Valorificarea strategiilor de ascultare activă în procesul didactic

Avantajele ascultării active derivă din posibilitatea pe care o oferă în ceea ce privește de utilizarea judicioasă a timpului. Aceasta se realizează prin atribuirea exactă și oportună a rolului de vorbitor atât între profesor și elevi, cât și între elevi. Mai apoi, permite crearea unor contexte de exprimarea și implicare a tuturor elevilor și, nu în ultimul rând, poate duce la dezvoltarea unor abilități de identificare și interpretare a informațiilor. Dezvoltarea competențelor de ascultător activ și răgazul pe care-l oferim celorlați de a se exprima sunt, în fond, o formă de respect față de noi și față de ceilalți.

Conform opiniei Rozaliei Timor, ascultarea activă este o atitudine care se manifestă prin comportamente facilitatoare şi care implică efort conştient şi voluntar în sensul stimulării vorbitorului de a continua să vorbească. Prin ascultarea activă obținem certitudinea că înțelegem ceea ce ni se comunică. De asemenea, ascultarea activă este empatică și non-directivă, în sensul că nu se urmărește modificarea mesajului vorbitorului din prisma acultătorului, urmărindu-se cultivarea respectului de sine, dar și față de celălalt.

Din perspectivă didactică, Thomas Gordon (2011) consideră că ascultarea activă este un catalizator al comunicării care influențează benefic atât activitatea profesorului, cât și dezvoltarea elevilor. Nefiind o componentă înnăscută, ci una dobândită prin exercițiu, ascultarea activă se realizează prin câteva tehnici specifice, precum: atenția, atitudinea neutră, repetarea parafrazarea, reflecția, întrebările și rezumarea.

În procesul didactic, ascultarea activă poate fi realizată prin mai multe modalități sau strategii prin care elevul devine elementul central și activ al propriei învățări.

De exemplu, strategia Întoarce-te și vorbește! reprezintă o modalitate de a inspira ascultare activă a elevilor prin oferirea unei sarcini de ascultare. Profesorul precizează subiectul lecției, anunțând că se va opri pe parcurs și fiecare elev, pe rând, prin schimbarea rolului, se va întoarce către colegul de bancă și va explica, prin parafrază, ceea ce a auzit. Urmărind schimbul de mesaje între elevi, profesorul poate verifica și nivelul înțelegerii.

O altă strategie se poate baza pe semnalele cu mâna ale elevilor. Le cerem elevilor să acorde o atenție deplină, anunțându-i că acest lucru va fi urmat de un semnal non-verbal. Modalitatea de realizare poate porni de la citirea/ prezentarea unei probleme controversate, la finalul lecturii elevii fiind solicitați să-și exprime părerea prin ridicarea unui deget, dacă sunt de acord, a două degete dacă sunt în dezacord și a trei degete, dacă sunt indeciși sau dacă au o întrebare. Această strategie permite participarea întregii clase. Este, de asemenea, favorizantă pentru copiii mai timizi, oferindu-le astfel o „voce”.

Strategia Atentie, pauză, parafrazați! pornește de la ideea că elevii au nevoie de oportunități structurate pentru a se abține să vorbească, în scopul de a menține atenția asupra ascultării, mai ales atunci când lucrează în grupuri. Astfel, atunci când elevii vorbesc în perechi sau în grupuri mici, este necesară atribuirea rolulului de vorbitor pe rând (se poate număra). Profesorul va cere celorlați să asculte pe cel care vorbește și să evite, în acest timp, formularea unui răspuns. În cazul în care persoana se oprește din vorbit, celălalt să respire adânc înainte de a vorbi și apoi să parafrazeze ceva ce colegul a spus: „Tu crezi că …”, „Tu nu ești sigur dacă…” După parafrazare, se poate continua cu un enunț de tip ,,EU”: „Înțeleg ce vrei să spui …”, „Nu sunt sigur că sunt de acord …”.

Crearea de întrebări reprezintă o stategie care poate fi utilizată în cazul în care elevii ascultă un discurs, vizionează un clip documentar sau ascultă o poveste citită cu voce tare. În această situație, activitatea poate fi oprită de câteva ori pentru a cere elevilor să scrie o întrebare sau două despre ceea ce ei tocmai au auzit. În acest fel, elevii ascultă activ pentru a-și clarifica eventualele nelămuriri pe care le pot avea. Această modalitate implică un nivel înalt de concentrare. Este important să se ofere modele de realizare, deoarece, de obicei, suntem instruiți în școală mai degrabă pentru a căuta răspunsuri și informații, decât să ne concentrăm pe ceea ce nu se înțelege sau este încă neelucidat.

Bibliografie:
1. Abilități psihologice: Ghid pentru profesor și student. Material consultat online la adresa http://www.eed.usv.ro
2. Albers, Rebecca, Five listening strategies. Material consultat online la adresa edutopia.org/blog-five-listening-strategies-rebecca-alber
3. Burch, Noel &Gordon, Thomas, Profesorul eficient, Programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu elevii, trad. Ioan Sava, București, Editura Trei, 2011.
4. Mentorat și comunicare, Abilităţi de consiliere de bază. Material consultat online la adresa www.anpcdefp.ro
5.Timor, Rozalia, Ascultarea activă. Material consultat online la adresa www.tinapse.ro