Violența în școală (studiu de caz)

Departe de a mă considera iniţiatoarea unor demersuri inovatoare în ceea ce priveşte reducerea fenomenului de violenţă şcolară, cu prezentul studiu de caz am propus o aprofundare pe plan local a cercetărilor deja existente în acest domeniu, prin analiza şi verificarea validităţii strategiilor aparent eficiente şi adaptarea soluţiile propuse în contextul unei şcoli din mediul rural. Demersul investigativ a presupus utilizarea unei strategii de cercetare care a îmbinat atât metode cantitative, cât si metode calitative. Iar în vederea colectării informaţiilor, am utilizat analiza documentelor scolare (Regulamentul intern, Registul de abateri disciplinare etc.), ancheta prin chestionar, discuţii informale și altele.

„A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării între toate persoanele angrenate în actul educaţional.”

Violenţa cotidiană este, fără îndoială, una dintre temele recurente ale societăţilor contemporane, iar violenţa şcolară este doar una dintre manifestările acesteia.

Fenomenul violenţei şcolare înregistrează creşteri semnificative an de an, atingând în prezent cote alarmante. Stăpânirea şi eradicarea acestuia, nu sunt posibile fără dezvăluirea şi cunoaşterea în profunzime a cauzelor care îl generează şi fără adaptarea şi amplificarea unor măsuri de intervenţie eficace.

În perioada în care am ocupat funcția de conducere din cadrul Scolii Gimnaziale Panticeu, am realizat un demers investigativ utilizand o strategie de cercetare, care a îmbinat atât metode cantitative, cât si metode calitative. Iar în vederea colectării informaţiilor, am utilizat urmatorul set de metode si tehnici:

• Analiza documentară a vizat studierea principalelor legi şi reglementări care circumscriu/ structurează cadrul legislativ al prevenţiei, intervenţiei şi controlului violenţei şcolare. Accentul a fost pus pe situaţiile care implică copii de vârsta învăţământului preuniversitar. Am avut în vedere atât documente legislative naţionale, cât şi internaţionale.
• Analiza documentelor şcolare, respectiv a registrului de abateri disciplinare ale elevilor, în care actele de indisciplină grave la oră sau în afara orei precum şi abaterile de la regulamentul intern al şcolii sunt consemnate de către constatatorii acestora.
• Ancheta prin chestionar a fost utilizată în scopul evaluării dimensiunii fenomenului de violenţă în şcoală şi al evidenţierii perspectivei pe care respondenţii o au asupra acestui fenomen.
• Discuţii informale cu cadre didactice precum şi discuţii în cadru organizat – comisii metodice, cercuri pedagogice, şedinţe  cu  directorii, alte activităţi;
• Studiul de caz a avut ca scop punerea în evidenţă a cauzelor şi contextelor specifice în care se produc cazurile de violenţă şcolară. Studiile de caz au implicat interviuri individuale cu elevii cu manifestări de violenţă selectaţi, diriginţii si părinţii acestora.

Cercetarea s-a desfăşurat pe un eşantion reprezentativ de subiecţi de la nivelul școlii, cuprinzând un număr de 102 elevi, 96 părinţi şi 15 profesori din care 11 invăţători respectiv diriginţi, numărul total al diferitelor categorii de subiecţi chestionaţi /intervievaţi fiind de aproximativ 225.

În urma prelucrării şi interpretării datelor cercetării întreprinse, se constată că ipoteza generală de cercetare se confirmă şi ca atare, putem afirma că principalele cauze care determină violenţa în şcoala noastră sunt factori ce ţin de contextul şcolar: practici educative percepute de elevi ca fiind ineficiente, supraîncărcarea şcolară şi presiunea grupului.

De asemenea, analiza statistică a raspunsurilor subiecţilor chestionaţi a permis reliefarea a mai multor aspecte referitoare la violenţa din şcoala noastră. În primul rând se constată că elevii resimt mai acut şi semnalează cu mai multă francheţe decât cadrele didactice şi părinţi unele fenomene de violenţă în şcoală. Totodată, opiniile privind sursele violenţei în şcoală diferă în cazul profesorilor şi a elevilor. Astfel, dacă profesorii consideră ca sursa a violenţei formalul pegagogic, elevii pun violenţa pe seama relaţiilor subiective cum ar fi: disponibilitate redusă a profesorilor pentru o comunicare deschisă şi în afara lecţiilor, distanţa de comunicare, metode neatractive de predare, descurajarea iniţitivelor elevilor etc.

O altă concluzie esenţială a acestui studiu constă în faptul că măsurile cele mai importante luate în cadrul şcolii în vederea diminuării fenomenului de violenţă şcolară vizeazã aspecte punctuale, de urgenţã şi mai puţin aspecte structurale, de esenţă. Aceste ultime aspecte ar trebui sã cuprindă un set de intervenţii pe o perioadã medie sau lungă de timp, printre care: diagnosticarea periodicã a tuturor factorilor de risc existenţi la nivelul unităţii şcolare prin elaborarea unor instrumente specifice şi a unor studii constatative pe baza cărora să se poată identifica punctele slabe şi punctele forte ale şcolii, elaborarea de programe de intervenţie focalizate pe punctele slabe şi a unor proiecte de dezvoltare şi susţinere a punctelor forte la nivelul şcolii, evaluarea periodicã a eficienţei acestor programe şi proiecte în vederea ameliorării rezultatelor lor, informarea elevilor, părinţilor şi a cadrelor didactice cu privire la rezultatele acestor programe şi proiecte.

Bibliografie:
1. Chris Gittins, Violence reduction in schools – How to make a difference.
2. Institutul de Stiinte ale Educatiei, UNICEF, Violenta in scoala, Bucuresti, 2005.
3. M. Jigau ş.a., Prevenirea si combaterea violentei in scoala- Ghid practic pentru directori si cadre didactice, Buzau, Ed. Alpha, 2006.