Valorificarea teoriei inteligențelor multiple în procesul de educație. Aplicații la disciplina istorie

Instruirea diferențiată are la bază teoriile cognitiv-contextuale ale inteligenței. Aceste teorii tratează modul în care procesele cognitive operează în diferite contexte. Conform teoriei inteligențelor multiple, oamenii au mai multe tipuri de inteligență: lingvistică, logico-matematică, muzicală, vizual-spațială, corporal-kinestezică, interpersonală, intrapersonală, naturalistă. Creativitatea reprezintă nivelul superior de manifestare a tuturor inteligențelor. Cadrul didactic trebuie, prin activitatea pe care o desfășoară, să adapteze strategia didactică la nivelul şi tipurile de inteligență care predomină la elevi.  Unii elevi au o inteligență interpersonală, plăcându-le să facă parte dintr-un grup, să comunice, să discute cu oamenii, să aibă prieteni. Pentru aceștia, se pot organiza activități pe grupe, în care elevii să fie responsabilizați, se pot propune proiecte, referate, pe care elevii să le realizeze în grup, colaborând. Pentru a cunoaşte nivelul şi tipul de inteligență predominant al unui elev, aplicăm teste specifice de inteligență, rezultatul acestora oferind cadrului didactic informații importante pentru alegerea strategiei didactice adecvate.

Inteligența a fost definită ca fiind o capacitate cognitivă pe care oamenii o au de când se nasc şi care poate fi măsurată prin intermediul testelor. Teoriile moderne explică acest concept ca fiind o abilitate de a crea un produs nou sau de a rezolva probleme într-un context cultural nou. Howard Gardner considera că inteligența este un set de deprinderi care ajută la rezolvarea unor situații diverse de viață, de a crea soluții la diferite probleme, de a obține noi cunoștințe.

Reprezentanții cei mai de seamă ai teoriilor cognitive-contextuale au fost Howard Gardner şi Sternberg. Gardner este autorul teoriei inteligențelor multiple, un alt mod de a aborda elevii, ținând cont de diferențele dintre ei. De multe ori am observat faptul că unii elevi, considerați inteligenți, nu au rezultate bune la şcoală. Ajungem uneori la concluzia că unii copii sunt deştepți, iar alții nu. În general, se apreciază că este „deştept” cel care are note bune sau un punctaj mai mare la testele de inteligență. Despre aceştia susținem că sunt „născuți inteligenți”. În funcție de acest aspect, ne așteptăm la diferite situații : dacă un copil e inteligent va avea rezultate bune; daca un elev are inteligență medie, rezultatele pot fi satisfăcătoare; dacă are inteligența scăzută, speranțele sunt minime.

Trebuie să reflectăm la faptul că unele personalități au avut unele dificultăți la şcoală. Tendința generală este de a-i considera inteligenți pe cei care sunt buni la matematică sau la literatură, deși în alte domenii nu dovedesc inclinații deosebite. Gardner a fost preocupat de aceste diferențe pentru că, în viziunea sa, a contribui la dezvoltarea societății înseamnă mai mult decât a excela într-un domeniu.

Nu există activitate posibil de realizat cu un singur tip de inteligență sau persoane care să aibă dezvoltat un singur tip de inteligență. Pentru elevii care au o inteligență predominant lingvistică, reținând mai uşor ceea ce citesc sau ascultă, profesorul trebuie să folosească în cadrul lecțiilor de istorie rebusuri, scurte povestiri istorice, descrierea unor personalități istorice – de exemplu, la clasa a VIII-a, se poate folosi fragmentul care îl descrie pe regele dac Burebista, din lucrarea “Geografia” a lui Strabon sau se poate utiliza fragmentul care îl descrie pe regele dac Decebal, aparținând lui Dio Cassius.

Pentru elevii care au o inteligență logico-matematică, reținând uşor prin corelații logice între informații, prin calcule, raționamente, în cadrul lecției de istorie, profesorul poate folosi clasificări, scheme logice, poate face corelații între evenimente petrecute în acelaşi an în țări diferite, poate cere elevilor să ordoneze evenimentele pe o friză cronologică. De exemplu, pentru anul 106, se poate cere elevilor să găsească mai multe evenimente care s-au petrecut atunci: sinuciderea lui Decebal, sfârşitul războiului daco-roman început în 105, cucerirea Daciei şi transformarea sa în provincie romană etc. Se pot stabili corelații mentale între ani: de exemplu, în anul 87, bătrânul rege Duras a cedat tronul lui Diurpaneus supranumit Decebal. Acelaşi an este marcat de luptele dintre daci şi romani, din timpul împăratului roman Domițian.

Pentru elevii care au o inteligență predominant vizual-spațială, cărora le place să deseneze, să construiască, să creeze, să privească imagini, profesorul poate utiliza în cadrul lecției imagini ale personajelor istorice (portretele regilor daci Burebista, Decebal, ale marilor voievozi Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Tepeş, ale regilor României Carol I, Carol al II-lea etc.), imagini înfățișând bătălii (imagini din Războiul de Independență, din Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial etc.), hărți individuale pe care elevii să coloreze anumite țări (ex: statele din Sfânta Alianță, statele din Antanta sau din Puterile Centrale etc.), să traseze fronturile de luptă (ex: Frontul de Vest, Frontul de Est şi fronturile secundare în Primul Război Mondial etc.).

Pentru elevii cu o inteligență corporal-kinestezică, cărora le face plăcere să facă mişcare, să atingă obiecte, să vorbească, să folosească limbajul corporal, cadrul didactic poate aduce în mijlocul elevilor, copii ale unor izvoare arheologice (sigilii, monede, vase, podoabe etc.), machete statice sau dinamice, mulaje (machete ale unor cetăți, ale unor arme de luptă: catapultă, berbec etc.). La clasa a V-a, se poate propune elevilor, în cadrul unei activități, să se costumeze şi să facă lucruri caracteristice unui popor din antichitate (greci, egipteni, fenicieni, chinezi, evrei, mesopotamieni etc.).
Unii elevi au o inteligență interpersonală, plăcându-le să facă parte dintr-un grup, să comunice, să discute cu oamenii, să aibă prieteni. Pentru aceştia, se pot organiza activități pe grupe, în care elevii să fie responsabilizați, se pot propune proiecte, referate, pe care elevii să le realizeze în grup, colaborând.

Pentru elevii care au o inteligență intrapersonală, înțelegându-se foarte bine pe sine, cunoscându-şi punctele tari şi slabe, având propriile țeluri, idealuri, cadrul didactic poate propune activități individuale, realizarea unor proiecte sau referate proprii (referate despre biografia unor personalități istorice: Ion C. Brătianu, Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, Corneliu Zelea-Codreanu, Napoleon Bonaparte, Giuseppe Garibaldi, Dennis Diderot, Montesquieu etc). Se poate propune elevilor realizarea unor mulaje, construirea unor machete, care necesită pe lângă muncă şi valorificarea talentului personal, documentare in prealabil.

Pentru elevii cu o inteligență naturalistă, cărora le plac activitățile in natură, explorarea şi cercetarea lumii, dobândirea de cunoștințe despre plante şi animale, despre fenomenele din natură, se pot propune proiecte, referate individuale in care elevii să prezinte ce plante cunoşteau popoarele din antichitate şi cum le întrebuințau ei (de exemplu, la clasa a V-a, elevii se pot documenta şi pot prezenta proiecte despre cum foloseau egiptenii plantele, mai ales pe cele cu efect medicinal; la clasa a VIII-a, elevii pot căuta informații despre ce plante cunoşteau dacii şi cum le foloseau ei, mai ales utilizând lista de plante a lui Dioscorides). Se pot organiza vizite pe şantierele arheologice, unde elevii pot vedea urme ale aşezărilor, sanctuarelor, mormintelor sau ale altor obiecte care au aparținut oamenilor din trecut – de exemplu, într-o excursie la Sarmizegetusa, elevii pot observa cadrul natural în care dacii îşi plasaseră capitala, urmele sanctuarelor patrulatere şi circulare.