Rebusul este o metodă de învățare care folosește jocul pentru a stimula interesul și implicarea activă a elevilor în procesul educațional. Această metodă promovează învățarea prin interacțiune, provocări și rezolvarea de probleme într-un mod amuzant și motivant. Prin intermediul rebuzurilor, elevii pot învăța concepte noi, pot dezvolta abilități de gândire critică și pot experimenta o abordare activă a învățării.
Rebuzul poate include diferite activități, cum ar fi:
1.Jocuri de puzzle – Acestea îi ajută pe elevi să rezolve enigme sau să completeze imagini sau texte, stimulând gândirea logică.
2. Concursuri de trivia – Întrebările din diferite domenii de cunoștințe sunt o metodă eficientă de a învăța informații noi într-un mod competitiv și plăcut.
3. Jocuri de rol – Elevii pot învăța prin scenarii de viață sau prin imitarea unor situații reale, dezvoltând abilități de comunicare și înțelegere a contextelor.
4. Jocuri cu cuvinte – Scrierea, citirea sau descifrarea cuvintelor pot ajuta la învățarea limbajului și vocabularului.
Această metodă ajută la crearea unui mediu de învățare mai atractiv, în care elevii sunt mai motivați și mai dornici să participe activ. Este o abordare eficientă, mai ales în educația timpurie, pentru că pune accent pe învățarea prin joacă.
https://interacty.me/projects/b815ca16fbfa78b9
]]>
Publicat în 30. 03. 2025 de Ionela Zbîrcea
| Etichetat cu: #atelier# literatură#lecție interactivă#
Rebusul este o metodă de învățare care folosește jocul pentru a stimula interesul și implicarea activă a elevilor în procesul educațional. Această metodă promovează învățarea prin interacțiune, provocări și rezolvarea de probleme într-un mod amuzant și motivant. Prin intermediul rebuzurilor, elevii pot învăța concepte noi, pot dezvolta abilități de gândire critică și pot experimenta o abordare activă a învățării.
Rebuzul poate include diferite activități, cum ar fi:
1.Jocuri de puzzle – Acestea îi ajută pe elevi să rezolve enigme sau să completeze imagini sau texte, stimulând gândirea logică.
2. Concursuri de trivia – Întrebările din diferite domenii de cunoștințe sunt o metodă eficientă de a învăța informații noi într-un mod competitiv și plăcut.
3. Jocuri de rol – Elevii pot învăța prin scenarii de viață sau prin imitarea unor situații reale, dezvoltând abilități de comunicare și înțelegere a contextelor.
4. Jocuri cu cuvinte – Scrierea, citirea sau descifrarea cuvintelor pot ajuta la învățarea limbajului și vocabularului.
Această metodă ajută la crearea unui mediu de învățare mai atractiv, în care elevii sunt mai motivați și mai dornici să participe activ. Este o abordare eficientă, mai ales în educația timpurie, pentru că pune accent pe învățarea prin joacă.
https://interacty.me/projects/b815ca16fbfa78b9
]]>
Rebusul este o metodă de învățare care folosește jocul pentru a stimula interesul și implicarea activă a elevilor în procesul educațional. Această metodă promovează învățarea prin interacțiune, provocări și rezolvarea de probleme într-un mod amuzant și motivant. Prin intermediul rebuzurilor, elevii pot învăța concepte noi, pot dezvolta abilități de gândire critică și pot experimenta o abordare activă a învățării.
Rebuzul poate include diferite activități, cum ar fi:
1.Jocuri de puzzle – Acestea îi ajută pe elevi să rezolve enigme sau să completeze imagini sau texte, stimulând gândirea logică.
2. Concursuri de trivia – Întrebările din diferite domenii de cunoștințe sunt o metodă eficientă de a învăța informații noi într-un mod competitiv și plăcut.
3. Jocuri de rol – Elevii pot învăța prin scenarii de viață sau prin imitarea unor situații reale, dezvoltând abilități de comunicare și înțelegere a contextelor.
4. Jocuri cu cuvinte – Scrierea, citirea sau descifrarea cuvintelor pot ajuta la învățarea limbajului și vocabularului.
Această metodă ajută la crearea unui mediu de învățare mai atractiv, în care elevii sunt mai motivați și mai dornici să participe activ. Este o abordare eficientă, mai ales în educația timpurie, pentru că pune accent pe învățarea prin joacă.
https://interacty.me/projects/b815ca16fbfa78b9
]]>
Publicat în 30. 03. 2025 de Ionela Zbîrcea
| Etichetat cu: #atelier# literatură#lecție interactivă#
Rebusul este o metodă de învățare care folosește jocul pentru a stimula interesul și implicarea activă a elevilor în procesul educațional. Această metodă promovează învățarea prin interacțiune, provocări și rezolvarea de probleme într-un mod amuzant și motivant. Prin intermediul rebuzurilor, elevii pot învăța concepte noi, pot dezvolta abilități de gândire critică și pot experimenta o abordare activă a învățării.
Rebuzul poate include diferite activități, cum ar fi:
1.Jocuri de puzzle – Acestea îi ajută pe elevi să rezolve enigme sau să completeze imagini sau texte, stimulând gândirea logică.
2. Concursuri de trivia – Întrebările din diferite domenii de cunoștințe sunt o metodă eficientă de a învăța informații noi într-un mod competitiv și plăcut.
3. Jocuri de rol – Elevii pot învăța prin scenarii de viață sau prin imitarea unor situații reale, dezvoltând abilități de comunicare și înțelegere a contextelor.
4. Jocuri cu cuvinte – Scrierea, citirea sau descifrarea cuvintelor pot ajuta la învățarea limbajului și vocabularului.
Această metodă ajută la crearea unui mediu de învățare mai atractiv, în care elevii sunt mai motivați și mai dornici să participe activ. Este o abordare eficientă, mai ales în educația timpurie, pentru că pune accent pe învățarea prin joacă.
https://interacty.me/projects/b815ca16fbfa78b9
]]>
Cu siguranță, nu ați auzit de poetul Vasile Ioan Ciutacu. Un om modest, care trăiește pentru poezie, încă speră la cultura de calitate, se plimbă rătăcitor pe străzi, nerecunoscând prea multe, uimit de generațiile actuale,. Își face planuri pentru iarnă, să aibă lemne în sobă, scrie doar cu stiloul pe hârtie, nu iubește calculatorul și tot ce ține de tehnologia modernă. Plânge când vorbește despre istoricul Ion Bulei cu care a copliărit și a crescut, despre Ion Stratan, poetul care a plecat de ceva vreme lăsându-i un gol pe care tot nu știe cu ce să-l umple. L-a cunoscut bine pe Marin Preda și vorbește despre Eugen Barbu ca despre un prieten plecat puțin, dar care trebuie să revină...
Născut la data de 17 iulie 1948, în Comarnic; Prahova Vasile Ioan Ciutacu este autor de versuri, proză scurtă, reportaje literare, memoriale, cronici literare, pamflete, interviuri cu personalităţi din mediul academic. A publicat în reviste culturale: Luceafărul, Tribuna, Axioma, Actualitatea prahoveană, Gazeta Prahovei, Ziarul de Sinaia, Ploieştii, etc.
Am luat la întâmplare câteva versuri scrise de Ioan Ciutacu:
„Tu ce mai faci? Zăpada e cu tine?
Cine-ţi mai taie pârtie şi lemne?
Ţi-e patul greu? În palma simţi suspine?
Şi-n preajma ta, nu-i nimenea, pesemne?
Ce stele ning? Ce viscol le înclină?
Sau tu-l doborî cu tâmplele-nflorite?
Mai poţi să vii ?eşti lacrimă sau rază?
E sufletu-mi la poartă ori sunt lupii?
Şi neaua care curge ţi-e amiază
Şi-a cui e umbra asta fără dubii?
............
Şi nu auzi cum plânge Dumnezeu
Când crucea ce-o ridic mă arcuieşte?
- „Vârsta albă” de Vasile Ioan Ciutacu
„Vârsta albă”- o poezie clădită pe structura ierarhică a unor întrebări de o simplitate covârşitoare ce par desprinse din conversaţia cu un om singur de la ţară, apăsat de trecerea anilor. De la banala întrebare: ce mai faci? firească unui început de conversaţie, discursul liric alunecă spre grija faţă de interlocutor. Sensibilitatea celui care adresează întrebările vădeşte cunoştinţe despre durerea neputinţei şi a bătrâneţii în singurătate şi boală. Iarna viscoloasă şi zăpada sunt precum nişte maladii care încarcă şi mai mult suferinţa unui bătrân. Umbra fără dubii, simbol al alter-egoului, al sufletului rătăcit sau uitat de destin la graniţa dintre viaţă şi moarte, reprezintă punctul de maximă intensitate în dramatismul textului. Liniştitoare, se lasă precum o încurajare şi o speranţă, versurile:
Şi nu auzi cum plânge Dumnezeu/ Când crucea ce-o ridic mă arcuieşte?
(Palme viclene)
„Când ai plecat, nici clipa n-avea glas,
Pe limba grea a ultimului ceas,
De-ţi adunăm din lespezi urmele-ţi adânci
Secunde date-n floare prelinse printre stânci...”
Poezia “Prin sânge ca o rugă” evocă încă din primele versuri, nostalgia densă adusă treptat la stadiul de neputinţa ontologică şi necesitatea de a accepta necondiţionat trecerea timpului.
„De îmi vorbeşti cu mere, Eu te aud cu brume...” mărturiseşte poetul Vasile Ioan Ciutacu. Ca o simfonie in crescendo, ritmul tristetii este reluat afectiv cu fiecare nou vers, pentru ca finalul să fie purtător de nădejde: substantivul ” rugă” prezent şi în titlu, prezintă toamna ca pe un purgatoriu al fiinţei în ascensiunea către mântuire.
Poeziile, discrete prezente pe albul hârtiei, construiesc un labirint al destăinuirilor lirice. Predomină meditaţia şi elegia cu accente psalmice ( „închipuiţi-vă că n-am putut să îmi îndoi genunchii/ când coroana de spini /înfrunzea în jurul capului meu”), se ivesc grațiile stilistice ale unor pasteluri(” l-am văzut pe Nevăzutul prin cerul ferestrei. Cum îmi lăsa / o carte poştală în frunzarele înmugurite/ din stâlpul casei părinteşti ”) , iar elementele de artă poetică punctează cu gravitate discursul liric („ stiloul a înmugurit de cuvinte ”). Un poem cu pulsaţii de ars poetica este şi „Cununie” în care este ilustrat ritualul seducţiei, în toate etapele clasice ale dragostei: atracţia, dorinţa, forţa iubirii şi concretizarea ei sub forma unei cununii simbolice cu mireasa Poezie, de care îşi leagă destinul pe viaţă: „Mă cunun cu tine, Poezie, / ca să-i fac în necaz balerinei în negru...”.Convins fiind de eternitatea nunţii în numele unei iubiri apte de sacrificiu, poetul conchide: „în palmele-ţi de mireasă, / n-am să mor niciodată decât prin naştere.”
Poate cele mai impregnate cu emoţie şi dor intens din întreg volumul, sunt versurile în care este invocată ( obsesiv) mama. Simbolul matern e reluat în variate forme stilistice, cele mai multe însă, cu aspect de invocaţii retorice rostite cu forţa spiritului care anulează orice reper spaţio-temporal ce desparte fizic mama de fiu. Mama nu este doar un personaj des invocat în conturarea motivului literar al revenirii sinelui la esenţă, la clipa debutului existenţial. Nu este doar factorul protector şi ameliorator într-un univers captiv în care eul liric îşi caută argumente pentru propria sa identitate ființială: „Mama, ce mi-ai fost mormânt cândva...!” Pentru Vasile Ioan Ciutacu, mama este sacralitatea, un reper constant într-un univers dual ce împarte efemeritatea de veşnicie. Între atâtea pagini de poezie ce abundă în metafore, cuvântul „mama„ nu este folosit metaforic. Îşi păstrează sensul propriu de bază, dar transcende prin valențele figurative ale expresiilor verbale, caracterul imanent al ritmului existenţial. Statistic vorbind, dacă Dumnezeu este cel mai invocat în poeziile domnului Vasile Ioan Ciutacu şi adesea multe dintre poezii au esenţa psalmică bine impregnată, mama este Împărateasa eternă de suflet a celui ce„ merge prin lume împărat.”
Volumul de versuri “P.S. Dintr-o margine de lume“(2019) cuprinde 93 de poezii ce trasează fiinţial graniţa dintre tumultul lumii moderne, grăbite spre oriunde şi nicăieri şi locul din care ne observă modest şi sensibil, poetul Vasile Ioan Ciutacu care a făcut din dealurile Comarnicului, palatul de aur al sufletului său. P.S. Dintr-o margine de lume”este un volum cu poezii pe care le-aş asemăna cu gestul de a face ordine printr-o cutie cu fotografii vechi şi scrisori pe care, dacă le reciteşti, îţi simţi ochii în lacrimi, fără a şti precis dacă sunt lacrimi de bucurie sau de tristeţe.
]]>
Publicat în 18. 09. 2024 de Ionela Zbîrcea
| Etichetat cu: poet, literatură, cultură, artă
Cu siguranță, nu ați auzit de poetul Vasile Ioan Ciutacu. Un om modest, care trăiește pentru poezie, încă speră la cultura de calitate, se plimbă rătăcitor pe străzi, nerecunoscând prea multe, uimit de generațiile actuale,. Își face planuri pentru iarnă, să aibă lemne în sobă, scrie doar cu stiloul pe hârtie, nu iubește calculatorul și tot ce ține de tehnologia modernă. Plânge când vorbește despre istoricul Ion Bulei cu care a copliărit și a crescut, despre Ion Stratan, poetul care a plecat de ceva vreme lăsându-i un gol pe care tot nu știe cu ce să-l umple. L-a cunoscut bine pe Marin Preda și vorbește despre Eugen Barbu ca despre un prieten plecat puțin, dar care trebuie să revină...
Născut la data de 17 iulie 1948, în Comarnic; Prahova Vasile Ioan Ciutacu este autor de versuri, proză scurtă, reportaje literare, memoriale, cronici literare, pamflete, interviuri cu personalităţi din mediul academic. A publicat în reviste culturale: Luceafărul, Tribuna, Axioma, Actualitatea prahoveană, Gazeta Prahovei, Ziarul de Sinaia, Ploieştii, etc.
Am luat la întâmplare câteva versuri scrise de Ioan Ciutacu:
„Tu ce mai faci? Zăpada e cu tine?
Cine-ţi mai taie pârtie şi lemne?
Ţi-e patul greu? În palma simţi suspine?
Şi-n preajma ta, nu-i nimenea, pesemne?
Ce stele ning? Ce viscol le înclină?
Sau tu-l doborî cu tâmplele-nflorite?
Mai poţi să vii ?eşti lacrimă sau rază?
E sufletu-mi la poartă ori sunt lupii?
Şi neaua care curge ţi-e amiază
Şi-a cui e umbra asta fără dubii?
............
Şi nu auzi cum plânge Dumnezeu
Când crucea ce-o ridic mă arcuieşte?
- „Vârsta albă” de Vasile Ioan Ciutacu
„Vârsta albă”- o poezie clădită pe structura ierarhică a unor întrebări de o simplitate covârşitoare ce par desprinse din conversaţia cu un om singur de la ţară, apăsat de trecerea anilor. De la banala întrebare: ce mai faci? firească unui început de conversaţie, discursul liric alunecă spre grija faţă de interlocutor. Sensibilitatea celui care adresează întrebările vădeşte cunoştinţe despre durerea neputinţei şi a bătrâneţii în singurătate şi boală. Iarna viscoloasă şi zăpada sunt precum nişte maladii care încarcă şi mai mult suferinţa unui bătrân. Umbra fără dubii, simbol al alter-egoului, al sufletului rătăcit sau uitat de destin la graniţa dintre viaţă şi moarte, reprezintă punctul de maximă intensitate în dramatismul textului. Liniştitoare, se lasă precum o încurajare şi o speranţă, versurile:
Şi nu auzi cum plânge Dumnezeu/ Când crucea ce-o ridic mă arcuieşte?
(Palme viclene)
„Când ai plecat, nici clipa n-avea glas,
Pe limba grea a ultimului ceas,
De-ţi adunăm din lespezi urmele-ţi adânci
Secunde date-n floare prelinse printre stânci...”
Poezia “Prin sânge ca o rugă” evocă încă din primele versuri, nostalgia densă adusă treptat la stadiul de neputinţa ontologică şi necesitatea de a accepta necondiţionat trecerea timpului.
„De îmi vorbeşti cu mere, Eu te aud cu brume...” mărturiseşte poetul Vasile Ioan Ciutacu. Ca o simfonie in crescendo, ritmul tristetii este reluat afectiv cu fiecare nou vers, pentru ca finalul să fie purtător de nădejde: substantivul ” rugă” prezent şi în titlu, prezintă toamna ca pe un purgatoriu al fiinţei în ascensiunea către mântuire.
Poeziile, discrete prezente pe albul hârtiei, construiesc un labirint al destăinuirilor lirice. Predomină meditaţia şi elegia cu accente psalmice ( „închipuiţi-vă că n-am putut să îmi îndoi genunchii/ când coroana de spini /înfrunzea în jurul capului meu”), se ivesc grațiile stilistice ale unor pasteluri(” l-am văzut pe Nevăzutul prin cerul ferestrei. Cum îmi lăsa / o carte poştală în frunzarele înmugurite/ din stâlpul casei părinteşti ”) , iar elementele de artă poetică punctează cu gravitate discursul liric („ stiloul a înmugurit de cuvinte ”). Un poem cu pulsaţii de ars poetica este şi „Cununie” în care este ilustrat ritualul seducţiei, în toate etapele clasice ale dragostei: atracţia, dorinţa, forţa iubirii şi concretizarea ei sub forma unei cununii simbolice cu mireasa Poezie, de care îşi leagă destinul pe viaţă: „Mă cunun cu tine, Poezie, / ca să-i fac în necaz balerinei în negru...”.Convins fiind de eternitatea nunţii în numele unei iubiri apte de sacrificiu, poetul conchide: „în palmele-ţi de mireasă, / n-am să mor niciodată decât prin naştere.”
Poate cele mai impregnate cu emoţie şi dor intens din întreg volumul, sunt versurile în care este invocată ( obsesiv) mama. Simbolul matern e reluat în variate forme stilistice, cele mai multe însă, cu aspect de invocaţii retorice rostite cu forţa spiritului care anulează orice reper spaţio-temporal ce desparte fizic mama de fiu. Mama nu este doar un personaj des invocat în conturarea motivului literar al revenirii sinelui la esenţă, la clipa debutului existenţial. Nu este doar factorul protector şi ameliorator într-un univers captiv în care eul liric îşi caută argumente pentru propria sa identitate ființială: „Mama, ce mi-ai fost mormânt cândva...!” Pentru Vasile Ioan Ciutacu, mama este sacralitatea, un reper constant într-un univers dual ce împarte efemeritatea de veşnicie. Între atâtea pagini de poezie ce abundă în metafore, cuvântul „mama„ nu este folosit metaforic. Îşi păstrează sensul propriu de bază, dar transcende prin valențele figurative ale expresiilor verbale, caracterul imanent al ritmului existenţial. Statistic vorbind, dacă Dumnezeu este cel mai invocat în poeziile domnului Vasile Ioan Ciutacu şi adesea multe dintre poezii au esenţa psalmică bine impregnată, mama este Împărateasa eternă de suflet a celui ce„ merge prin lume împărat.”
Volumul de versuri “P.S. Dintr-o margine de lume“(2019) cuprinde 93 de poezii ce trasează fiinţial graniţa dintre tumultul lumii moderne, grăbite spre oriunde şi nicăieri şi locul din care ne observă modest şi sensibil, poetul Vasile Ioan Ciutacu care a făcut din dealurile Comarnicului, palatul de aur al sufletului său. P.S. Dintr-o margine de lume”este un volum cu poezii pe care le-aş asemăna cu gestul de a face ordine printr-o cutie cu fotografii vechi şi scrisori pe care, dacă le reciteşti, îţi simţi ochii în lacrimi, fără a şti precis dacă sunt lacrimi de bucurie sau de tristeţe.
]]>
Cu siguranță, nu ați auzit de poetul Vasile Ioan Ciutacu. Un om modest, care trăiește pentru poezie, încă speră la cultura de calitate, se plimbă rătăcitor pe străzi, nerecunoscând prea multe, uimit de generațiile actuale,. Își face planuri pentru iarnă, să aibă lemne în sobă, scrie doar cu stiloul pe hârtie, nu iubește calculatorul și tot ce ține de tehnologia modernă. Plânge când vorbește despre istoricul Ion Bulei cu care a copliărit și a crescut, despre Ion Stratan, poetul care a plecat de ceva vreme lăsându-i un gol pe care tot nu știe cu ce să-l umple. L-a cunoscut bine pe Marin Preda și vorbește despre Eugen Barbu ca despre un prieten plecat puțin, dar care trebuie să revină...
Născut la data de 17 iulie 1948, în Comarnic; Prahova Vasile Ioan Ciutacu este autor de versuri, proză scurtă, reportaje literare, memoriale, cronici literare, pamflete, interviuri cu personalităţi din mediul academic. A publicat în reviste culturale: Luceafărul, Tribuna, Axioma, Actualitatea prahoveană, Gazeta Prahovei, Ziarul de Sinaia, Ploieştii, etc.
Am luat la întâmplare câteva versuri scrise de Ioan Ciutacu:
„Tu ce mai faci? Zăpada e cu tine?
Cine-ţi mai taie pârtie şi lemne?
Ţi-e patul greu? În palma simţi suspine?
Şi-n preajma ta, nu-i nimenea, pesemne?
Ce stele ning? Ce viscol le înclină?
Sau tu-l doborî cu tâmplele-nflorite?
Mai poţi să vii ?eşti lacrimă sau rază?
E sufletu-mi la poartă ori sunt lupii?
Şi neaua care curge ţi-e amiază
Şi-a cui e umbra asta fără dubii?
............
Şi nu auzi cum plânge Dumnezeu
Când crucea ce-o ridic mă arcuieşte?
- „Vârsta albă” de Vasile Ioan Ciutacu
„Vârsta albă”- o poezie clădită pe structura ierarhică a unor întrebări de o simplitate covârşitoare ce par desprinse din conversaţia cu un om singur de la ţară, apăsat de trecerea anilor. De la banala întrebare: ce mai faci? firească unui început de conversaţie, discursul liric alunecă spre grija faţă de interlocutor. Sensibilitatea celui care adresează întrebările vădeşte cunoştinţe despre durerea neputinţei şi a bătrâneţii în singurătate şi boală. Iarna viscoloasă şi zăpada sunt precum nişte maladii care încarcă şi mai mult suferinţa unui bătrân. Umbra fără dubii, simbol al alter-egoului, al sufletului rătăcit sau uitat de destin la graniţa dintre viaţă şi moarte, reprezintă punctul de maximă intensitate în dramatismul textului. Liniştitoare, se lasă precum o încurajare şi o speranţă, versurile:
Şi nu auzi cum plânge Dumnezeu/ Când crucea ce-o ridic mă arcuieşte?
(Palme viclene)
„Când ai plecat, nici clipa n-avea glas,
Pe limba grea a ultimului ceas,
De-ţi adunăm din lespezi urmele-ţi adânci
Secunde date-n floare prelinse printre stânci...”
Poezia “Prin sânge ca o rugă” evocă încă din primele versuri, nostalgia densă adusă treptat la stadiul de neputinţa ontologică şi necesitatea de a accepta necondiţionat trecerea timpului.
„De îmi vorbeşti cu mere, Eu te aud cu brume...” mărturiseşte poetul Vasile Ioan Ciutacu. Ca o simfonie in crescendo, ritmul tristetii este reluat afectiv cu fiecare nou vers, pentru ca finalul să fie purtător de nădejde: substantivul ” rugă” prezent şi în titlu, prezintă toamna ca pe un purgatoriu al fiinţei în ascensiunea către mântuire.
Poeziile, discrete prezente pe albul hârtiei, construiesc un labirint al destăinuirilor lirice. Predomină meditaţia şi elegia cu accente psalmice ( „închipuiţi-vă că n-am putut să îmi îndoi genunchii/ când coroana de spini /înfrunzea în jurul capului meu”), se ivesc grațiile stilistice ale unor pasteluri(” l-am văzut pe Nevăzutul prin cerul ferestrei. Cum îmi lăsa / o carte poştală în frunzarele înmugurite/ din stâlpul casei părinteşti ”) , iar elementele de artă poetică punctează cu gravitate discursul liric („ stiloul a înmugurit de cuvinte ”). Un poem cu pulsaţii de ars poetica este şi „Cununie” în care este ilustrat ritualul seducţiei, în toate etapele clasice ale dragostei: atracţia, dorinţa, forţa iubirii şi concretizarea ei sub forma unei cununii simbolice cu mireasa Poezie, de care îşi leagă destinul pe viaţă: „Mă cunun cu tine, Poezie, / ca să-i fac în necaz balerinei în negru...”.Convins fiind de eternitatea nunţii în numele unei iubiri apte de sacrificiu, poetul conchide: „în palmele-ţi de mireasă, / n-am să mor niciodată decât prin naştere.”
Poate cele mai impregnate cu emoţie şi dor intens din întreg volumul, sunt versurile în care este invocată ( obsesiv) mama. Simbolul matern e reluat în variate forme stilistice, cele mai multe însă, cu aspect de invocaţii retorice rostite cu forţa spiritului care anulează orice reper spaţio-temporal ce desparte fizic mama de fiu. Mama nu este doar un personaj des invocat în conturarea motivului literar al revenirii sinelui la esenţă, la clipa debutului existenţial. Nu este doar factorul protector şi ameliorator într-un univers captiv în care eul liric îşi caută argumente pentru propria sa identitate ființială: „Mama, ce mi-ai fost mormânt cândva...!” Pentru Vasile Ioan Ciutacu, mama este sacralitatea, un reper constant într-un univers dual ce împarte efemeritatea de veşnicie. Între atâtea pagini de poezie ce abundă în metafore, cuvântul „mama„ nu este folosit metaforic. Îşi păstrează sensul propriu de bază, dar transcende prin valențele figurative ale expresiilor verbale, caracterul imanent al ritmului existenţial. Statistic vorbind, dacă Dumnezeu este cel mai invocat în poeziile domnului Vasile Ioan Ciutacu şi adesea multe dintre poezii au esenţa psalmică bine impregnată, mama este Împărateasa eternă de suflet a celui ce„ merge prin lume împărat.”
Volumul de versuri “P.S. Dintr-o margine de lume“(2019) cuprinde 93 de poezii ce trasează fiinţial graniţa dintre tumultul lumii moderne, grăbite spre oriunde şi nicăieri şi locul din care ne observă modest şi sensibil, poetul Vasile Ioan Ciutacu care a făcut din dealurile Comarnicului, palatul de aur al sufletului său. P.S. Dintr-o margine de lume”este un volum cu poezii pe care le-aş asemăna cu gestul de a face ordine printr-o cutie cu fotografii vechi şi scrisori pe care, dacă le reciteşti, îţi simţi ochii în lacrimi, fără a şti precis dacă sunt lacrimi de bucurie sau de tristeţe.
]]>
Publicat în 18. 09. 2024 de Ionela Zbîrcea
| Etichetat cu: poet, literatură, cultură, artă
Cu siguranță, nu ați auzit de poetul Vasile Ioan Ciutacu. Un om modest, care trăiește pentru poezie, încă speră la cultura de calitate, se plimbă rătăcitor pe străzi, nerecunoscând prea multe, uimit de generațiile actuale,. Își face planuri pentru iarnă, să aibă lemne în sobă, scrie doar cu stiloul pe hârtie, nu iubește calculatorul și tot ce ține de tehnologia modernă. Plânge când vorbește despre istoricul Ion Bulei cu care a copliărit și a crescut, despre Ion Stratan, poetul care a plecat de ceva vreme lăsându-i un gol pe care tot nu știe cu ce să-l umple. L-a cunoscut bine pe Marin Preda și vorbește despre Eugen Barbu ca despre un prieten plecat puțin, dar care trebuie să revină...
Născut la data de 17 iulie 1948, în Comarnic; Prahova Vasile Ioan Ciutacu este autor de versuri, proză scurtă, reportaje literare, memoriale, cronici literare, pamflete, interviuri cu personalităţi din mediul academic. A publicat în reviste culturale: Luceafărul, Tribuna, Axioma, Actualitatea prahoveană, Gazeta Prahovei, Ziarul de Sinaia, Ploieştii, etc.
Am luat la întâmplare câteva versuri scrise de Ioan Ciutacu:
„Tu ce mai faci? Zăpada e cu tine?
Cine-ţi mai taie pârtie şi lemne?
Ţi-e patul greu? În palma simţi suspine?
Şi-n preajma ta, nu-i nimenea, pesemne?
Ce stele ning? Ce viscol le înclină?
Sau tu-l doborî cu tâmplele-nflorite?
Mai poţi să vii ?eşti lacrimă sau rază?
E sufletu-mi la poartă ori sunt lupii?
Şi neaua care curge ţi-e amiază
Şi-a cui e umbra asta fără dubii?
............
Şi nu auzi cum plânge Dumnezeu
Când crucea ce-o ridic mă arcuieşte?
- „Vârsta albă” de Vasile Ioan Ciutacu
„Vârsta albă”- o poezie clădită pe structura ierarhică a unor întrebări de o simplitate covârşitoare ce par desprinse din conversaţia cu un om singur de la ţară, apăsat de trecerea anilor. De la banala întrebare: ce mai faci? firească unui început de conversaţie, discursul liric alunecă spre grija faţă de interlocutor. Sensibilitatea celui care adresează întrebările vădeşte cunoştinţe despre durerea neputinţei şi a bătrâneţii în singurătate şi boală. Iarna viscoloasă şi zăpada sunt precum nişte maladii care încarcă şi mai mult suferinţa unui bătrân. Umbra fără dubii, simbol al alter-egoului, al sufletului rătăcit sau uitat de destin la graniţa dintre viaţă şi moarte, reprezintă punctul de maximă intensitate în dramatismul textului. Liniştitoare, se lasă precum o încurajare şi o speranţă, versurile:
Şi nu auzi cum plânge Dumnezeu/ Când crucea ce-o ridic mă arcuieşte?
(Palme viclene)
„Când ai plecat, nici clipa n-avea glas,
Pe limba grea a ultimului ceas,
De-ţi adunăm din lespezi urmele-ţi adânci
Secunde date-n floare prelinse printre stânci...”
Poezia “Prin sânge ca o rugă” evocă încă din primele versuri, nostalgia densă adusă treptat la stadiul de neputinţa ontologică şi necesitatea de a accepta necondiţionat trecerea timpului.
„De îmi vorbeşti cu mere, Eu te aud cu brume...” mărturiseşte poetul Vasile Ioan Ciutacu. Ca o simfonie in crescendo, ritmul tristetii este reluat afectiv cu fiecare nou vers, pentru ca finalul să fie purtător de nădejde: substantivul ” rugă” prezent şi în titlu, prezintă toamna ca pe un purgatoriu al fiinţei în ascensiunea către mântuire.
Poeziile, discrete prezente pe albul hârtiei, construiesc un labirint al destăinuirilor lirice. Predomină meditaţia şi elegia cu accente psalmice ( „închipuiţi-vă că n-am putut să îmi îndoi genunchii/ când coroana de spini /înfrunzea în jurul capului meu”), se ivesc grațiile stilistice ale unor pasteluri(” l-am văzut pe Nevăzutul prin cerul ferestrei. Cum îmi lăsa / o carte poştală în frunzarele înmugurite/ din stâlpul casei părinteşti ”) , iar elementele de artă poetică punctează cu gravitate discursul liric („ stiloul a înmugurit de cuvinte ”). Un poem cu pulsaţii de ars poetica este şi „Cununie” în care este ilustrat ritualul seducţiei, în toate etapele clasice ale dragostei: atracţia, dorinţa, forţa iubirii şi concretizarea ei sub forma unei cununii simbolice cu mireasa Poezie, de care îşi leagă destinul pe viaţă: „Mă cunun cu tine, Poezie, / ca să-i fac în necaz balerinei în negru...”.Convins fiind de eternitatea nunţii în numele unei iubiri apte de sacrificiu, poetul conchide: „în palmele-ţi de mireasă, / n-am să mor niciodată decât prin naştere.”
Poate cele mai impregnate cu emoţie şi dor intens din întreg volumul, sunt versurile în care este invocată ( obsesiv) mama. Simbolul matern e reluat în variate forme stilistice, cele mai multe însă, cu aspect de invocaţii retorice rostite cu forţa spiritului care anulează orice reper spaţio-temporal ce desparte fizic mama de fiu. Mama nu este doar un personaj des invocat în conturarea motivului literar al revenirii sinelui la esenţă, la clipa debutului existenţial. Nu este doar factorul protector şi ameliorator într-un univers captiv în care eul liric îşi caută argumente pentru propria sa identitate ființială: „Mama, ce mi-ai fost mormânt cândva...!” Pentru Vasile Ioan Ciutacu, mama este sacralitatea, un reper constant într-un univers dual ce împarte efemeritatea de veşnicie. Între atâtea pagini de poezie ce abundă în metafore, cuvântul „mama„ nu este folosit metaforic. Îşi păstrează sensul propriu de bază, dar transcende prin valențele figurative ale expresiilor verbale, caracterul imanent al ritmului existenţial. Statistic vorbind, dacă Dumnezeu este cel mai invocat în poeziile domnului Vasile Ioan Ciutacu şi adesea multe dintre poezii au esenţa psalmică bine impregnată, mama este Împărateasa eternă de suflet a celui ce„ merge prin lume împărat.”
Volumul de versuri “P.S. Dintr-o margine de lume“(2019) cuprinde 93 de poezii ce trasează fiinţial graniţa dintre tumultul lumii moderne, grăbite spre oriunde şi nicăieri şi locul din care ne observă modest şi sensibil, poetul Vasile Ioan Ciutacu care a făcut din dealurile Comarnicului, palatul de aur al sufletului său. P.S. Dintr-o margine de lume”este un volum cu poezii pe care le-aş asemăna cu gestul de a face ordine printr-o cutie cu fotografii vechi şi scrisori pe care, dacă le reciteşti, îţi simţi ochii în lacrimi, fără a şti precis dacă sunt lacrimi de bucurie sau de tristeţe.
]]>
Numele Georgetei Năpăruș, pictorița născută în Comarnic la data de la data de 23 octombrie 1930, este imperos a fi amintit atunci când ne referim la valorile culturale ale orașului Comarnic. S-a stins din viață în anul 1997, cu o replică a celebrei exclamații a lui Delacriox:
Da-ți-mi un noroi și vă dau culoare!
Picturile Georgetei Năpăruș au fost expuse în marile orașe ale lumii: Chicago, Buenos Aires, Lima, Moscova, Berlin etc., iar numele ei este menționat de către Constantin Prut, în volumul „Dicționar de Artă Modernă și Contemporană”, volum apărut la Editura Albatros,1982.
Apropiată compozițional și coloristic de Paul Klee și Gustav Klimt, dar influențată și de geometria folclorică românească, Georgeta Năpăruș a fost unul din pictorii români adepți ai narațiunii fantastice.
Georgeta Năpăruș mărturisea într-un interviu din martie 1988: „Încercarea mea este de a lumina misterul care există în noi și nu ni se dezvăluie întotdeauna. La mine există și influențe folclorice și ale artei populare, pentru că acesta mi-a fost drumul. Dar nu subiectele fac artistul, ci limbajul. Ciclurile mele cele mai importante au fost legate de ritualurile și obiceiurile diurne, în care rolul femeii a fost întotdeauna copleșitor: dragostea, maternitatea, nunta, cina. Am legat unele cicluri de universul copilăriei mele, altele de dragoste. “.
]]>
Publicat în 10. 09. 2024 de Ionela Zbîrcea
Categorie: cercetare educaţională
Numele Georgetei Năpăruș, pictorița născută în Comarnic la data de la data de 23 octombrie 1930, este imperos a fi amintit atunci când ne referim la valorile culturale ale orașului Comarnic. S-a stins din viață în anul 1997, cu o replică a celebrei exclamații a lui Delacriox:
Da-ți-mi un noroi și vă dau culoare!
Picturile Georgetei Năpăruș au fost expuse în marile orașe ale lumii: Chicago, Buenos Aires, Lima, Moscova, Berlin etc., iar numele ei este menționat de către Constantin Prut, în volumul „Dicționar de Artă Modernă și Contemporană”, volum apărut la Editura Albatros,1982.
Apropiată compozițional și coloristic de Paul Klee și Gustav Klimt, dar influențată și de geometria folclorică românească, Georgeta Năpăruș a fost unul din pictorii români adepți ai narațiunii fantastice.
Georgeta Năpăruș mărturisea într-un interviu din martie 1988: „Încercarea mea este de a lumina misterul care există în noi și nu ni se dezvăluie întotdeauna. La mine există și influențe folclorice și ale artei populare, pentru că acesta mi-a fost drumul. Dar nu subiectele fac artistul, ci limbajul. Ciclurile mele cele mai importante au fost legate de ritualurile și obiceiurile diurne, în care rolul femeii a fost întotdeauna copleșitor: dragostea, maternitatea, nunta, cina. Am legat unele cicluri de universul copilăriei mele, altele de dragoste. “.
]]>
Numele Georgetei Năpăruș, pictorița născută în Comarnic la data de la data de 23 octombrie 1930, este imperos a fi amintit atunci când ne referim la valorile culturale ale orașului Comarnic. S-a stins din viață în anul 1997, cu o replică a celebrei exclamații a lui Delacriox:
Da-ți-mi un noroi și vă dau culoare!
Picturile Georgetei Năpăruș au fost expuse în marile orașe ale lumii: Chicago, Buenos Aires, Lima, Moscova, Berlin etc., iar numele ei este menționat de către Constantin Prut, în volumul „Dicționar de Artă Modernă și Contemporană”, volum apărut la Editura Albatros,1982.
Apropiată compozițional și coloristic de Paul Klee și Gustav Klimt, dar influențată și de geometria folclorică românească, Georgeta Năpăruș a fost unul din pictorii români adepți ai narațiunii fantastice.
Georgeta Năpăruș mărturisea într-un interviu din martie 1988: „Încercarea mea este de a lumina misterul care există în noi și nu ni se dezvăluie întotdeauna. La mine există și influențe folclorice și ale artei populare, pentru că acesta mi-a fost drumul. Dar nu subiectele fac artistul, ci limbajul. Ciclurile mele cele mai importante au fost legate de ritualurile și obiceiurile diurne, în care rolul femeii a fost întotdeauna copleșitor: dragostea, maternitatea, nunta, cina. Am legat unele cicluri de universul copilăriei mele, altele de dragoste. “.
]]>
Publicat în 10. 09. 2024 de Ionela Zbîrcea
Categorie: cercetare educaţională
Numele Georgetei Năpăruș, pictorița născută în Comarnic la data de la data de 23 octombrie 1930, este imperos a fi amintit atunci când ne referim la valorile culturale ale orașului Comarnic. S-a stins din viață în anul 1997, cu o replică a celebrei exclamații a lui Delacriox:
Da-ți-mi un noroi și vă dau culoare!
Picturile Georgetei Năpăruș au fost expuse în marile orașe ale lumii: Chicago, Buenos Aires, Lima, Moscova, Berlin etc., iar numele ei este menționat de către Constantin Prut, în volumul „Dicționar de Artă Modernă și Contemporană”, volum apărut la Editura Albatros,1982.
Apropiată compozițional și coloristic de Paul Klee și Gustav Klimt, dar influențată și de geometria folclorică românească, Georgeta Năpăruș a fost unul din pictorii români adepți ai narațiunii fantastice.
Georgeta Năpăruș mărturisea într-un interviu din martie 1988: „Încercarea mea este de a lumina misterul care există în noi și nu ni se dezvăluie întotdeauna. La mine există și influențe folclorice și ale artei populare, pentru că acesta mi-a fost drumul. Dar nu subiectele fac artistul, ci limbajul. Ciclurile mele cele mai importante au fost legate de ritualurile și obiceiurile diurne, în care rolul femeii a fost întotdeauna copleșitor: dragostea, maternitatea, nunta, cina. Am legat unele cicluri de universul copilăriei mele, altele de dragoste. “.
]]>
Orașul Comarnic este cunoscut, în mod deosebit, prin prisma unor nume cu rezonanță în lumea politică, culturală și economică din secolele trecute.Nume precum: Gheorghe Bibescu- Domn al Țării Românești în perioada ianuarie 1843 -iunie 1848, fiul acestuia, George Valentin Bibescu, Martha Bibescu și poetul Simion Stolnicu sunt adesea asociate trecutului istoric și cultural al localității Comarnic.
Istoricul Ion Bulei și pictorița Georgeta Năpăruș depășesc prin valoarea imensă a contribuției lor la artă și cultură, granițele locale, aceștia reprezentând personalități la nivel național și internațional.
Ion Bulei
- născut pe date de 3 martie 1941, Comarnic, Prahova
România – s-a stins din viață la data de 9 noiembrie 2020)
- a profesor la Facultatea de Istorie a Universității București (din 1993), diplomat (atașat cultural la Roma, 1990) – 1993, director al Institutului Cultural Român de la Veneția (1997 – 2003), director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale și al Academiei Române (2003 – 2011).A fost un istoric și profesor universitar român.
„Bunul nostru rege, Ferdinand” și volumul „Regina Maria” sunt doar două titluri ce vorbesc de la sine despre interesul pe care istoricul Ion Bulei l-a acordat istoriei moderne a României.Este autor a 19 cărţi şi a peste 200 de studii şi articole.
Un istoric care a făcut istorie, așa s-a scris despre Ion Bulei.Un fost student de-al lui Ion Bulei, mărturisea fascinația pe care o crea profesorul la cursurile din cadrul Universității de Istorie din București: pentru el, istoria nu însemna doar date și evenimente, ci descrierea personajelor, a gesturilor și a comportamentelor. Ion Bulei a fost un fin observator şi cunoscător al marii istorii româneşti, un deschizător de drumuri în ceea ce privește cercetarea istorică; a coordonat zeci de doctoranzi.
„După mine, ar trebui ca fiecare dintre noi să aibă un moment de reflecție asupra lui însuși. Să stie că ar trebui să ne amintim de cei care ne-au precedat, lăsându-ne grație faptelor lor, o istorie pe care o moștenim astăzi.Și depinde de noi cum vom duce această istorie mai departe. Inaintașii și-au făcut datoria.”-era de părere Ion Bulei.
Într-un interviu acordat ziarului România liberă din anul 2018, Ion Bulei face dovada erudiției sale, prezentând cu naturalețe evenimente istorice, ca și cum ar fi fost un martor real al vremurilor despre care vorbește: „I.I.C. Brătianu îi spunea fiului său: „Tu să faci o meserie, indiferent care, dar să construiești ceva cu mâinile tale. Dacă vei face asta, atunci poți să faci și politică! Altfel, nu are sens să faci politică. De ce o faci, ca să te îmbogățești? Noi nu vrem să ne îmbogățim prin politică. Niciodată”.
Intrebat fiind: ”Care ar fi cea mai bună modalitate de cinstire a 100 de ani de Românie Mare?”, Ion Bulei răspunde: „Aș spune, cum spunea Vasile Pârvan, să ne facem datoria! Dacă reușim să ne facem rostul nostru în viaţă, inevitabil şi rostul naţiei este împlinit prin asta. ”(Maria Capelos, în România liberă, 2018)
]]>
Publicat în 10. 09. 2024 de Ionela Zbîrcea
| Etichetat cu: istorie, regina maria, ferdinand, profesor
Categorie: cercetare educaţională
Orașul Comarnic este cunoscut, în mod deosebit, prin prisma unor nume cu rezonanță în lumea politică, culturală și economică din secolele trecute.Nume precum: Gheorghe Bibescu- Domn al Țării Românești în perioada ianuarie 1843 -iunie 1848, fiul acestuia, George Valentin Bibescu, Martha Bibescu și poetul Simion Stolnicu sunt adesea asociate trecutului istoric și cultural al localității Comarnic.
Istoricul Ion Bulei și pictorița Georgeta Năpăruș depășesc prin valoarea imensă a contribuției lor la artă și cultură, granițele locale, aceștia reprezentând personalități la nivel național și internațional.
Ion Bulei
- născut pe date de 3 martie 1941, Comarnic, Prahova
România – s-a stins din viață la data de 9 noiembrie 2020)
- a profesor la Facultatea de Istorie a Universității București (din 1993), diplomat (atașat cultural la Roma, 1990) – 1993, director al Institutului Cultural Român de la Veneția (1997 – 2003), director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale și al Academiei Române (2003 – 2011).A fost un istoric și profesor universitar român.
„Bunul nostru rege, Ferdinand” și volumul „Regina Maria” sunt doar două titluri ce vorbesc de la sine despre interesul pe care istoricul Ion Bulei l-a acordat istoriei moderne a României.Este autor a 19 cărţi şi a peste 200 de studii şi articole.
Un istoric care a făcut istorie, așa s-a scris despre Ion Bulei.Un fost student de-al lui Ion Bulei, mărturisea fascinația pe care o crea profesorul la cursurile din cadrul Universității de Istorie din București: pentru el, istoria nu însemna doar date și evenimente, ci descrierea personajelor, a gesturilor și a comportamentelor. Ion Bulei a fost un fin observator şi cunoscător al marii istorii româneşti, un deschizător de drumuri în ceea ce privește cercetarea istorică; a coordonat zeci de doctoranzi.
„După mine, ar trebui ca fiecare dintre noi să aibă un moment de reflecție asupra lui însuși. Să stie că ar trebui să ne amintim de cei care ne-au precedat, lăsându-ne grație faptelor lor, o istorie pe care o moștenim astăzi.Și depinde de noi cum vom duce această istorie mai departe. Inaintașii și-au făcut datoria.”-era de părere Ion Bulei.
Într-un interviu acordat ziarului România liberă din anul 2018, Ion Bulei face dovada erudiției sale, prezentând cu naturalețe evenimente istorice, ca și cum ar fi fost un martor real al vremurilor despre care vorbește: „I.I.C. Brătianu îi spunea fiului său: „Tu să faci o meserie, indiferent care, dar să construiești ceva cu mâinile tale. Dacă vei face asta, atunci poți să faci și politică! Altfel, nu are sens să faci politică. De ce o faci, ca să te îmbogățești? Noi nu vrem să ne îmbogățim prin politică. Niciodată”.
Intrebat fiind: ”Care ar fi cea mai bună modalitate de cinstire a 100 de ani de Românie Mare?”, Ion Bulei răspunde: „Aș spune, cum spunea Vasile Pârvan, să ne facem datoria! Dacă reușim să ne facem rostul nostru în viaţă, inevitabil şi rostul naţiei este împlinit prin asta. ”(Maria Capelos, în România liberă, 2018)
]]>
Orașul Comarnic este cunoscut, în mod deosebit, prin prisma unor nume cu rezonanță în lumea politică, culturală și economică din secolele trecute.Nume precum: Gheorghe Bibescu- Domn al Țării Românești în perioada ianuarie 1843 -iunie 1848, fiul acestuia, George Valentin Bibescu, Martha Bibescu și poetul Simion Stolnicu sunt adesea asociate trecutului istoric și cultural al localității Comarnic.
Istoricul Ion Bulei și pictorița Georgeta Năpăruș depășesc prin valoarea imensă a contribuției lor la artă și cultură, granițele locale, aceștia reprezentând personalități la nivel național și internațional.
Ion Bulei
- născut pe date de 3 martie 1941, Comarnic, Prahova
România – s-a stins din viață la data de 9 noiembrie 2020)
- a profesor la Facultatea de Istorie a Universității București (din 1993), diplomat (atașat cultural la Roma, 1990) – 1993, director al Institutului Cultural Român de la Veneția (1997 – 2003), director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale și al Academiei Române (2003 – 2011).A fost un istoric și profesor universitar român.
„Bunul nostru rege, Ferdinand” și volumul „Regina Maria” sunt doar două titluri ce vorbesc de la sine despre interesul pe care istoricul Ion Bulei l-a acordat istoriei moderne a României.Este autor a 19 cărţi şi a peste 200 de studii şi articole.
Un istoric care a făcut istorie, așa s-a scris despre Ion Bulei.Un fost student de-al lui Ion Bulei, mărturisea fascinația pe care o crea profesorul la cursurile din cadrul Universității de Istorie din București: pentru el, istoria nu însemna doar date și evenimente, ci descrierea personajelor, a gesturilor și a comportamentelor. Ion Bulei a fost un fin observator şi cunoscător al marii istorii româneşti, un deschizător de drumuri în ceea ce privește cercetarea istorică; a coordonat zeci de doctoranzi.
„După mine, ar trebui ca fiecare dintre noi să aibă un moment de reflecție asupra lui însuși. Să stie că ar trebui să ne amintim de cei care ne-au precedat, lăsându-ne grație faptelor lor, o istorie pe care o moștenim astăzi.Și depinde de noi cum vom duce această istorie mai departe. Inaintașii și-au făcut datoria.”-era de părere Ion Bulei.
Într-un interviu acordat ziarului România liberă din anul 2018, Ion Bulei face dovada erudiției sale, prezentând cu naturalețe evenimente istorice, ca și cum ar fi fost un martor real al vremurilor despre care vorbește: „I.I.C. Brătianu îi spunea fiului său: „Tu să faci o meserie, indiferent care, dar să construiești ceva cu mâinile tale. Dacă vei face asta, atunci poți să faci și politică! Altfel, nu are sens să faci politică. De ce o faci, ca să te îmbogățești? Noi nu vrem să ne îmbogățim prin politică. Niciodată”.
Intrebat fiind: ”Care ar fi cea mai bună modalitate de cinstire a 100 de ani de Românie Mare?”, Ion Bulei răspunde: „Aș spune, cum spunea Vasile Pârvan, să ne facem datoria! Dacă reușim să ne facem rostul nostru în viaţă, inevitabil şi rostul naţiei este împlinit prin asta. ”(Maria Capelos, în România liberă, 2018)
]]>
Publicat în 10. 09. 2024 de Ionela Zbîrcea
| Etichetat cu: istorie, regina maria, ferdinand, profesor
Categorie: cercetare educaţională
Orașul Comarnic este cunoscut, în mod deosebit, prin prisma unor nume cu rezonanță în lumea politică, culturală și economică din secolele trecute.Nume precum: Gheorghe Bibescu- Domn al Țării Românești în perioada ianuarie 1843 -iunie 1848, fiul acestuia, George Valentin Bibescu, Martha Bibescu și poetul Simion Stolnicu sunt adesea asociate trecutului istoric și cultural al localității Comarnic.
Istoricul Ion Bulei și pictorița Georgeta Năpăruș depășesc prin valoarea imensă a contribuției lor la artă și cultură, granițele locale, aceștia reprezentând personalități la nivel național și internațional.
Ion Bulei
- născut pe date de 3 martie 1941, Comarnic, Prahova
România – s-a stins din viață la data de 9 noiembrie 2020)
- a profesor la Facultatea de Istorie a Universității București (din 1993), diplomat (atașat cultural la Roma, 1990) – 1993, director al Institutului Cultural Român de la Veneția (1997 – 2003), director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale și al Academiei Române (2003 – 2011).A fost un istoric și profesor universitar român.
„Bunul nostru rege, Ferdinand” și volumul „Regina Maria” sunt doar două titluri ce vorbesc de la sine despre interesul pe care istoricul Ion Bulei l-a acordat istoriei moderne a României.Este autor a 19 cărţi şi a peste 200 de studii şi articole.
Un istoric care a făcut istorie, așa s-a scris despre Ion Bulei.Un fost student de-al lui Ion Bulei, mărturisea fascinația pe care o crea profesorul la cursurile din cadrul Universității de Istorie din București: pentru el, istoria nu însemna doar date și evenimente, ci descrierea personajelor, a gesturilor și a comportamentelor. Ion Bulei a fost un fin observator şi cunoscător al marii istorii româneşti, un deschizător de drumuri în ceea ce privește cercetarea istorică; a coordonat zeci de doctoranzi.
„După mine, ar trebui ca fiecare dintre noi să aibă un moment de reflecție asupra lui însuși. Să stie că ar trebui să ne amintim de cei care ne-au precedat, lăsându-ne grație faptelor lor, o istorie pe care o moștenim astăzi.Și depinde de noi cum vom duce această istorie mai departe. Inaintașii și-au făcut datoria.”-era de părere Ion Bulei.
Într-un interviu acordat ziarului România liberă din anul 2018, Ion Bulei face dovada erudiției sale, prezentând cu naturalețe evenimente istorice, ca și cum ar fi fost un martor real al vremurilor despre care vorbește: „I.I.C. Brătianu îi spunea fiului său: „Tu să faci o meserie, indiferent care, dar să construiești ceva cu mâinile tale. Dacă vei face asta, atunci poți să faci și politică! Altfel, nu are sens să faci politică. De ce o faci, ca să te îmbogățești? Noi nu vrem să ne îmbogățim prin politică. Niciodată”.
Intrebat fiind: ”Care ar fi cea mai bună modalitate de cinstire a 100 de ani de Românie Mare?”, Ion Bulei răspunde: „Aș spune, cum spunea Vasile Pârvan, să ne facem datoria! Dacă reușim să ne facem rostul nostru în viaţă, inevitabil şi rostul naţiei este împlinit prin asta. ”(Maria Capelos, în România liberă, 2018)
]]>
.„...când fereastra este o coală albă ” ( Vasile Ioan Ciutacu)
Flori de zarzăr curg leneș pe fereastra sălii de clasă de la Școala Gimnazială nr. 2, Comarnic. Luna martie, cochetă ca o poezie ce deschide volumul de debut al primăverii, își face discretă bagajul, să plece lăsând în urma-i parfum de narcise. Acul ceasului de perete desenează grăbit cercuri repetate ce măsoară buchetul de lumină rămas din ziua de 27 martie 2024. Ne aflăm într-o sală de clasă plină cu adolescenți șovăitori care își aștern pe coala sufletului primele schițe de viață. Astăzi, am invitat la ora de curs, pe acest om simplu pe care au dorit să îl revadă și să îl asculte din nou. Poetul Vasile Ioan Ciutacu.
Cu firescul unui om ce vorbește impecabil limbajul copilăriei eterne, domnul Ciutacu își deschide sufletul și paginile la unison, vorbindu-ne despre a fi, a iubi a trăi și simți. Printre frânturi de viață comprimată în vis fulgerător, se disting fragmente de portrete ale unor oameni ce au scris istoria literaturii române. Cu glas apăsat, ca și cum ar rosti un jurământ implacabil, Vasile Ioan Ciutacu vorbește copiilor despre: Marin Preda, Ovidiu Crohmălniceanu, Nina Cassian...poeți și scriitori pe care domnul Ciutacu i-a cunoscut personal și despre care mărturisește cu smerenie absolută, amintiri ce aștern în sala de clasă sentimentul că ecoul cuvintelor rămâne încă o vreme, chiar și după ce acestea s-au stins sonor în eter.
Discursul cald și calm, curge firesc către oamenii despre care domnul Ciutacu vorbește cu un deosebit respect: istoricul Ion Bulei, poetul Stelian Tăbăraș, oameni de cultură precum Ioan Flora și Nicolae-Paul Mihail. Tonul discursului capătă accente de emoție crescândă. Cum poate cineva vorbi altfel despre aceia pe care i-a cunoscut și alături de care a respirat, a visat, a trăit ca un om printre oameni ? (Sau un om printre îngeri întrupați?)
Domnul Vasile Ioan Ciutacu previne cu stocism o emoție ce i-ar putea provoca o sensibilitate aparte. Și când nu îți mai găsesște cuvintele din pricina emoțiilor, alege poeziile sale care să îi ducă mai departe mesajul interior. Le citește copiilor câteva dintre poeziile ce stau cuminți prin paginile volumelor sale publicate de-a lungul anilor.
Se disting ecouri lirice cu amprenta fiului ce îți mai poate vedea tatăl doar în vis: Copilul de odinioară încă „Freamătă ca bradul copilăriei, /în aşteptarea tatii,/care o să vină cu umerii de ziuă/ ţinându-mă de mână...”
Tăceri senine se lasă îmblânzite de metaforele ce conturează imagini în care se amestecă dorul ca o fantomă ce joacă feste realității. Cuvintele se asortează în rime și îmbracă haină fastuoasă a măsurii și a ritmului, făcându-ne să reluăm în gând un fel de melodie ale cărei note muzicale nu le pricepem: ..Şi sâmbătă e vreme de postit,/Când uşa dinspre mine parcă-i zid,/ Iar dacă vii, nu pot ca să-ţi deschid/ Şi dacă baţi, mi-e greu de auzit... ...(Şi sâmbătă e vreme de postit)
Vasile Ioan Ciutacu a scris mult despre așteptare. Este o constatare personală din partea cuiva care deslușește în poezie un mesaj criptic ce duce sigur pe un drum cu sens unic. Pentru că fiecare suflet trăiește unic. Putem trăi împreună, dar nu putem simți împreună. Coincidențele afective sunt marea artă vindecătoare a lirismului. Așteptarea este sămânța din sâmbure pentru poetul Vasile Ioan Ciutacu. Deși i-am lecturat poeziile de nenumărate ori, mereu am fost „furată” de alte simboluri, alte chei lingvistice și parcă abia acum, pentru prima dată, rămân pe gânduri la greutatea „așteptării”. Poate că așteptarea e dulce când e cosmetizată de speranță. Dar oare așteptarea nu este dramatică, apăsătoare „Când uşa dinspre mine parcă-i zid”...?
Versuri ce palpită pe albul hârtiei ne cuprind în jocul lor ideatic și ne dau, nu neapărat o definiție lirică a poetului însuși, cât o idee despre munca fascinantă de Sisif ce iubește muntele pe care îl are de urcat și transformă corvoada în bucurie. Cum altfel aș putea desluși tâlcul „giuvaierului” din versurile: „Poetul, //giuvaerul ce nu pune geană pe geană,/ până nu găseşte cheia pe uşa cuvântului” ( Arhanghelul de deaspura oraşului)
Un vers ce pare simplu, îmi atrage gândul și irisul, deopotrivă: „Eşti poezia ce-mi cheamă cuvintele” ( Aș vrea să te văd). Redau aleatoriu ce simt și gîndesc: declarație de dragoste, destin liric, transcendent și imanent, inefabil galactic. Domnule Ciutacu, dacă ar fi să aleg un singur vers scris de dumneavoastră, aș alege: „Eşti poezia ce-mi cheamă cuvintele”.
Alt martie calendaristic cu flori de zarzăr harnic se pregătește să dea rod. Ora de poezie și de viață se încheie cu un prolog la care încă medităm cu sentimentul că timpul –parafrazându-l pe Marin Preda- are încă răbdare.
]]>
Publicat în 10. 09. 2024 de Ionela Zbîrcea
| Etichetat cu: educație, liric, literatură, poet, școală, poezie
Categorie: experienţe pedagogice
.„...când fereastra este o coală albă ” ( Vasile Ioan Ciutacu)
Flori de zarzăr curg leneș pe fereastra sălii de clasă de la Școala Gimnazială nr. 2, Comarnic. Luna martie, cochetă ca o poezie ce deschide volumul de debut al primăverii, își face discretă bagajul, să plece lăsând în urma-i parfum de narcise. Acul ceasului de perete desenează grăbit cercuri repetate ce măsoară buchetul de lumină rămas din ziua de 27 martie 2024. Ne aflăm într-o sală de clasă plină cu adolescenți șovăitori care își aștern pe coala sufletului primele schițe de viață. Astăzi, am invitat la ora de curs, pe acest om simplu pe care au dorit să îl revadă și să îl asculte din nou. Poetul Vasile Ioan Ciutacu.
Cu firescul unui om ce vorbește impecabil limbajul copilăriei eterne, domnul Ciutacu își deschide sufletul și paginile la unison, vorbindu-ne despre a fi, a iubi a trăi și simți. Printre frânturi de viață comprimată în vis fulgerător, se disting fragmente de portrete ale unor oameni ce au scris istoria literaturii române. Cu glas apăsat, ca și cum ar rosti un jurământ implacabil, Vasile Ioan Ciutacu vorbește copiilor despre: Marin Preda, Ovidiu Crohmălniceanu, Nina Cassian...poeți și scriitori pe care domnul Ciutacu i-a cunoscut personal și despre care mărturisește cu smerenie absolută, amintiri ce aștern în sala de clasă sentimentul că ecoul cuvintelor rămâne încă o vreme, chiar și după ce acestea s-au stins sonor în eter.
Discursul cald și calm, curge firesc către oamenii despre care domnul Ciutacu vorbește cu un deosebit respect: istoricul Ion Bulei, poetul Stelian Tăbăraș, oameni de cultură precum Ioan Flora și Nicolae-Paul Mihail. Tonul discursului capătă accente de emoție crescândă. Cum poate cineva vorbi altfel despre aceia pe care i-a cunoscut și alături de care a respirat, a visat, a trăit ca un om printre oameni ? (Sau un om printre îngeri întrupați?)
Domnul Vasile Ioan Ciutacu previne cu stocism o emoție ce i-ar putea provoca o sensibilitate aparte. Și când nu îți mai găsesște cuvintele din pricina emoțiilor, alege poeziile sale care să îi ducă mai departe mesajul interior. Le citește copiilor câteva dintre poeziile ce stau cuminți prin paginile volumelor sale publicate de-a lungul anilor.
Se disting ecouri lirice cu amprenta fiului ce îți mai poate vedea tatăl doar în vis: Copilul de odinioară încă „Freamătă ca bradul copilăriei, /în aşteptarea tatii,/care o să vină cu umerii de ziuă/ ţinându-mă de mână...”
Tăceri senine se lasă îmblânzite de metaforele ce conturează imagini în care se amestecă dorul ca o fantomă ce joacă feste realității. Cuvintele se asortează în rime și îmbracă haină fastuoasă a măsurii și a ritmului, făcându-ne să reluăm în gând un fel de melodie ale cărei note muzicale nu le pricepem: ..Şi sâmbătă e vreme de postit,/Când uşa dinspre mine parcă-i zid,/ Iar dacă vii, nu pot ca să-ţi deschid/ Şi dacă baţi, mi-e greu de auzit... ...(Şi sâmbătă e vreme de postit)
Vasile Ioan Ciutacu a scris mult despre așteptare. Este o constatare personală din partea cuiva care deslușește în poezie un mesaj criptic ce duce sigur pe un drum cu sens unic. Pentru că fiecare suflet trăiește unic. Putem trăi împreună, dar nu putem simți împreună. Coincidențele afective sunt marea artă vindecătoare a lirismului. Așteptarea este sămânța din sâmbure pentru poetul Vasile Ioan Ciutacu. Deși i-am lecturat poeziile de nenumărate ori, mereu am fost „furată” de alte simboluri, alte chei lingvistice și parcă abia acum, pentru prima dată, rămân pe gânduri la greutatea „așteptării”. Poate că așteptarea e dulce când e cosmetizată de speranță. Dar oare așteptarea nu este dramatică, apăsătoare „Când uşa dinspre mine parcă-i zid”...?
Versuri ce palpită pe albul hârtiei ne cuprind în jocul lor ideatic și ne dau, nu neapărat o definiție lirică a poetului însuși, cât o idee despre munca fascinantă de Sisif ce iubește muntele pe care îl are de urcat și transformă corvoada în bucurie. Cum altfel aș putea desluși tâlcul „giuvaierului” din versurile: „Poetul, //giuvaerul ce nu pune geană pe geană,/ până nu găseşte cheia pe uşa cuvântului” ( Arhanghelul de deaspura oraşului)
Un vers ce pare simplu, îmi atrage gândul și irisul, deopotrivă: „Eşti poezia ce-mi cheamă cuvintele” ( Aș vrea să te văd). Redau aleatoriu ce simt și gîndesc: declarație de dragoste, destin liric, transcendent și imanent, inefabil galactic. Domnule Ciutacu, dacă ar fi să aleg un singur vers scris de dumneavoastră, aș alege: „Eşti poezia ce-mi cheamă cuvintele”.
Alt martie calendaristic cu flori de zarzăr harnic se pregătește să dea rod. Ora de poezie și de viață se încheie cu un prolog la care încă medităm cu sentimentul că timpul –parafrazându-l pe Marin Preda- are încă răbdare.
]]>
.„...când fereastra este o coală albă ” ( Vasile Ioan Ciutacu)
Flori de zarzăr curg leneș pe fereastra sălii de clasă de la Școala Gimnazială nr. 2, Comarnic. Luna martie, cochetă ca o poezie ce deschide volumul de debut al primăverii, își face discretă bagajul, să plece lăsând în urma-i parfum de narcise. Acul ceasului de perete desenează grăbit cercuri repetate ce măsoară buchetul de lumină rămas din ziua de 27 martie 2024. Ne aflăm într-o sală de clasă plină cu adolescenți șovăitori care își aștern pe coala sufletului primele schițe de viață. Astăzi, am invitat la ora de curs, pe acest om simplu pe care au dorit să îl revadă și să îl asculte din nou. Poetul Vasile Ioan Ciutacu.
Cu firescul unui om ce vorbește impecabil limbajul copilăriei eterne, domnul Ciutacu își deschide sufletul și paginile la unison, vorbindu-ne despre a fi, a iubi a trăi și simți. Printre frânturi de viață comprimată în vis fulgerător, se disting fragmente de portrete ale unor oameni ce au scris istoria literaturii române. Cu glas apăsat, ca și cum ar rosti un jurământ implacabil, Vasile Ioan Ciutacu vorbește copiilor despre: Marin Preda, Ovidiu Crohmălniceanu, Nina Cassian...poeți și scriitori pe care domnul Ciutacu i-a cunoscut personal și despre care mărturisește cu smerenie absolută, amintiri ce aștern în sala de clasă sentimentul că ecoul cuvintelor rămâne încă o vreme, chiar și după ce acestea s-au stins sonor în eter.
Discursul cald și calm, curge firesc către oamenii despre care domnul Ciutacu vorbește cu un deosebit respect: istoricul Ion Bulei, poetul Stelian Tăbăraș, oameni de cultură precum Ioan Flora și Nicolae-Paul Mihail. Tonul discursului capătă accente de emoție crescândă. Cum poate cineva vorbi altfel despre aceia pe care i-a cunoscut și alături de care a respirat, a visat, a trăit ca un om printre oameni ? (Sau un om printre îngeri întrupați?)
Domnul Vasile Ioan Ciutacu previne cu stocism o emoție ce i-ar putea provoca o sensibilitate aparte. Și când nu îți mai găsesște cuvintele din pricina emoțiilor, alege poeziile sale care să îi ducă mai departe mesajul interior. Le citește copiilor câteva dintre poeziile ce stau cuminți prin paginile volumelor sale publicate de-a lungul anilor.
Se disting ecouri lirice cu amprenta fiului ce îți mai poate vedea tatăl doar în vis: Copilul de odinioară încă „Freamătă ca bradul copilăriei, /în aşteptarea tatii,/care o să vină cu umerii de ziuă/ ţinându-mă de mână...”
Tăceri senine se lasă îmblânzite de metaforele ce conturează imagini în care se amestecă dorul ca o fantomă ce joacă feste realității. Cuvintele se asortează în rime și îmbracă haină fastuoasă a măsurii și a ritmului, făcându-ne să reluăm în gând un fel de melodie ale cărei note muzicale nu le pricepem: ..Şi sâmbătă e vreme de postit,/Când uşa dinspre mine parcă-i zid,/ Iar dacă vii, nu pot ca să-ţi deschid/ Şi dacă baţi, mi-e greu de auzit... ...(Şi sâmbătă e vreme de postit)
Vasile Ioan Ciutacu a scris mult despre așteptare. Este o constatare personală din partea cuiva care deslușește în poezie un mesaj criptic ce duce sigur pe un drum cu sens unic. Pentru că fiecare suflet trăiește unic. Putem trăi împreună, dar nu putem simți împreună. Coincidențele afective sunt marea artă vindecătoare a lirismului. Așteptarea este sămânța din sâmbure pentru poetul Vasile Ioan Ciutacu. Deși i-am lecturat poeziile de nenumărate ori, mereu am fost „furată” de alte simboluri, alte chei lingvistice și parcă abia acum, pentru prima dată, rămân pe gânduri la greutatea „așteptării”. Poate că așteptarea e dulce când e cosmetizată de speranță. Dar oare așteptarea nu este dramatică, apăsătoare „Când uşa dinspre mine parcă-i zid”...?
Versuri ce palpită pe albul hârtiei ne cuprind în jocul lor ideatic și ne dau, nu neapărat o definiție lirică a poetului însuși, cât o idee despre munca fascinantă de Sisif ce iubește muntele pe care îl are de urcat și transformă corvoada în bucurie. Cum altfel aș putea desluși tâlcul „giuvaierului” din versurile: „Poetul, //giuvaerul ce nu pune geană pe geană,/ până nu găseşte cheia pe uşa cuvântului” ( Arhanghelul de deaspura oraşului)
Un vers ce pare simplu, îmi atrage gândul și irisul, deopotrivă: „Eşti poezia ce-mi cheamă cuvintele” ( Aș vrea să te văd). Redau aleatoriu ce simt și gîndesc: declarație de dragoste, destin liric, transcendent și imanent, inefabil galactic. Domnule Ciutacu, dacă ar fi să aleg un singur vers scris de dumneavoastră, aș alege: „Eşti poezia ce-mi cheamă cuvintele”.
Alt martie calendaristic cu flori de zarzăr harnic se pregătește să dea rod. Ora de poezie și de viață se încheie cu un prolog la care încă medităm cu sentimentul că timpul –parafrazându-l pe Marin Preda- are încă răbdare.
]]>
Publicat în 10. 09. 2024 de Ionela Zbîrcea
| Etichetat cu: educație, liric, literatură, poet, școală, poezie
Categorie: experienţe pedagogice
.„...când fereastra este o coală albă ” ( Vasile Ioan Ciutacu)
Flori de zarzăr curg leneș pe fereastra sălii de clasă de la Școala Gimnazială nr. 2, Comarnic. Luna martie, cochetă ca o poezie ce deschide volumul de debut al primăverii, își face discretă bagajul, să plece lăsând în urma-i parfum de narcise. Acul ceasului de perete desenează grăbit cercuri repetate ce măsoară buchetul de lumină rămas din ziua de 27 martie 2024. Ne aflăm într-o sală de clasă plină cu adolescenți șovăitori care își aștern pe coala sufletului primele schițe de viață. Astăzi, am invitat la ora de curs, pe acest om simplu pe care au dorit să îl revadă și să îl asculte din nou. Poetul Vasile Ioan Ciutacu.
Cu firescul unui om ce vorbește impecabil limbajul copilăriei eterne, domnul Ciutacu își deschide sufletul și paginile la unison, vorbindu-ne despre a fi, a iubi a trăi și simți. Printre frânturi de viață comprimată în vis fulgerător, se disting fragmente de portrete ale unor oameni ce au scris istoria literaturii române. Cu glas apăsat, ca și cum ar rosti un jurământ implacabil, Vasile Ioan Ciutacu vorbește copiilor despre: Marin Preda, Ovidiu Crohmălniceanu, Nina Cassian...poeți și scriitori pe care domnul Ciutacu i-a cunoscut personal și despre care mărturisește cu smerenie absolută, amintiri ce aștern în sala de clasă sentimentul că ecoul cuvintelor rămâne încă o vreme, chiar și după ce acestea s-au stins sonor în eter.
Discursul cald și calm, curge firesc către oamenii despre care domnul Ciutacu vorbește cu un deosebit respect: istoricul Ion Bulei, poetul Stelian Tăbăraș, oameni de cultură precum Ioan Flora și Nicolae-Paul Mihail. Tonul discursului capătă accente de emoție crescândă. Cum poate cineva vorbi altfel despre aceia pe care i-a cunoscut și alături de care a respirat, a visat, a trăit ca un om printre oameni ? (Sau un om printre îngeri întrupați?)
Domnul Vasile Ioan Ciutacu previne cu stocism o emoție ce i-ar putea provoca o sensibilitate aparte. Și când nu îți mai găsesște cuvintele din pricina emoțiilor, alege poeziile sale care să îi ducă mai departe mesajul interior. Le citește copiilor câteva dintre poeziile ce stau cuminți prin paginile volumelor sale publicate de-a lungul anilor.
Se disting ecouri lirice cu amprenta fiului ce îți mai poate vedea tatăl doar în vis: Copilul de odinioară încă „Freamătă ca bradul copilăriei, /în aşteptarea tatii,/care o să vină cu umerii de ziuă/ ţinându-mă de mână...”
Tăceri senine se lasă îmblânzite de metaforele ce conturează imagini în care se amestecă dorul ca o fantomă ce joacă feste realității. Cuvintele se asortează în rime și îmbracă haină fastuoasă a măsurii și a ritmului, făcându-ne să reluăm în gând un fel de melodie ale cărei note muzicale nu le pricepem: ..Şi sâmbătă e vreme de postit,/Când uşa dinspre mine parcă-i zid,/ Iar dacă vii, nu pot ca să-ţi deschid/ Şi dacă baţi, mi-e greu de auzit... ...(Şi sâmbătă e vreme de postit)
Vasile Ioan Ciutacu a scris mult despre așteptare. Este o constatare personală din partea cuiva care deslușește în poezie un mesaj criptic ce duce sigur pe un drum cu sens unic. Pentru că fiecare suflet trăiește unic. Putem trăi împreună, dar nu putem simți împreună. Coincidențele afective sunt marea artă vindecătoare a lirismului. Așteptarea este sămânța din sâmbure pentru poetul Vasile Ioan Ciutacu. Deși i-am lecturat poeziile de nenumărate ori, mereu am fost „furată” de alte simboluri, alte chei lingvistice și parcă abia acum, pentru prima dată, rămân pe gânduri la greutatea „așteptării”. Poate că așteptarea e dulce când e cosmetizată de speranță. Dar oare așteptarea nu este dramatică, apăsătoare „Când uşa dinspre mine parcă-i zid”...?
Versuri ce palpită pe albul hârtiei ne cuprind în jocul lor ideatic și ne dau, nu neapărat o definiție lirică a poetului însuși, cât o idee despre munca fascinantă de Sisif ce iubește muntele pe care îl are de urcat și transformă corvoada în bucurie. Cum altfel aș putea desluși tâlcul „giuvaierului” din versurile: „Poetul, //giuvaerul ce nu pune geană pe geană,/ până nu găseşte cheia pe uşa cuvântului” ( Arhanghelul de deaspura oraşului)
Un vers ce pare simplu, îmi atrage gândul și irisul, deopotrivă: „Eşti poezia ce-mi cheamă cuvintele” ( Aș vrea să te văd). Redau aleatoriu ce simt și gîndesc: declarație de dragoste, destin liric, transcendent și imanent, inefabil galactic. Domnule Ciutacu, dacă ar fi să aleg un singur vers scris de dumneavoastră, aș alege: „Eşti poezia ce-mi cheamă cuvintele”.
Alt martie calendaristic cu flori de zarzăr harnic se pregătește să dea rod. Ora de poezie și de viață se încheie cu un prolog la care încă medităm cu sentimentul că timpul –parafrazându-l pe Marin Preda- are încă răbdare.
]]>
Cuvintele reprezintă instrumente la care am avut acces dintotdeauna și pe care le-am tot utilizat încă din ziua în care am început să vorbim. Le considerăm că făcând parte din rutină. Deseori nu suntem conștienți de impactul cuvintelor noastre. Realizând o documentare sumară pe google, am descoperit că Hal Urban, profesor de liceu și profesor universitar în San Francisco, s-a născut în dată de 7 noiembrie 1940, așadar, astăzi, 4 noiembrie împlinește 92 de ani. Printre cărțile sale, se numără bestselleruri precum, The power of good words ( Puterea cuvintelor de bine) și „Twelve good things teachers do” ( Douăzeci de lucruri bune pe care le fac profesorii). Puterea cuvintelor este o carte ce ar putea folosi drept manual fiecărui profesor sau cadru didactic ce lucrează cu mințile și sufletele copiilor prin instrumentele numite cuvinte.
Voi evidenția în mod deosebit, două capitole, pentru a ilustra valoarea instrinsecă a acestei cărți. Capitolul „Când bilețele personale se transformă în comori” este unul dintre aceste capitole. Sistemul de învățământ american are că modalitate de comunicare cu familia elevului transmiterea de informații despre situația școlară, prin bilete sau informări scrise în care se consemnează absențele, situația școlară, mai exact notele/ calificativele săcăzute, comportamentul neadecvat etc. Mai exact, aspectele negative. Hal Urban, profesor la un liceu de renume din San Francisco, constată că părinții erau informați oficial doar în legătură cu aspectele școlare negative ale propriilor copii.
Astfel, cunoscând latura pozitivă a copiilor, hotărăște să le scrie personal părinților pentru a le da și o variantă pozitivă. lucrurie de bine, despre copilul lor. Rezultatul este uimitor pentru părinți: într-o zi, mama unui elev, îl contactează personal pe profesorul care a văzut și binele în copil. Pentru a-i mulțumi cu lacrimi în ochi, adaugă: vom prețui mereu ce ne-ați scris, pentru că, în sfârșit, cineva a văzut ceva bun și în copilul nostru.
Să nu uităm că prin cuvintele pe care le folosim, putem da aripi copiilor să ajungă acolo unde este mai bine pentru ei sau putem să le oprim zborul. Să alegem prima varinată, folosind cuvinte care să inspire și să aducă speranța. Chiar și temenul „binecuvântare” ,cuvânt compus prin subordonare, conform gramaticii limbi române, transmite prin forma sa, măreția cuvintelor care pot face ceea ce este esența vieții: binele.
]]>
Publicat în 10. 09. 2024 de Ionela Zbîrcea
| Etichetat cu: cuvinte, putere, educație, elevi, școală, bine
Categorie: dezvoltare profesională
Cuvintele reprezintă instrumente la care am avut acces dintotdeauna și pe care le-am tot utilizat încă din ziua în care am început să vorbim. Le considerăm că făcând parte din rutină. Deseori nu suntem conștienți de impactul cuvintelor noastre. Realizând o documentare sumară pe google, am descoperit că Hal Urban, profesor de liceu și profesor universitar în San Francisco, s-a născut în dată de 7 noiembrie 1940, așadar, astăzi, 4 noiembrie împlinește 92 de ani. Printre cărțile sale, se numără bestselleruri precum, The power of good words ( Puterea cuvintelor de bine) și „Twelve good things teachers do” ( Douăzeci de lucruri bune pe care le fac profesorii). Puterea cuvintelor este o carte ce ar putea folosi drept manual fiecărui profesor sau cadru didactic ce lucrează cu mințile și sufletele copiilor prin instrumentele numite cuvinte.
Voi evidenția în mod deosebit, două capitole, pentru a ilustra valoarea instrinsecă a acestei cărți. Capitolul „Când bilețele personale se transformă în comori” este unul dintre aceste capitole. Sistemul de învățământ american are că modalitate de comunicare cu familia elevului transmiterea de informații despre situația școlară, prin bilete sau informări scrise în care se consemnează absențele, situația școlară, mai exact notele/ calificativele săcăzute, comportamentul neadecvat etc. Mai exact, aspectele negative. Hal Urban, profesor la un liceu de renume din San Francisco, constată că părinții erau informați oficial doar în legătură cu aspectele școlare negative ale propriilor copii.
Astfel, cunoscând latura pozitivă a copiilor, hotărăște să le scrie personal părinților pentru a le da și o variantă pozitivă. lucrurie de bine, despre copilul lor. Rezultatul este uimitor pentru părinți: într-o zi, mama unui elev, îl contactează personal pe profesorul care a văzut și binele în copil. Pentru a-i mulțumi cu lacrimi în ochi, adaugă: vom prețui mereu ce ne-ați scris, pentru că, în sfârșit, cineva a văzut ceva bun și în copilul nostru.
Să nu uităm că prin cuvintele pe care le folosim, putem da aripi copiilor să ajungă acolo unde este mai bine pentru ei sau putem să le oprim zborul. Să alegem prima varinată, folosind cuvinte care să inspire și să aducă speranța. Chiar și temenul „binecuvântare” ,cuvânt compus prin subordonare, conform gramaticii limbi române, transmite prin forma sa, măreția cuvintelor care pot face ceea ce este esența vieții: binele.
]]>
Cuvintele reprezintă instrumente la care am avut acces dintotdeauna și pe care le-am tot utilizat încă din ziua în care am început să vorbim. Le considerăm că făcând parte din rutină. Deseori nu suntem conștienți de impactul cuvintelor noastre. Realizând o documentare sumară pe google, am descoperit că Hal Urban, profesor de liceu și profesor universitar în San Francisco, s-a născut în dată de 7 noiembrie 1940, așadar, astăzi, 4 noiembrie împlinește 92 de ani. Printre cărțile sale, se numără bestselleruri precum, The power of good words ( Puterea cuvintelor de bine) și „Twelve good things teachers do” ( Douăzeci de lucruri bune pe care le fac profesorii). Puterea cuvintelor este o carte ce ar putea folosi drept manual fiecărui profesor sau cadru didactic ce lucrează cu mințile și sufletele copiilor prin instrumentele numite cuvinte.
Voi evidenția în mod deosebit, două capitole, pentru a ilustra valoarea instrinsecă a acestei cărți. Capitolul „Când bilețele personale se transformă în comori” este unul dintre aceste capitole. Sistemul de învățământ american are că modalitate de comunicare cu familia elevului transmiterea de informații despre situația școlară, prin bilete sau informări scrise în care se consemnează absențele, situația școlară, mai exact notele/ calificativele săcăzute, comportamentul neadecvat etc. Mai exact, aspectele negative. Hal Urban, profesor la un liceu de renume din San Francisco, constată că părinții erau informați oficial doar în legătură cu aspectele școlare negative ale propriilor copii.
Astfel, cunoscând latura pozitivă a copiilor, hotărăște să le scrie personal părinților pentru a le da și o variantă pozitivă. lucrurie de bine, despre copilul lor. Rezultatul este uimitor pentru părinți: într-o zi, mama unui elev, îl contactează personal pe profesorul care a văzut și binele în copil. Pentru a-i mulțumi cu lacrimi în ochi, adaugă: vom prețui mereu ce ne-ați scris, pentru că, în sfârșit, cineva a văzut ceva bun și în copilul nostru.
Să nu uităm că prin cuvintele pe care le folosim, putem da aripi copiilor să ajungă acolo unde este mai bine pentru ei sau putem să le oprim zborul. Să alegem prima varinată, folosind cuvinte care să inspire și să aducă speranța. Chiar și temenul „binecuvântare” ,cuvânt compus prin subordonare, conform gramaticii limbi române, transmite prin forma sa, măreția cuvintelor care pot face ceea ce este esența vieții: binele.
]]>
Publicat în 10. 09. 2024 de Ionela Zbîrcea
| Etichetat cu: cuvinte, putere, educație, elevi, școală, bine
Categorie: dezvoltare profesională
Cuvintele reprezintă instrumente la care am avut acces dintotdeauna și pe care le-am tot utilizat încă din ziua în care am început să vorbim. Le considerăm că făcând parte din rutină. Deseori nu suntem conștienți de impactul cuvintelor noastre. Realizând o documentare sumară pe google, am descoperit că Hal Urban, profesor de liceu și profesor universitar în San Francisco, s-a născut în dată de 7 noiembrie 1940, așadar, astăzi, 4 noiembrie împlinește 92 de ani. Printre cărțile sale, se numără bestselleruri precum, The power of good words ( Puterea cuvintelor de bine) și „Twelve good things teachers do” ( Douăzeci de lucruri bune pe care le fac profesorii). Puterea cuvintelor este o carte ce ar putea folosi drept manual fiecărui profesor sau cadru didactic ce lucrează cu mințile și sufletele copiilor prin instrumentele numite cuvinte.
Voi evidenția în mod deosebit, două capitole, pentru a ilustra valoarea instrinsecă a acestei cărți. Capitolul „Când bilețele personale se transformă în comori” este unul dintre aceste capitole. Sistemul de învățământ american are că modalitate de comunicare cu familia elevului transmiterea de informații despre situația școlară, prin bilete sau informări scrise în care se consemnează absențele, situația școlară, mai exact notele/ calificativele săcăzute, comportamentul neadecvat etc. Mai exact, aspectele negative. Hal Urban, profesor la un liceu de renume din San Francisco, constată că părinții erau informați oficial doar în legătură cu aspectele școlare negative ale propriilor copii.
Astfel, cunoscând latura pozitivă a copiilor, hotărăște să le scrie personal părinților pentru a le da și o variantă pozitivă. lucrurie de bine, despre copilul lor. Rezultatul este uimitor pentru părinți: într-o zi, mama unui elev, îl contactează personal pe profesorul care a văzut și binele în copil. Pentru a-i mulțumi cu lacrimi în ochi, adaugă: vom prețui mereu ce ne-ați scris, pentru că, în sfârșit, cineva a văzut ceva bun și în copilul nostru.
Să nu uităm că prin cuvintele pe care le folosim, putem da aripi copiilor să ajungă acolo unde este mai bine pentru ei sau putem să le oprim zborul. Să alegem prima varinată, folosind cuvinte care să inspire și să aducă speranța. Chiar și temenul „binecuvântare” ,cuvânt compus prin subordonare, conform gramaticii limbi române, transmite prin forma sa, măreția cuvintelor care pot face ceea ce este esența vieții: binele.
]]>
Orele de limba și literatura română la gimnaziu pot fi proiectate de către cadrul didactic, astfel încât să pună în valoare potențialul creativ al elevilor într-un mod în care balanța metodelor activ-participative să încline mai mult către dinamica cognitiv- afectivă a elevilor. Lecția cunoscută sub denumirea „lecție-atelier de creație”, are particularități didactice deosebite, prin valorificarea creativității- atât creativitatea profesorului, în configurarea demersului didactic- cât și creativitatea elevilor care să participe eficient la activitate.
În cadrul lecției de atelier de creație, accentul cade pe rolul esențial al imaginației și al creativității participanților la activitatea didactică. Accesarea informației- consolidarea- evaluarea conținuturilor didactice solicită competențele creative ale elevilor:„ elevii creează texte conform cerințelor impuse, le analizează, descoperă formațiuni/elemente noi, compară, deduc, formulează concluzii, apelând în așa mod la diferite operații ale gândirii: comparația, analiza, inducția, deducția etc. ” (Marcela Vâlcu)
Elevul, în ipostaza de subiect epistemic, este implicat activ în procesul de învățare: acesta nu doar primește informații teoretice pe care trebuie să le adauge bagajului său de cunoștințe, ci este provocat să valorifice și să transforme obiectul cunoașterii, pentru a-l integra în sistemul propriu de cunoștințe. Lecția atelier de creație, integrată în scenariul didactic la limba și literatura română permite abordarea conținuturilor prin metode didactice din perspectivă practică: creație cu caracter de joc didactic, scriere creativă, calchiere a unor structuri poetice, reinterpretarea conținutului din perspectiva gândirii laterale, exercițiul creativ etc.
Structura lecției de tip atelier de lucru necesită pregătire prealabilă: prezentarea de către profesor a unor materiale care să stimuleze procese mentale precum: imaginația, gândirea asociativă, creativitatea; materialele prezentate vor constitui punctul de plecare în crearea de către elevi- individual, în perechi sau în grup, a unor texte/ materiale informative noi care să prelucreze informația pusă la dispoziție anterior. Este important ca elevii să își prezinte textele create pentru a fi validată activitatea lor de către ceilalți, fapt ce contribuie la acceptarea diverselor puncte de vedere; factorul de intrigă îl constituie posibilitatea ca în textele create de elevi să se regăsească structuri noi și/ sau deja studiate din spectrul materiei / conținuturilor didactice. O etapă de bază, o reprezintă, de asemenea, formularea unor concluzii, puncte de vedere care să evidențieze modul în care informația supusă „transformării, integrării” este valorificată prin trecerea acesteia în laboratorul de inovație, numit „atelier de creație”. Procesul didactic se axează pe redefinirea conținutului didactic într-o formă nouă, creativă care să asigure un factor esențial, și anume trecerea informației prin filtrul cognitiv și afectiv al elevului.
În cele ce urmează, vă propun o schiță a unei lecții de tipul atelier de creație la clasa a VIII-a, pentru care am valorificat două domenii distincte: literatura și gramatica. Textul suport utilizat este „ Dacă ”, autor Ruyard Kipling.
:
Tipul lecției – atelier de creație: de consolidare a cunoștințelor
Disciplina: Limba şi literatura română
Clasa a VIII-a
Subiectul lecției: Propoziția subordonată condițională
Competențe specifice:
4.1. Folosirea achizițiilor privind structuri morfosintactice complexe ale limbii române literare, pentru înţelegere corectă şi exprimare nuanţată a intenţiilor comunicative
4.2. Aplicarea achiziţiilor lingvistice pentru înţelegerea şi producerea unor texte diverse
4.5. Dezvoltarea gândirii logice şi analogice (analiză, sinteză, generalizare şi abstractizare), prin
utilizarea deprinderilor de comunicare corectă în limba română literară, în procesul de învăţare pe tot parcursul vieţii
Competențe derivate: 1 – să identifice în enunțuri/texte propozițiile subrodonate completive directe; 2 – să identifice elementele regente și de relație la nivelul frazelor; 3 – să realizeze contragerea cmpletivei directe/ expasiunea complementului direct în subordonată corespunzătoare ca sens ; 4 – să manifeste interes, implicare activă în activitățile lecției.
Metode și tehnici didactice: textul calchiat, compararea, exercițiul de imaginație, jocul didactic
Forme de activitate: individuală, în perechi, frontală.
Evaluare: răspunsurile elevilor
Text suport: Ruyard Kipling, Dacă
Activitatea 1. - Text suport: Ruyard Kipling, „Dacă”
a) interogații pentru înțelegerea textului și evidențierea enunțurilor ce conțin subordonate condiționale
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
b. Ce vă sugerează versurile de mai jos?
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
.....................................................................................
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !
- lectura variantelor și discutarea lor (stări sugerate, ideatica propusă)
- care este subordonata condițională identificată
Activitatea 2.
a.Selectați patru elemente din planul cunoașterii ( răspunsuri așteptate: carte, cuvânt etc.)
b. Creați fraze cu subordonate condiționale care să conțină termenii identificați
răspunsuri așteptate: Ai carte, ai parte.
Dacă îți dai cuvântul, să-l respecți.
d. exprimarea opiniei privind structura și conținutul textelor obținute prin creație proprie
Activitatea 3.
Găsiți cinci elemente ale realității, obiecte etc., ce nu apar meționate în text și realizați interogații pe care le notați pe bilețele. Puneți bilețele pe catedră. Colegii vin la catedră, aleg un bilețel și răspund ( preferabil, în rime).
Exemplu: Ce ai face dacă.....?
Ce ai face dacă ai afla că cineva te acuză pe nedrept de minciună?
Ce ai face dacă ai afla că cineva pe care te bazai, te-a mințit?
Activitatea 4.
a. Care crezi că ar trebui să fie calitățile unui om adevărat, de caracter, pornind de la versul:
.....mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !
b. Scrie pe o coloană patru trăsături ale unui copil, iar pe altă coloană patru trăsături ale unui adult.
Posibile răspunsuri:
COPILUL ADULTUL
-inocent -responsabil
-jucăuș -serios
-visător -muncitor
-vesel -echilibrat
c. Alcătuiește fraze cu subordonate condiționale în care să continui enunțul:
Ești copil inocent dacă...........
Ești adult responsabil dacă.................
d. Analizează gramatical frazele, urmărind etapele:
-sublinirea predicatelor, încercuirea elementelor de relație și delimitarea propozițiilor.
În concluzie, lecția de tip atelier de lucru inclusă la orele de limba și literatura română poate captiva interesul elevilor și poate eficientiza atingerea obiectivelor lecției într-un mod ce integrează ludicul în paletarul de informații teoretice literare și de gramatică funcțională.
Bilbliografie:
1. Vâlcu Marcela, Lecția de tipul atelier de creație, în Prodidactica, nr.2, an 2021
2. https://unsutinfundeunpasinainte.wordpress.com/2010/07/03/invata-de-la-toate-de-rudyard-kipling/
3. Programa școlară pentru disciplina LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ Clasele a V-a – a VIII-a, București 2017
]]>
Publicat în 31. 08. 2024 de Ionela Zbîrcea
| Etichetat cu: #atelier# literatură#lecție interactivă#
Categorie: experienţe pedagogice
Orele de limba și literatura română la gimnaziu pot fi proiectate de către cadrul didactic, astfel încât să pună în valoare potențialul creativ al elevilor într-un mod în care balanța metodelor activ-participative să încline mai mult către dinamica cognitiv- afectivă a elevilor. Lecția cunoscută sub denumirea „lecție-atelier de creație”, are particularități didactice deosebite, prin valorificarea creativității- atât creativitatea profesorului, în configurarea demersului didactic- cât și creativitatea elevilor care să participe eficient la activitate.
În cadrul lecției de atelier de creație, accentul cade pe rolul esențial al imaginației și al creativității participanților la activitatea didactică. Accesarea informației- consolidarea- evaluarea conținuturilor didactice solicită competențele creative ale elevilor:„ elevii creează texte conform cerințelor impuse, le analizează, descoperă formațiuni/elemente noi, compară, deduc, formulează concluzii, apelând în așa mod la diferite operații ale gândirii: comparația, analiza, inducția, deducția etc. ” (Marcela Vâlcu)
Elevul, în ipostaza de subiect epistemic, este implicat activ în procesul de învățare: acesta nu doar primește informații teoretice pe care trebuie să le adauge bagajului său de cunoștințe, ci este provocat să valorifice și să transforme obiectul cunoașterii, pentru a-l integra în sistemul propriu de cunoștințe. Lecția atelier de creație, integrată în scenariul didactic la limba și literatura română permite abordarea conținuturilor prin metode didactice din perspectivă practică: creație cu caracter de joc didactic, scriere creativă, calchiere a unor structuri poetice, reinterpretarea conținutului din perspectiva gândirii laterale, exercițiul creativ etc.
Structura lecției de tip atelier de lucru necesită pregătire prealabilă: prezentarea de către profesor a unor materiale care să stimuleze procese mentale precum: imaginația, gândirea asociativă, creativitatea; materialele prezentate vor constitui punctul de plecare în crearea de către elevi- individual, în perechi sau în grup, a unor texte/ materiale informative noi care să prelucreze informația pusă la dispoziție anterior. Este important ca elevii să își prezinte textele create pentru a fi validată activitatea lor de către ceilalți, fapt ce contribuie la acceptarea diverselor puncte de vedere; factorul de intrigă îl constituie posibilitatea ca în textele create de elevi să se regăsească structuri noi și/ sau deja studiate din spectrul materiei / conținuturilor didactice. O etapă de bază, o reprezintă, de asemenea, formularea unor concluzii, puncte de vedere care să evidențieze modul în care informația supusă „transformării, integrării” este valorificată prin trecerea acesteia în laboratorul de inovație, numit „atelier de creație”. Procesul didactic se axează pe redefinirea conținutului didactic într-o formă nouă, creativă care să asigure un factor esențial, și anume trecerea informației prin filtrul cognitiv și afectiv al elevului.
În cele ce urmează, vă propun o schiță a unei lecții de tipul atelier de creație la clasa a VIII-a, pentru care am valorificat două domenii distincte: literatura și gramatica. Textul suport utilizat este „ Dacă ”, autor Ruyard Kipling.
:
Tipul lecției – atelier de creație: de consolidare a cunoștințelor
Disciplina: Limba şi literatura română
Clasa a VIII-a
Subiectul lecției: Propoziția subordonată condițională
Competențe specifice:
4.1. Folosirea achizițiilor privind structuri morfosintactice complexe ale limbii române literare, pentru înţelegere corectă şi exprimare nuanţată a intenţiilor comunicative
4.2. Aplicarea achiziţiilor lingvistice pentru înţelegerea şi producerea unor texte diverse
4.5. Dezvoltarea gândirii logice şi analogice (analiză, sinteză, generalizare şi abstractizare), prin
utilizarea deprinderilor de comunicare corectă în limba română literară, în procesul de învăţare pe tot parcursul vieţii
Competențe derivate: 1 – să identifice în enunțuri/texte propozițiile subrodonate completive directe; 2 – să identifice elementele regente și de relație la nivelul frazelor; 3 – să realizeze contragerea cmpletivei directe/ expasiunea complementului direct în subordonată corespunzătoare ca sens ; 4 – să manifeste interes, implicare activă în activitățile lecției.
Metode și tehnici didactice: textul calchiat, compararea, exercițiul de imaginație, jocul didactic
Forme de activitate: individuală, în perechi, frontală.
Evaluare: răspunsurile elevilor
Text suport: Ruyard Kipling, Dacă
Activitatea 1. - Text suport: Ruyard Kipling, „Dacă”
a) interogații pentru înțelegerea textului și evidențierea enunțurilor ce conțin subordonate condiționale
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
b. Ce vă sugerează versurile de mai jos?
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
.....................................................................................
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !
- lectura variantelor și discutarea lor (stări sugerate, ideatica propusă)
- care este subordonata condițională identificată
Activitatea 2.
a.Selectați patru elemente din planul cunoașterii ( răspunsuri așteptate: carte, cuvânt etc.)
b. Creați fraze cu subordonate condiționale care să conțină termenii identificați
răspunsuri așteptate: Ai carte, ai parte.
Dacă îți dai cuvântul, să-l respecți.
d. exprimarea opiniei privind structura și conținutul textelor obținute prin creație proprie
Activitatea 3.
Găsiți cinci elemente ale realității, obiecte etc., ce nu apar meționate în text și realizați interogații pe care le notați pe bilețele. Puneți bilețele pe catedră. Colegii vin la catedră, aleg un bilețel și răspund ( preferabil, în rime).
Exemplu: Ce ai face dacă.....?
Ce ai face dacă ai afla că cineva te acuză pe nedrept de minciună?
Ce ai face dacă ai afla că cineva pe care te bazai, te-a mințit?
Activitatea 4.
a. Care crezi că ar trebui să fie calitățile unui om adevărat, de caracter, pornind de la versul:
.....mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !
b. Scrie pe o coloană patru trăsături ale unui copil, iar pe altă coloană patru trăsături ale unui adult.
Posibile răspunsuri:
COPILUL ADULTUL
-inocent -responsabil
-jucăuș -serios
-visător -muncitor
-vesel -echilibrat
c. Alcătuiește fraze cu subordonate condiționale în care să continui enunțul:
Ești copil inocent dacă...........
Ești adult responsabil dacă.................
d. Analizează gramatical frazele, urmărind etapele:
-sublinirea predicatelor, încercuirea elementelor de relație și delimitarea propozițiilor.
În concluzie, lecția de tip atelier de lucru inclusă la orele de limba și literatura română poate captiva interesul elevilor și poate eficientiza atingerea obiectivelor lecției într-un mod ce integrează ludicul în paletarul de informații teoretice literare și de gramatică funcțională.
Bilbliografie:
1. Vâlcu Marcela, Lecția de tipul atelier de creație, în Prodidactica, nr.2, an 2021
2. https://unsutinfundeunpasinainte.wordpress.com/2010/07/03/invata-de-la-toate-de-rudyard-kipling/
3. Programa școlară pentru disciplina LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ Clasele a V-a – a VIII-a, București 2017
]]>
Orele de limba și literatura română la gimnaziu pot fi proiectate de către cadrul didactic, astfel încât să pună în valoare potențialul creativ al elevilor într-un mod în care balanța metodelor activ-participative să încline mai mult către dinamica cognitiv- afectivă a elevilor. Lecția cunoscută sub denumirea „lecție-atelier de creație”, are particularități didactice deosebite, prin valorificarea creativității- atât creativitatea profesorului, în configurarea demersului didactic- cât și creativitatea elevilor care să participe eficient la activitate.
În cadrul lecției de atelier de creație, accentul cade pe rolul esențial al imaginației și al creativității participanților la activitatea didactică. Accesarea informației- consolidarea- evaluarea conținuturilor didactice solicită competențele creative ale elevilor:„ elevii creează texte conform cerințelor impuse, le analizează, descoperă formațiuni/elemente noi, compară, deduc, formulează concluzii, apelând în așa mod la diferite operații ale gândirii: comparația, analiza, inducția, deducția etc. ” (Marcela Vâlcu)
Elevul, în ipostaza de subiect epistemic, este implicat activ în procesul de învățare: acesta nu doar primește informații teoretice pe care trebuie să le adauge bagajului său de cunoștințe, ci este provocat să valorifice și să transforme obiectul cunoașterii, pentru a-l integra în sistemul propriu de cunoștințe. Lecția atelier de creație, integrată în scenariul didactic la limba și literatura română permite abordarea conținuturilor prin metode didactice din perspectivă practică: creație cu caracter de joc didactic, scriere creativă, calchiere a unor structuri poetice, reinterpretarea conținutului din perspectiva gândirii laterale, exercițiul creativ etc.
Structura lecției de tip atelier de lucru necesită pregătire prealabilă: prezentarea de către profesor a unor materiale care să stimuleze procese mentale precum: imaginația, gândirea asociativă, creativitatea; materialele prezentate vor constitui punctul de plecare în crearea de către elevi- individual, în perechi sau în grup, a unor texte/ materiale informative noi care să prelucreze informația pusă la dispoziție anterior. Este important ca elevii să își prezinte textele create pentru a fi validată activitatea lor de către ceilalți, fapt ce contribuie la acceptarea diverselor puncte de vedere; factorul de intrigă îl constituie posibilitatea ca în textele create de elevi să se regăsească structuri noi și/ sau deja studiate din spectrul materiei / conținuturilor didactice. O etapă de bază, o reprezintă, de asemenea, formularea unor concluzii, puncte de vedere care să evidențieze modul în care informația supusă „transformării, integrării” este valorificată prin trecerea acesteia în laboratorul de inovație, numit „atelier de creație”. Procesul didactic se axează pe redefinirea conținutului didactic într-o formă nouă, creativă care să asigure un factor esențial, și anume trecerea informației prin filtrul cognitiv și afectiv al elevului.
În cele ce urmează, vă propun o schiță a unei lecții de tipul atelier de creație la clasa a VIII-a, pentru care am valorificat două domenii distincte: literatura și gramatica. Textul suport utilizat este „ Dacă ”, autor Ruyard Kipling.
:
Tipul lecției – atelier de creație: de consolidare a cunoștințelor
Disciplina: Limba şi literatura română
Clasa a VIII-a
Subiectul lecției: Propoziția subordonată condițională
Competențe specifice:
4.1. Folosirea achizițiilor privind structuri morfosintactice complexe ale limbii române literare, pentru înţelegere corectă şi exprimare nuanţată a intenţiilor comunicative
4.2. Aplicarea achiziţiilor lingvistice pentru înţelegerea şi producerea unor texte diverse
4.5. Dezvoltarea gândirii logice şi analogice (analiză, sinteză, generalizare şi abstractizare), prin
utilizarea deprinderilor de comunicare corectă în limba română literară, în procesul de învăţare pe tot parcursul vieţii
Competențe derivate: 1 – să identifice în enunțuri/texte propozițiile subrodonate completive directe; 2 – să identifice elementele regente și de relație la nivelul frazelor; 3 – să realizeze contragerea cmpletivei directe/ expasiunea complementului direct în subordonată corespunzătoare ca sens ; 4 – să manifeste interes, implicare activă în activitățile lecției.
Metode și tehnici didactice: textul calchiat, compararea, exercițiul de imaginație, jocul didactic
Forme de activitate: individuală, în perechi, frontală.
Evaluare: răspunsurile elevilor
Text suport: Ruyard Kipling, Dacă
Activitatea 1. - Text suport: Ruyard Kipling, „Dacă”
a) interogații pentru înțelegerea textului și evidențierea enunțurilor ce conțin subordonate condiționale
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
b. Ce vă sugerează versurile de mai jos?
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
.....................................................................................
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !
- lectura variantelor și discutarea lor (stări sugerate, ideatica propusă)
- care este subordonata condițională identificată
Activitatea 2.
a.Selectați patru elemente din planul cunoașterii ( răspunsuri așteptate: carte, cuvânt etc.)
b. Creați fraze cu subordonate condiționale care să conțină termenii identificați
răspunsuri așteptate: Ai carte, ai parte.
Dacă îți dai cuvântul, să-l respecți.
d. exprimarea opiniei privind structura și conținutul textelor obținute prin creație proprie
Activitatea 3.
Găsiți cinci elemente ale realității, obiecte etc., ce nu apar meționate în text și realizați interogații pe care le notați pe bilețele. Puneți bilețele pe catedră. Colegii vin la catedră, aleg un bilețel și răspund ( preferabil, în rime).
Exemplu: Ce ai face dacă.....?
Ce ai face dacă ai afla că cineva te acuză pe nedrept de minciună?
Ce ai face dacă ai afla că cineva pe care te bazai, te-a mințit?
Activitatea 4.
a. Care crezi că ar trebui să fie calitățile unui om adevărat, de caracter, pornind de la versul:
.....mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !
b. Scrie pe o coloană patru trăsături ale unui copil, iar pe altă coloană patru trăsături ale unui adult.
Posibile răspunsuri:
COPILUL ADULTUL
-inocent -responsabil
-jucăuș -serios
-visător -muncitor
-vesel -echilibrat
c. Alcătuiește fraze cu subordonate condiționale în care să continui enunțul:
Ești copil inocent dacă...........
Ești adult responsabil dacă.................
d. Analizează gramatical frazele, urmărind etapele:
-sublinirea predicatelor, încercuirea elementelor de relație și delimitarea propozițiilor.
În concluzie, lecția de tip atelier de lucru inclusă la orele de limba și literatura română poate captiva interesul elevilor și poate eficientiza atingerea obiectivelor lecției într-un mod ce integrează ludicul în paletarul de informații teoretice literare și de gramatică funcțională.
Bilbliografie:
1. Vâlcu Marcela, Lecția de tipul atelier de creație, în Prodidactica, nr.2, an 2021
2. https://unsutinfundeunpasinainte.wordpress.com/2010/07/03/invata-de-la-toate-de-rudyard-kipling/
3. Programa școlară pentru disciplina LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ Clasele a V-a – a VIII-a, București 2017
]]>
Publicat în 31. 08. 2024 de Ionela Zbîrcea
| Etichetat cu: #atelier# literatură#lecție interactivă#
Categorie: experienţe pedagogice
Orele de limba și literatura română la gimnaziu pot fi proiectate de către cadrul didactic, astfel încât să pună în valoare potențialul creativ al elevilor într-un mod în care balanța metodelor activ-participative să încline mai mult către dinamica cognitiv- afectivă a elevilor. Lecția cunoscută sub denumirea „lecție-atelier de creație”, are particularități didactice deosebite, prin valorificarea creativității- atât creativitatea profesorului, în configurarea demersului didactic- cât și creativitatea elevilor care să participe eficient la activitate.
În cadrul lecției de atelier de creație, accentul cade pe rolul esențial al imaginației și al creativității participanților la activitatea didactică. Accesarea informației- consolidarea- evaluarea conținuturilor didactice solicită competențele creative ale elevilor:„ elevii creează texte conform cerințelor impuse, le analizează, descoperă formațiuni/elemente noi, compară, deduc, formulează concluzii, apelând în așa mod la diferite operații ale gândirii: comparația, analiza, inducția, deducția etc. ” (Marcela Vâlcu)
Elevul, în ipostaza de subiect epistemic, este implicat activ în procesul de învățare: acesta nu doar primește informații teoretice pe care trebuie să le adauge bagajului său de cunoștințe, ci este provocat să valorifice și să transforme obiectul cunoașterii, pentru a-l integra în sistemul propriu de cunoștințe. Lecția atelier de creație, integrată în scenariul didactic la limba și literatura română permite abordarea conținuturilor prin metode didactice din perspectivă practică: creație cu caracter de joc didactic, scriere creativă, calchiere a unor structuri poetice, reinterpretarea conținutului din perspectiva gândirii laterale, exercițiul creativ etc.
Structura lecției de tip atelier de lucru necesită pregătire prealabilă: prezentarea de către profesor a unor materiale care să stimuleze procese mentale precum: imaginația, gândirea asociativă, creativitatea; materialele prezentate vor constitui punctul de plecare în crearea de către elevi- individual, în perechi sau în grup, a unor texte/ materiale informative noi care să prelucreze informația pusă la dispoziție anterior. Este important ca elevii să își prezinte textele create pentru a fi validată activitatea lor de către ceilalți, fapt ce contribuie la acceptarea diverselor puncte de vedere; factorul de intrigă îl constituie posibilitatea ca în textele create de elevi să se regăsească structuri noi și/ sau deja studiate din spectrul materiei / conținuturilor didactice. O etapă de bază, o reprezintă, de asemenea, formularea unor concluzii, puncte de vedere care să evidențieze modul în care informația supusă „transformării, integrării” este valorificată prin trecerea acesteia în laboratorul de inovație, numit „atelier de creație”. Procesul didactic se axează pe redefinirea conținutului didactic într-o formă nouă, creativă care să asigure un factor esențial, și anume trecerea informației prin filtrul cognitiv și afectiv al elevului.
În cele ce urmează, vă propun o schiță a unei lecții de tipul atelier de creație la clasa a VIII-a, pentru care am valorificat două domenii distincte: literatura și gramatica. Textul suport utilizat este „ Dacă ”, autor Ruyard Kipling.
:
Tipul lecției – atelier de creație: de consolidare a cunoștințelor
Disciplina: Limba şi literatura română
Clasa a VIII-a
Subiectul lecției: Propoziția subordonată condițională
Competențe specifice:
4.1. Folosirea achizițiilor privind structuri morfosintactice complexe ale limbii române literare, pentru înţelegere corectă şi exprimare nuanţată a intenţiilor comunicative
4.2. Aplicarea achiziţiilor lingvistice pentru înţelegerea şi producerea unor texte diverse
4.5. Dezvoltarea gândirii logice şi analogice (analiză, sinteză, generalizare şi abstractizare), prin
utilizarea deprinderilor de comunicare corectă în limba română literară, în procesul de învăţare pe tot parcursul vieţii
Competențe derivate: 1 – să identifice în enunțuri/texte propozițiile subrodonate completive directe; 2 – să identifice elementele regente și de relație la nivelul frazelor; 3 – să realizeze contragerea cmpletivei directe/ expasiunea complementului direct în subordonată corespunzătoare ca sens ; 4 – să manifeste interes, implicare activă în activitățile lecției.
Metode și tehnici didactice: textul calchiat, compararea, exercițiul de imaginație, jocul didactic
Forme de activitate: individuală, în perechi, frontală.
Evaluare: răspunsurile elevilor
Text suport: Ruyard Kipling, Dacă
Activitatea 1. - Text suport: Ruyard Kipling, „Dacă”
a) interogații pentru înțelegerea textului și evidențierea enunțurilor ce conțin subordonate condiționale
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
b. Ce vă sugerează versurile de mai jos?
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
.....................................................................................
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !
- lectura variantelor și discutarea lor (stări sugerate, ideatica propusă)
- care este subordonata condițională identificată
Activitatea 2.
a.Selectați patru elemente din planul cunoașterii ( răspunsuri așteptate: carte, cuvânt etc.)
b. Creați fraze cu subordonate condiționale care să conțină termenii identificați
răspunsuri așteptate: Ai carte, ai parte.
Dacă îți dai cuvântul, să-l respecți.
d. exprimarea opiniei privind structura și conținutul textelor obținute prin creație proprie
Activitatea 3.
Găsiți cinci elemente ale realității, obiecte etc., ce nu apar meționate în text și realizați interogații pe care le notați pe bilețele. Puneți bilețele pe catedră. Colegii vin la catedră, aleg un bilețel și răspund ( preferabil, în rime).
Exemplu: Ce ai face dacă.....?
Ce ai face dacă ai afla că cineva te acuză pe nedrept de minciună?
Ce ai face dacă ai afla că cineva pe care te bazai, te-a mințit?
Activitatea 4.
a. Care crezi că ar trebui să fie calitățile unui om adevărat, de caracter, pornind de la versul:
.....mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !
b. Scrie pe o coloană patru trăsături ale unui copil, iar pe altă coloană patru trăsături ale unui adult.
Posibile răspunsuri:
COPILUL ADULTUL
-inocent -responsabil
-jucăuș -serios
-visător -muncitor
-vesel -echilibrat
c. Alcătuiește fraze cu subordonate condiționale în care să continui enunțul:
Ești copil inocent dacă...........
Ești adult responsabil dacă.................
d. Analizează gramatical frazele, urmărind etapele:
-sublinirea predicatelor, încercuirea elementelor de relație și delimitarea propozițiilor.
În concluzie, lecția de tip atelier de lucru inclusă la orele de limba și literatura română poate captiva interesul elevilor și poate eficientiza atingerea obiectivelor lecției într-un mod ce integrează ludicul în paletarul de informații teoretice literare și de gramatică funcțională.
Bilbliografie:
1. Vâlcu Marcela, Lecția de tipul atelier de creație, în Prodidactica, nr.2, an 2021
2. https://unsutinfundeunpasinainte.wordpress.com/2010/07/03/invata-de-la-toate-de-rudyard-kipling/
3. Programa școlară pentru disciplina LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ Clasele a V-a – a VIII-a, București 2017
]]>
