| |
SILVIU ROSIORU
|
Matematica nu este o „creaţie” ideală a minţii omului, nu este ceva de sine stătător. Chiar în problemele artificiale, inventate de om, intervin noţiuni care s-ar fi putut naşte sau constitui fără sugestia realităţii; în astfel de probleme, numai anumite situaţii, anumite condiţii puse sunt imaginate de om şi nu copiate direct din realitate, pe când fondul de noţiuni şi legile raţionamentului sunt formate printr-o îndelungată practică.
Făcând exerciţii de diferenţă între figurile geometrice, prin exprimarea principalelor atribute (formă, mărime, grosime, culoare), preşcolarii și școlarii mici își construiesc (premisele pentru) gândirea logică.
Articol integral →
|
MARIANA ALINA SAFTA
|
În abordarea textului literar, trebuie să se țină cont de elementele de teorie și să se valorifice și potențialul creator al elevului. Cerințele pe un text la prima vedere, în cadrul orei de literatură pot varia, dar toate trebuie să țină cont de anumite elemente specifice. Astfel, argumentarea apartenenței la o anumită specie, impune cunoașterea trăsăturilor, argumentarea opiniei impune utilizarea unor conectori. Compunerile trebuie să țină cont de structură, să fie o unitate a compoziției. Opera lirică impune și o interpretare dincolo de structură, și conectori, impune îelegerea și valorificarea mesajului, pornind de la cuvintele simbol.
Articol integral →
|
NICOLETA MUSCALAGIU |
Interpretarea aspectului grafic al variantei scrise a limbii se înscrie într-o tendință relativ nouă, manifestată atât în cercetările de la nivel internațional, cât și în cele de la noi. Noi cercetări “revitalizează” planul scrierii, nu pentru a anula importanța planului vorbirii, ci mai ales pentru a le confrunta, în încercarea de a ameliora înțelegerea și utilizarea ambelor.
Propun în cele ce urmeză o trecere de la scriere, în general, către un aspect particular, punctuația. Scrierea, formă de manifestare a limbii, presupune transformarea gândirii în fraze realizate prin semne, într-o ordine specifică, dată de necesitatea de a transmite un sens. Necesitatea de a evita ambiguitatea duce mai întâi la izolarea cuvintelor, la notarea unor semne de punctuație, la delimitarea de paragrafe.
Articol integral →
|
DAN-DUMITRU MOLDOVAN
|
Termenul de transculturalitate se referă la procesul reciproc de interferare a diferitelor culturi, la caracterul lor dinamic şi eterogen. În paralel cu acest termen sau precedate de el au circulat alte denumiri pentru fenomenul culturilor în contact (fenomenul terminologiilor asemănătoare, alternante, care din perspectivă sincronă se completează reciproc este cunoscut şi în lingvistica de contact). Adeseori s-a vorbit şi se vorbeşte în discursul cultural şi politic de multiculturalitate (pluriculturalitate) sau interculturalitate. Cei trei termeni – pluricultural, intercultural, transcultural – se diferenţiază gradual, dar nu substanţial unul de celălalt.
Articol integral →
|
GHEORGHIȚA MUNTEANU
|
Comportamentul agresiv se întâlneşte nu numai în activităţile de învăţare, ci şi în activităţile ludice, atât din spaţiul şcolar cât şi din cel extraşcolar.
Agresivitatea este o trăsătură de adaptare la mediul social. Ea poate fi cauzată de o multitudine de factori din grupul social, din spațiul familial și vehiculați în mass-media, influenţaţi atât de perioada de dezvoltare a individului, cât şi de tipul de activitate pe care îl desfăşoară.
Articol integral →
|
ADELA-GABRIELA
MURESAN
|
Articolul de față lămurește noțiunea de conflict și prezintă un posibil demers de a acționa eficient, pentru soluționarea optimă, în momentul în care apar conflicte în clasă, în școală, în societate, bazându-ne pe experiența de viață a celor implicați. Mai mult, lămurind probleme diverse ce pot apărea în timpul conflictelor, sunt precizate câteva concluzii pertinente care conduc la abordarea cu maturitate a unui conflict în scopul unei medieri raționale.
Articol integral →
|
MARIA NECULAES |
Într-o lume straniu de mişcătoare, se înmulţesc motivele de nelinişte individuală, motive amplificate de teama de nou, iar pentru copil, alături de părinţi, cadrul didactic trebuie să constituie sprijinul de care are nevoie, factorul principal de formare treptată a viitorului adult.
În momentele de răscruce ale vieţii dorim să dialogăm cu acele personalităţi care ne-au fost modele în conturarea şi atingerea idealului profesional şi de viaţă, a căror operă şi activitate ne-au servit drept criterii de reflecţie şi referinţă.
Articol integral →
|
DELIA MUSTACA |
În şcoala modernă, procesul de învăţamânt se doreşte a fi unul axat pe modelul interactiv, ce presupune corelaţia şi interacţiunea reciprocă predare-învăţare-evaluare. Dacă în şcoala tradiţională cea mai importantă era acţiunea de predare, iar personajul principal era profesorul, în şcoala modernă pionul principal este elevul care îşi întărește, rectifică şi modifică experinţa cognitivă, cu scopul îmbunătățirii cunoștințelor, profesorul având rolul de a-l susține cognitiv-afectiv-motivaţional-atitudinal, astfel realizându-se un echilibru între predare și învăţare.
Articol integral →
|
ANA-MARIA ZALOAGA |
Metodă integratoare, complexă, activ-participativă, portofoliul reprezintă o alternativă la evaluarea riguroasă, tradiţională, încorsetată în tipare şi forme rigide. Cu o structură flexibilă, portofoliul clasic şi portofoliul electronic (ePortofoliul) pot însuma produse realizate şi prin alte metode şi mijloace (proiecte individuale sau de grup, fişe de lucru, teste, grile de evaluare criterială, jurnal de lectură etc.), ceea ce oferă profesorului o viziune de ansamblu privind progresul elevului, preocupările şi abilităţile acestuia. În acelaşi timp, portofoliul electronic permite formabilului să îşi dezvolte anumite competenţe în acord cu tipul lui de inteligenţă, cu nevoile reale de învăţare şi cu interesele proprii. În plus, portofoliul electronic constituie un mod atractiv de predare-învăţare-evaluare şi dezvoltă abilităţile digitale ale elevilor.
Articol integral →
|
LUCIANA TRĂISTARU,
ELIZA-CORINA DAN
|
În noile orientări ale învăţământului problema interacţiunii pedagogului cu elevul este una fundamentală. În acest context apare evidentă necesitatea unui sistem educaţional centrat pe elev, axându-se pe nivelul de dezvoltare a potenţialului acestuia, aplicând tehnologii adecvate.
Tehnologiile educaţionale presupun mijloace şi metode, structuri şi forme diferite care coreleaza diferite concepte operaţionale: proiectul pedagogic, mesajele educaţionale, conexiunea inversă etc. Integrarea tehnologiilor educaţionale în cadrul învăţământului formativ presupune ca şcoala să se centreze pe dezvoltarea gândirii, selectând prin aceasta conţinutul, metodele, formele şi criteriile de formare şi evaluare, adică să elaboreze acea tehnologie educaţională care dezvoltă un anumit stil de învăţare cu efect durabil.
Articol integral →
|
ANAMARIA CORINA
GOLUMBEANU
|
În acest an şcolar, am participat împreună cu elevii mei la activităţile derulate pe platforma eTwinning în cadrul a două proiecte: „Magic Pavements” şi „MIMS”. Pe lângă activităţile de acum tradiţionale de creare de prezentări PowerPoint , videoclipuri şi rebusuri, am iniţiat activităţi mai complexe de utilizare a hărţilor interactive. Am identificat două instrumente web care pot fi folosite: Google maps şi Zee Maps.
Articol integral →
|
LILIANA VEZETEU
|
Calculatorul şi tehnologiile informative ”invadează” treptat societăţile avansate, iar şcoala nu face excepţie. La vârsta preşcolară, copiii manifestă un interes deosebit pentru jocurile pe calculator.
În acest articol, sunt prezentate avantajele folosirii calculatorului la vârsta preșcolară, o planificare a opționalului de informatică pe un an școlar; exemplificari de jocuri folosite la optionalul de informatică pentru preșcolari.
Articol integral →
|
OLIMPIUS ISTRATE
|
În mai 2015, o echipă de cercetători în educație de la Universitatea din București, Universitatea Politehnica și Institutul de Științe ale Educației au inițiat o investigație asupra formării cadrelor didactice în utilizarea instrumentelor Google pentru educație, cu scopul de a defini mai bine obiectivele, activitățile și așteptările practicienilor privind utilizarea TIC – în fond, pentru a susține cu dovezi demersurile sau deciziile de inovare în educație, pentru a conferi un suport (mai) concertat introducerii noilor tehnologii în activitatea didactică și pentru a direcționa aceste activități către o utilizare responsabilă, semnificativă și corect proiectată din punct de vedere pedagogic, utilă elevilor [1].
Articolul prezintă pe scurt acest demers și constituie o invitație la utilizarea datelor obținute prin investigație, oferind acces la baza de date și la prelucrările statistice primare.
Articol integral →
|
|
|
