Violența juvenilă, o problemă mereu actuală

Tema violenţei în rândul tinerilor o regăsesc tot mai des în mass media, dar şi în calendarul activităţilor din mediul şcolar, însă abia în momentul în care am început să scriu despre aspectele acestui fenomen mi-am dat seama cât de amplu şi de complex este. Găsirea de soluţii şi, mai ales, de soluţii pozitive pentru diminuarea sau chiar eradicarea fenomenului de violenţă este, cred, scopul fiecărui dascal, iar pentru aceasta trebuie să fim solidari, cooperanţi, toleranţi şi mai ales consecvenţi.
Doar educând copiii în mod activ se poate conştientiza și preveni impactul negativ al violenţei. Intervenţiile timpurii şi decisive sunt necesare pentru redirecţionarea puterii sociale deţinute de copii înspre scopuri mult mai constructive.

”Mai bine previi decât să tratezi”, spune o foarte cunoscută zicală românească. Se poate adapta aceasta şi unui copil care reacţioneazã violent? Orice comportament violent are un scop. Ce încearcă să obţină copilul violent printr-un astfel de comportament? Întâlnindu-ne cu astfel de situaţii, fie în calitate de părinte, fie în calitate de profesor, trebuie să găsim soluţii alternative pentru a vedea care sunt aşteptările copilului.

Profesorul, mai ales, trebuie să fie capabil să prevadă şi să prevină ieşirile violente, prin distragerea atenţiei, prin laudă, prin recompense, prin schimbarea locului în sala de curs etc., dar mai presus de toate este esenţială constanţa formatorului.

Din experienţa mea de până acum, am văzut că în şcoala primară copiii cu un comportament dificil/ violent sunt foarte bine instruiţi şi chiar se pot observa ameliorări majore în comportamentul lor. Din păcate, în ciclul gimnazial şi liceal, elevii revin la comportamentul lor problematic, ajungându-se foarte uşor la repetarea unui an de studiu sau la eliminarea lor din sistem. Nu este deloc uşor sau plăcut să lucrezi cu un elev violent, la orice nivel s-ar efectua procesul de predare-învăţare, cu atât mai puţin într-o clasă cu un efectiv de cel putin 30 de elevi.

Şi atunci ce să facem atunci cand ne confruntăm cu astfel de situaţii indezirabile? Comportamentul violent al unui elev ar putea fi corectat prin cooperarea a doi adulţi: unul în calitate de observator, celălalt în calitate de consilier, acestia din urmă propunând o sarcină: de exemplu, ridicarea obiectelor aruncate (cărţi, caiete etc) – şi repetând calm, fără a se aborda o altă discuţie, aceeaşi cerinţă, până la îndeplinirea acesteia.  Dacă nu există un feedback, se poate varia modul de formulare a cerinţei: “Ĩnţeleg că eşti supărat, dar este necesar ca tu să ridici obiectele aruncate”. Ĩn cele din urmă, elevul va coopera. Toţi avem nevoie de încurajare, cu atât mai mult aceşti tineri, în astfel de situaţii, aşa că nu trebuie să uităm să-i lăudăm, să-i încurajăm, să le oferim ajutorul. Poate părea puţin, dar să nu uităm că este doar un început!

Foarte important, după un astfel de incident, profesorul are şi el nevoie de timp pentru a depăşi asemenea situaţii delicate. Cred că este nevoie de o foarte mare responsabilitate şi de consecvenţă pentru a avea rezultate pozitive în tot ceea ce întreprindem ca formatori de noi generaţii, dar – cel mai important – trebuie să ţinem seama de următoarele:

Intervenţia promptă: copiii nu pot ieşi din situaţii conflictuale sau violente fără ajutorul şi intervenţia profesioniştilor, a noastră, a consilierilor şcolari în primul rând, atunci când aceste situaţii apar în mediul şcolar, apoi a psihologilor şcolari, şi, nu în ultimul rând, a specialiştilor autorităţilor locale.

Implicarea părinţilor, încă de la început, un aspect care ține de buna legătură dintre şcoală şi familie: este important ca părinţii să fie permanent informaţi asupra oricărei modificări de comportament şi viceversa.

Programe atent structurate şi concepute pentru a facilita accesul elevilor la formare.

Limite clare şi precise cunoscute şi înţelese atât de profesori cât şi de elevi – seturi de reguli construite împreună și asumate; aici e nevoie de o clarificare foarte importantă: în eventualele cazuri conflictuale, problema nu o reprezintă elevul, ci comportamentul său în situația respectivă.

În acest an, în care s-a luat hotărârea înfiinţării clasei zero la ciclul primar, trebuie să fim foarte atenţi cu comportamentul acestor copii, pentru că poate fi foarte traumatizant pentru un elev de nici 6 ani începerea şcolii. El intră într-un mediu oarecum diferit de mediul familiar al grădiniţei. Ĩn aceste condiţii, disconfortul psihic poate să fie transpus în diverse conduite deviante, care nu înseamnă altceva decât un ”strigăt de ajutor”.

Profesorul Raj Persaud, consultant în psihiatrie în cadrul spitalului Maudsley şi profesor universitar la Institutul de Psihiatrie din Londra afirmă că: “existã o diferenţã esenţialã între cei care devin violenți din cauza unui eveniment izolat din viaţa lor şi cei care au fost întotdeauna violenţi. Dacă un elev devine violent, atunci şcoala trebuie sã afle motivul, altfel se bate pasul pe loc. Copiii violenţi provin cel mai adesea din familii dezorganizate şi au nevoie de ajutor de specialiate. Ĩn general, copiii violenţi nu au niciun respect de sine, iar sala de clasa le aduce în mod constant aminte că din punct de vedere educaţional ei nu se aliniazã deloc în rândul celor non-violenţi; ei folosesc violenţa tocmai pentru a arăta cine dominã, pentru a-i face pe cei din jurul lor sã se teamã. Dacă şcoala nu eliminã rapid aceste gesturi indezirabile, atunci alți elevi vor adopta aceeaşi atitudine, vor fi conștienţi de puterea pe care le-o oferă comportamentul lor violent.”

Elevii violenţi bulversează viața dintr-o unitate şcolară, întunecând zilele profesorilor şi colegilor lor, semănând teamă și nelinişte. Când elevul devine violent, sala de clasă poate fi un loc periculos, cu un imens impact asupra persoanelor direct implicate, dar şi asupra întregii comunităţi educaţionale (- mi-a revenit în minte cazul profesoarei pălmuite în fața clasei de un elev sub privirile “admirative” ale colegilor lui). Organizaţiile profesorilor consideră că, în ultima vreme, numărul elevilor violenţi sau care deranjează orele de curs este în creștere.

Atunci, cum schimbãm comportamentul elevilor problemă și cum îi aducem pe calea cea bună? Rãspunsul depinde de caracterul fiecăruia, de nivelul şcolii unde învaţă, dar şi de natura incidentelor din mediul respectiv. Este evident faptul cã societatea trebuie să ia poziție, este nevoie de aplicarea şi implementarea unor acţiuni responsabile din partea copiilor, familiilor, profesorilor, poliției, autorităţilor locale și Guvernului. Este nevoie de strategii clare la scară naţională. Doar educând copiii în mod activ se poate conştientiza și evita impactul negativ al violenţei. Intervenţiile timpurii şi decisive sunt necesare pentru redirecţionarea puterii sociale deţinute de copii înspre scopuri mult mai constructive.

Pentru ca subiectul ”violenţă” sã fie corect explorat şi pentru a fi înţeles pe deplin este nevoie de multe studii de specialitate în ce privește experienţele tinerillor, mai ales ale tinerilor vulnerabili. Apoi, este nevoie de muncă de intervenție pe categorii de tineri, pentru sprijinirea lor şi pentru ameliorarea comportamentelor acestora.

Referințe:
www.tes.co.uk
www.beatbullying.org