Ziua copilului sau Ziua copiilor?

Un articol dedicat copiilor, cu ocazia Zilei Internationale a Copilului. Articolul se vrea un apel către adulţi.

Ziua Copilului sau Ziua Copiilor? Cele două denumiri alternează în vorbirea tuturor. Oare cum ar fi mai corect?

Daca spunem Ziua Copilului ne şi vedem în faţa unui copil ideal pe care toţi îl apreciază, îi oferă tot ce au mai bun: dulciuri, jucării, zâmbete şi tot felul de drăgălăşenii.
Dacă spunem Ziua Copiilor deja imaginaţia lucrează şi creează o mulţime de tipuri de copii: bogaţi, dar nefericiţi, bolnavi şi săraci, flămânzi, dar fericiţi etc.
Toţi aceşti copii au/au avut/vor avea o familie.

Ce face familia din România pentru copii? Totul, răspund cei mai mulţi părinţi! Aşa să fie?

În urmă cu treizeci de ani, toate mamele aveau un loc de muncă, lucrau uneori sâmbăta şi duminica, copiii se jucau afară cu cheia de gât, învăţau la lumina lumânării îngheţând de frig. Erau mândri de faptul că erau pionieri sau şoimi.
Acum, mamele sunt în marea lor majoritate şomere, deci se presupune că au mai mult timp pentru educaţia copiilor lor.

Ce vedem la şcoală ne îngrozeşte: elevi care nu ştiu să se spele, să se îmbrace, să mănânce corect. Nu ştiu să respecte persoanele mai în vârstă, mai ales nu ştiu să se joace, nu au idealuri.

Cine este de vină? Copiii, sistemul?
NU CATEGORIC, NU!
Cei mai vinovaţi sunt adulţii.
Ei le-au produs, vândut şi le-au cumpărat calculatoare.
Ei le-au pus pe masă mâncare şi băuturi toxice.
Ei le-au pus în mâini telefoane, iphoane, jocuri electronice!
Ei i-au obligat să inveţe despre sex de la cea mai mică vârstă, crezând că astfel îi vor face mai fericiţi şi au obţinut doar nişte obsedaţi.
Ei i-au aşezat în faţa micilor ecrane să vizioneze emisiuni de divertisment de cea mai proastă calitate.
Ei i-au învăţat să dea din coate, să nu aibă compasiune, să fure la examene.
Ei i-au învăţat că este o ruşine să fii cinstit, corect.
Ei i-au le-au inoculat ideea că este o prostie să înveţi. Pe băieţi i-au stimulat să fie duri, violenţi, pe fete să fie „Moni”.

În calitatea mea de cadru didactic, nu pot trece cu vederea carenţele din educaţia copiilor faţă de care am obligaţia să-i transform în cetăţeni demni ai acestei ţări, care este sortită să dăinuiască!

Dragi copii din România, vă urez La mulţi ani!
Vă rog să „întoarceţi foaia”, deveniţi voi educatorii părinţilor voştri, cereţi-le să vă educe pentru viaţă, nu pentru spectacol. Nu mai fiţi marionete fără voie, nu vă mai lăsaţi ademeniţi spre frivol şi eşec, mergeţi în natură, n-o priviţi prin ecranul laptopului.
Fiţi temerari, bucuraţi-vă de copilărie!