Viitorul școlii

La începutul anilor `90, am dat ca temă elevilor o compunere cu titlul „Şcoala în anul 2000”.
Copiii au scris lucruri minunate: vor merge la şcoală la ce oră vor vrea, vor avea profesori tineri şi înţelegători, obiectele pe care le vor studia le vor alege singuri, nu vor primi note, vor avea PC (cum era cunoscut la vremea aceea, calculatorul) nu vor mai avea teme şi chiar vor mânca la şcoală.

Din înşiruirea dorinţelor lor, observăm că multe dintre ele s-au împlinit: unii, cei din ciclul primar, nu mai primesc note, există discipline numite ”opționale”, foarte mulţi mânuiesc cu dexteritate calculatorul, alţii (din sistemul Step by Step) nu mai primesc teme pentru acasă.
Mai greu este realizarea dorinţei lor de a avea profesori tineri, ţinând cont de mărirea vârstei de pensionare!

Eu cred că s-au schimbat multe lucruri în spațiul educaţional românesc, dar mai sunt încă multe altele de realizat.
Un învăţământ performant trebuie bine organizat.
Pe primul loc ar trebui să fie pusă educaţia şi apoi învăţarea unor noţiuni.
Şcoala trebuie să creeze OAMENI, care să se cunoască pe ei ca fiinţe ale universului (cine este, ce calităţi posedă, cum îşi poate ameliora starea fizică şi intelectuală etc.). Oameni care ştiu să trăiască în armonie cu natura din jurul lor, cu semenii lor, care contribuie, cu toată capacitatea fizică şi intelectuală, la sporirea valorilor spirituale, sociale, materiale şi a calităţii vieţii.

Prin urmare, ar trebui introduse obiecte de studiu pentru autocunoaştere.
Educarea cetăţenească și ”umanitară” nu trebuie să fie doar o vorbă. Încă nu ştim să ne folosim de democraţie! Libertatea ne face haotici pe noi şi pe elevii noştri.
În trecutul nu prea îndepărtat ni se cerea mereu „performanţă”, neţinându-se cont că nu toţi elevii sunt înzestraţi genetic pentru această activitate.
Personal, consider că este de preferat un popor civilizat în locul unei minorităţi savante.
E drept că în istoria umanităţii au rămas geniile, dar ce s-ar fi făcut aceştia fără milioanele, miliardele de anonimi care au aplicat invenţiile lor? Totul ar fi rămas un vis.

Educaţia este un lucru foarte serios şi preocupă, practic, întreaga societate. Ea nu trebuie să rămână doar în grija şcolii. Colaborarea mai strânsă între părinţi, cadre didactice, guvernanţi,  poate transforma şcoala în „Steaua polară” a societăţii româneşti.

Se fac multe încercări de a schimba învăţământul românesc, fără a căuta la cei care au privit viitorul, la care visăm noi, cu mult timp în urmă. Este vorba despre statele care au încercat şi realizat sisteme de educaţie bine articulate între ele, care au verificat aceste sisteme. Mă tem că, tot încercând să facem ceva”original”, vom mai neglija nişte generaţii.

Viitorul începe azi!
Să trăim clipa, în sensul bun al expresiei, să ne facem cât mai bine posibil datoria de oameni, de cadre didactice – şi viitorul va fi prezent!