grupului de copii. Cu ajutorul lui au copii au desenat, au scris, au rezolvat exerciţii şi s-au jucat într-o manieră socializatoare.

Calculatorul a fost utilizat cu dublu scop, în primul rând ca instrument de motivare a participarii active şi creatoare a copiilor şi de a evidenţia o manieră specifică de predare a modului de utilizare a calculatorului şi a noţiunilor de informatică.

Maniera de lucru a fost experienţial-creativă, creativ-socializatoare. Tehnicile utilizate în şedinţele programului au fost: artterapia (desenul, dramaterapia), jocul de rol; povestirea; terapia prin mişcare. Tehnicile au permis experimentarea anumitor trăiri, emoții, sentimente, să se descopere şi să-i descopere pe ceilalţi, să învețe din experienţele lor, să descopere împreună norme de comunicare eficientă în grup.

Rolul cadrului didactic de sprijin în organizarea grupului de optimizare personală.
În calitate de profesor itinerant, am fost şi propunător de activităţi şi programe de dezvoltare personală şi interpersonală. Am avut rolul de a organiza şi desfăşura activităţile din cadrul programului, datorită posibilităţilor de intervenţie în educaţie, consiliere şi psihoterapie.

Educaţia se referă la activităţile de informare cu privire la acţiunile desfăşurate de fiecare participant în cadrul grupului de optimizare personală. Activităţile de informare au vizat transmiterea de informatii cu privire la particularităţile de dezvoltare ale copilului cu dizabilităţi intelectuale şi aspecte privind utilizarea eficientă a metodelor activ-participative, a mijloacelor audio-vizuale şi a calculatorului în desfăşurarea activităţilor.

În concluzie, programul de dezvoltare s-a dovedit valid şi permite ajustări flexibile şi în raport cu învăţarea altor discipline, pentru că scopul este cultivarea capacităţii de a descoperi înţelege şi utiliza mediul fizic, social şi cultural în care trăim, cu o minte deschisă şi cercetătoare şi cu o implicare şi participare emoţională şi conştientă.

Programul a contribuit la dezvoltarea încrederii în sine, a cooperării cu ceilalţi, a respectului pentru ceilalţi şi a sociabilităţii. Participarea la şedinţele grupului de dezvoltare le-a dat posibilitatea să înveţe să comunice mult mai uşor, să aibă iniţiativă. Acceptarea necondiţionată şi lipsa criticilor a dus la iniţiativă, şi la exprimarea propriilor emoţii într-un cadru securizant oferit de grupul de copii. În acest mod copiii au fost ajuţi să devină conştienţi de propriile resurse şi să-şi asume responsabilitatea anumitor acţiuni. A apărut o deschidere către ceilalţi şi o îmbunătăţire a conştiinţei de sine, a imaginii de sine, o autovalorizare.

Colaborarea în realizarea unor proiecte de optimizare comportamentală care utilizează sprijinirea rutinelor în evaluare prin tehnologie duce la descoperirea unor modalităţi optime de interacţiune şi comunicare. Activităţile din cadrul grupului de dezvoltare au arătat că nevoia de relaţionare, de acceptare şi de apreciere din partea ceilalţi este mai mare decât dorinţa de a lucra individual la calculator. Este de remarcat şi dorinţa copiilor de a se semna pe desene, ceea ce însemna dorinţa de asumare a responsabilităţii

Pe tot parcursul studiului, s-a observat o creştere a motivaţiei elevului cu dizabilitati pentru învăţătură şi un progres la anumite materii precum matematica, cunoaşterea mediului, cunoaşterea şi educaţie pentru sănătate, precum şi pentru activităţile sociale şi activităţile extraşcolare.

Continuând să exercităm rolul de modelator al intereselor copiilor prin facilitarea accesului la unele valori sociale şi domenii ale vieţii social – profesionale şi cultural – ştiinţifice, putem influenţa favorabil construcţia unei aspiratii realiste, asfel încât să fie asigurat succesul şcolar şi profesional. Performanţa obţinută poate fi privită şi din punct de vedere instructiv, al dobândirii de cunoştinţe de operare cu acest program de desenare pe calculator, precum şi dobândirea de competenţe specifice secolului XXI.

Bibliografie:
1. Chelcea, Ilut, Psihosociologia: spre o nouă sinteză. Sociologie Românească, Revista de psihologie, 2003;
2. Gherguţ,.A. Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii diferenţiate şi incluzive in educaţie , Polirom, Iaşi, 2006;
3. Ionescu, M., Demersuri creative în predare şi în învăţare, Ed. P.U.C, Cluj-Napoca, 2002;
4. Mitrofan, Iolanda, Orientarea Expetienţială în psihoterapie. Dezvoltarea personală, interpersonală, transpersonală, Editura SPER, Bucureşti, 2000.