| |
CĂTĂLIN-NICOLAE PORUMB
|
Predarea matematicii trebuie să se realizeze în funcție de rolul și importanța ei în dezvoltarea societății și științei. Creativitatea este apreciată drept o însușire generatoare a progresului. Ritmul alert al dezvoltării și competiției în toate domeniile de activitate ne impune să gândim repede și bine. Dezvoltarea științei, a tehnicii și culturii sunt condiționate în mare măsura de capacitatea creativă a oamenilor.
Gândirea creatoare se formează în procesul de învăţământ prin orientarea şi stilul activităţii elevilor, prin tipul de sarcini şi exerciţii care pot constitui un antrenament al gândirii. Însăşi creativitatea se învaţă. Elevul învaţă modul în care se gândeşte creator. În sprijinul acestei idei poate fi invocată şi poziţia lui B. Schwartz: ”Creativitatea se învaţă, chiar dacă nu se învaţă ca fizica sau tâmplăria. Ar fi mai nimerit să spunem că se descătuşează sau se dezvoltă“.
Articol integral →
|
MARIANA ALINA SAFTA
|
Speciile literare sunt studiate încă de la gimnaziu. În particular, creațiile populare necesită o strategie care să favorizeze participarea și implicarea elevilor. Ei trebuie să cunoască expresia spiritului românesc - trecutul, tradițiile și obiceiurile unui popor bogat cultural. Trăsăturile speciilor literare basm, baladă, doină pot fi însușite prin metode care să îi atragă pe elevi, iar articolul de față propune abordarea bazată pe proiecte.
Articol integral →
|
MARIANA VASILE |
M-am hotărât să scriu acest articol în urma unei discuții cu un apropiat, care a avut o disensiune cu copilul care a trecut în clasa a V-a și care nu pricepea ce fel de ore sunt acelea în care trebuie doar să scrii ce spune profesorul, indiferent că înțelegi ceva sau nu. Era profund dezamăgit și speriat, deoarece avusese o cu totul altă viziunea despre următoarea etapă din viața lui.
Articol integral →
|
OLESEA SLIVCA
ALEXEI SLIVCA
|
Școala a fost întotdeauna un factor esențial în creșterea și continuitatea culturii unui popor. Ca parte indispensabilă a acestuia, ea a trebuit să se modeleze creînd noi punți între tînăra generație și dascăli. Copiii-elevi, mereu în pas cu inovațiile vieții, depășesc capacitatea profesorului de a li se adapta, el reprezentînd tradiția, în majoritatea cazurilor.
Cum să fii inovativ, ca profesor, cînd propria educație și cultură generală rămîn în urma timpului ce favorizează tînăra generație? E greu, într-adevăr, dar cum altfel am mai putea motiva să învețe pe elevii de azi, ce văd lumea doar prin prisma calculatorului și a gadgeturilor?
Articol integral →
|
|
|
