De multe ori, suntem puşi în situația de a găsi noi şi noi metode pentru a-i capta pe elevii noștri. La istorie există teme preferate şi mai puțin preferate, în funcţie de bagajul de cunoștințe şi informaţii cu care elevii noștri vin de acasă. Adică acele povești spuse în familie, din tată-n fiu, de către bunici nepoților, convingeri proprii, judecăți şi valori cu care elevii ajung în clasă, la orele de istorie, aşa cum prevede programa şi nu cum au aflat ei din diverse locuri. În acest moment, între așteptările lor şi ceea ce noi căutăm să facilităm spre buna lor învățare, se produce cât un declic. „Eu altfel am auzit de la bunici!”, ”Eu am auzit că de fapt nu a fost aşa…”, ”Dar de ce nu se spune şi că….”. Aceste formule ne iau de multe ori prin surprindere şi trebuie repede să găsim soluții pentru a răspunde în aşa fel încât să satisfacem dorința de curiozitate a elevului dar şi să respectă adevărul istoric, cel puțin aşa cum este el transmis prin manualul de istorie. Lovindu-mă de multe ori de dorința elevilor de a ști alte fațete ale istoriei, am căutat să le satisfac curiozitatea şi să le încurajez căutările, descoperirile, analiza şi formularea unor concluzii, în cunoștință de cauză. Pentru aceasta am realizat diferite parteneriate cu asociații, ONG-uri de profil care realizează activități cu elevii în cadrul diferitelor ateliere. Un astfel de atelier este cel desfășurat de Asociația Istoria din casă în casă în parteneriat cu Fundația Konrad Adenauer, Centrul pentru Jurnalism Independent etc. Aceste ateliere dau frâu liber creativității elevilor, imaginației, stimulându-i la a pune întrebări şi a găsi răspunsuri, în a descoperi alte fețe ale poveștilor aflate în sânul familiei.