Diferențele individuale în context pandemic între vulnerabilitate și rezistență? - reaction paper

cultură – societate – educaţie

Irina BoticiColegiul Național Pedagogic Regina Maria, Deva (Hunedoara)2 mar. 2025

1. Intorducere

Situația pandemică oferă specialiștilor în psihologie posibilitatea de a studia manifestarea în plenitudinea relațional – valorică a personalității diferențele individuale între vulnerabilitate sau rezistență privind percepția reală sau ireală a bolii. Articolul lui Meleady, Hodson , Earle publicat în 2021, bazat pe o cercetare realizată in iunie 2020, prezintă efectele persoanei și situației în prezicerea prejudecăților și evitării în afara grupului în timpul pandemiei COVID-19.
Modul în care diferențele indivuduale prin conținutul emoțional transcende sau nu raționalul, pendulând între acceptare, conștientzare, adaptare, izolare, respingere și vinovăție. Oamenii adoptând diverse roluri de salvator sau victimă, cu toate acestea, situația pandemică ne invită, fără să putem refuza, să căutăm a înțelege, a trăi necunoscutul unui viitor pericol al bolii.

2. Argumente și contraargumente

Perspective teoretice actuale, au identificat factorii relevanți pentru diferite afecțiuni, acute sau cronice, acestea putând genera un motor generator de prejudecăți față de grupuri. Oamenii au fost puși în situații de a alege între familie, profesie, prieteni, între acceptare sau izolare. Contextul pandemc actual oferă detalii importante privind înțelegerea mediului prin contagiune în funcție de diferențele individula ale membrilor grupurilor, care pot fi rezistente sau adaptabile la interacțiuni umane. Unii au adoptat atitudinilor de evitare, izolare alții de voluntariat, de deschidere spre socializare de acceptare, conștientizare a situației. O astfel de situație nu trebuie trăită ca un pericol imaginar ci ca o realitate ce se cere adaptată cu toate acestea sunte diferiți si avem anumite potențialități de rezervă. În context pandemic diferențele individuale sunt accesate printr-un sistem imunitar individual comportamental cu vulnerabilitățile și rezistențele lui. Comportamentul sistemul imunitar pare să aibă implicații pentru gregariul social, este probabil să influențeze și dimensiunea, forma și geometria rețelelor sociale, exepriențele emoționale trăite în grup și reflectate individual?
Experiențele emoționale specifice pandemiei sunt declanșate de percepția unor tipuri specifice de indicare a amenințărilor privind percepția vulnerabilității la boală, aceste experiențe emoționale facilitează implicarea în comportamente adaptative funcțional sau rezistente nefuncționale.
Relația funcțională dintre boală și dezgust se manifestă prin indici senzoriali care conotează cel mai clar apropierea de ceea ce înseamnă experiența infectării prin agenții patogeni, care sunt în special susceptibili, să trezească dezgust. Dezgustul este evocat de comportamente care încalcă așteptările normative în domenii comportamentale care sunt asociate funcțional cu boala. Cercetări anterioare au evidențiat că, simpla percepție vizuală a persoanelor cu aspect bolnav poate declanșa propriile celule albe din sânge ale receptorilor pentru a monta mai mult răspuns puternic la infecția bacteriană (Schaller, si colab.2010).
Oamenii sunt dezgustați nu numai de lucrurile care prezintă un real risc de infecție cu agenți patogeni dar și de lucrurile care nu prezintă niciun risc, existând o oarecare asemănare superficială cu riscurile reale.Cognițile pentru a nu deveni iraționale ducând până la un comportament obsesiv - compulsiv au nevoie de o interpretare a sesnsului, semnificației și pragmatismului lucrurilor care prezintă sau nu un risc în context pandemic.
Cu toate aceste, omul aflat în experianța bolii are nevoie din partea celorlați, nu de dezgust ci de acceptare, înțelegere și ajutor, demnitatea ființei umane transcende prin dezgust pentru a deveni întru ființă uman. Un cuvânt al dezgustului se transformă într-o stare de liniște, ce caută sensuri, a tot ceea ce este uman, atunci când pericolul este receptat instinctual, fie prin lucrurile care pot fi riscante, fie prin lucrurile închipuite ca riscante pentru viață. Semnificația lucrurilor real riscante și imaginar riscante fac diferența individualității trăite, dar niciodată dorită de situația pandemică.
În concordanță cu principiul flexibilității funcționale, oameni manifestă răspunsuri mai exagerate la indiciile dezgustătoare. Diferențierea între amenințarea reală, ireală a bolii poate evidenția nivelul de sistem imunitar comportamental flexibil versus inflexibil (Schaller și colab., 2007). Contextual adversiv, reactiv emoțional prin percepția subiectivă a vulnerabilității asupra bolii de cele mai multe exacerbează prin prejudecăți sau somatizări.
Imaginarul este cel care joacă atâtea roluri invitând la reacție chiar și sistemul imunitar? Creșterea nivelului de anxietate crește o dată cu evoluția pandemică în funcție de diferențe individuale generate de un dezgust asupra bolii prin raportate la grup? Prejudecătile rasiale pot genera cogniții iraționale ? Fiecare om o are un nivel de sensibilitatea față de amenințările patogene, un nivel de vulnerabilitate de percepere a bolii (Navarrete și Fessler, 2006) ce pot influența momentele marilor adevăruri în fața necunoscutului nevăzut ce se cere a fi înțeles.
Oamenii cu nivel mare de sensibilitatea generală la dezgust manifestă atitudini de grup mai negative. Diferențele individuale privind sensibilitatea generalizată la dezgust pot prevedea nu numai negativitatea față de grupuri, ci și anumite orientări cu nuanțe pozitive ale grupului (Tybur, Lieberman, Fan, Kupfer și de Vries, 2020) în funcței de modul în care raționalul transcende emoțiile distructive. Argumentul lui Navarrete și Fessler (2006) relevă că atracția din grup poate fi la fel de importantă ca evitarea în afara grupului ca răspuns la amenințarea bolii, datorită importanței alianțelor în perioadele de boală sau dificultăți. Dacă probabilitatea de îmbolnăvire crește, atunci indivizii ar trebui să fie motivați să obțină sprijinul din partea grupului pentru a-și îmbunătăți șansele de a rămâne în siguranță și sănătoși.
Să fie oare o dispută între diverse naționalități nivelul de contagiune obiectivă sau subiectivă generată de pandemie? Studiul realizat în iunie 2020 (Meleady, Hodson, Earle) pe un grup 468 majoritar britanici albi, 3 participanți la rase mixte și 1 participant non-britanici diferențele individuale trecute prin flitru sensibilității la dezgust pot declanșa reacții negative de excludere a membrilor doar ca formă de evitare a agenților patogeni. Un astfel de studiul este interesant de aplicat pe mai multe gruprui ce aparțin unor culturi diferite, pentru a vedea, dacă specificul național - cultural influențeză o dispută privind nivelul de contagiune obiectivă sau subiectivă generată de o pandemie.
Mecanismul psihologic evoluat , care stă la baza capacității adaptative de răspuns la amenințările bolii sunt considerabil variablile, la nivel individual atunci când, oamenii se simt vulnerabili prin faptul că sunt diagnosticați cu diferite boli acute sau cronice altele decât agenții patogeni ai pandemiei.
Persoanele cu nivel mare de dezgust generalizat adoptă o distanță fizică mai mare față minoritățile etnice pe fondul pandemiei. Nivelul mare de sensibilitate a dezgustului intergrup a generat o distanțare mai mare a grupului, având atitudini negative față de credințele și practicile grupului, alimentate de prejudecățile individuale din afara grupului.
La nivel individual, un predictor semnificativ al distanței sociale în afara grupului este sensibilitatea dezgustului intergrup. Cei cu o sensibilitate cronică la dezgust au raportat estimările infecției subiective mai mari dar au preferat să mențină o socialitate mai mare. Sentimentul de dezgust cronic a accesat subiectiv congnițiile iraționale de infectare, chiar dacă distanța socială nu este preferată. Să fie oare vorba de o dorință de a risca e dragul relațiilor interumane iar apoi mintea să creeze scenarii subiective generatoare de anxietate, prin ruminarea unei responsabilități târzii?
Diferențele individuale cu sensibilitate la amenințare privind contagiunea regională, nu este atât de puternică față de atracția pentru a interacținoa în grup. Persoanele cu nivel mare de dezgust generalizat au preferat, să mențină o distanță fizică mai mare, pe fondul pandemiei, chiar să se izoleze. Manifestarea prin sensibilitatea dezgustului intergrup are ca reper o distanțare mai mare față de grupul adotând, atitudini negative de îngrijorarea cu privire la o schimbare nedorită a proprietăților entității cum ar fi - sine, grup - prin contact atât fizic cât și simbolic (Hodson și colab., 2013). Se pare că, necunoscutul amenințător zdruncină sinele iar prin potențialitățile sistemului imunitar comportamental, adoptăm strategii de acceptare, evitare sau atașament față de cognițiile iraționale alienând starea sufletască prin sensibilitate la dezgust, vulnerabilitate de perceție a bolii, manifestat chiar prin sensibilitate la dezgust intergrup, prejudecați din afara grupului, sentimente privind atracția asupra grupului, spațiul interpersonal preferat, contagiune subiectivă sau obiectivă a infectării.
“ Fiecare dintre noi are ciuma în el ... trebuie să ne veghem la nesfârșit, ca nu cumva, într-un moment neglijent, să respirăm pe fața cuiva și să-i dăm infecția. Ceea ce este natural este microbul. Restul, sănătate, integritate, puritate ... este un produs al voinței umane, al unei vigilențe care nu trebuie să se clatine niciodată.” (Camus, 1972) Filosoful existențialist Albert Camus creioneză o imagine reală a revoltei noastre într-o libertate asumată a propriei noastre voințe, ce alege în funcție individualități între precauție și risc, între izolare și socializare experimentând abilitatea de pendulare între ignoranță și negare, între dezgust individual și de grup, între căutare a echibrului perfect într-o lume ce ne cheamă la medidație, raținue, decizii de neînlocit într-un timp al vitezei, al divesității mondiale. Frica devina astfel un puternic influent al stresului patogen ridicat.
Cu toate acestea, nu știm ce ne aduce rătăcirea în viață, exepriențele impuse sau necunoscute? Uneori, ne pierdem sensul existenței prin implicarea în experiențe impuse, ascunzându-ne după acestea, chiar dacă nu suntem de acord cu ele, acceptându-le doar pentru a avea o imagine pozitivă în societate, dar oarbă, ireală pentru sine. Astfel esența existenței noastre se pierde, în tenebrele unei vieți cotidine unde domnește frica de necunoscut, iar când suntem chemați la propria noastră înțelegere întru ființă suntem “revoltați în libetate” ar afirma Albert Camus. Devenim sensibili la dezgust în fața bolii, fiecare diferit pentru că suntem unici. Analizăm contactul social prin nuanțe fizice sau simbolice, ca și cum ne-am implica, într-o experiență ce își impune sensul prin necunoscut. Este ca o invitație, spre a face un prim pas pentru recunoașterea sinelui rătăcitor dezvăluind o lume care își cere căutarea sensului existenței necunoscute prin acceptare, echilibru, obiectivitate, valoare în orice scenariul epidemiologic am fi.

3. Concluzii

Vulnerabilitate de percepție a boli nu a fost legată de criterii manifetate prin diferențele individuale, deci rămâne de explorat pe viitor. Legătura dintre prejudecățile de obiectuale sau subiective este de explorat în cercetările viitoare privind modul de evidențeiere a diferențelor individuale. Să rămână,oare, marele adevăr exprimat printr-o mare liniște în căutarea sinelul zdunciat care se poate echilibra printr-un un sistem imunitar comportamental flexibil acceptând realitatea indiferen cât de inconforabilă a părea situația. Răspunsuri emoționale, cognitive evaluări, prejudecăți comportamentale, norme culturale, contribuie, la apărarea antipatogenului?
O varietate de mecanisme funcționează la diferite niveluri de analiză - diferențe individuale genetice, exprimarea diferențială a dezvoltării gene comune, activarea diferențială a flexibilității funcționale mecanisme neurocognitive, transmise cultural poate diferenția anumite comportamente învățate. Elucidarea atentă a acestor subiacente mecanismele reprezintă o direcție importantă pentru cercetările viitoare. Conform studiului britanic din iunie 2020, persoanele mai în vârstă, cu niveluri semnificative de sensibilitatea la dezgust, au simultan atitudini mai pozitive față de membrii grupului și totodată dorința de a menține o distanță fizică mai mare, pentru a evita contaminarea, acstea au ca efect consecințe psihologice negative, distanțarea socială fiind asociată cu simptome de depresie și anxietate, independent de nivelurile de suport social percepute de indivizi. (Marroquin și colab., 2020). Așa cum afirma în “Etica nicomahică „ – Aristotel omul este prin excelență o ființă socială, astfel, distanțarea socială este receptată negativ și riscant. Studiul a fost realizat în prima etapă a pandemiei scenariile epidemiologice schimbându-se continuu, în fiecate colț al lumii, fiind necunoscut gradul în care aceste rezultate oferă doar o primă imagine a unui conținut pandemic încă necunoscut. Cercetarile lui Lippold și colab. (2020) evidențiază că frica de coronavirus a crescut pe măsură ce virusul s-a intensificat în Germania, dar personalitatea a rămas un predictor stabil de frică în timp. Preocuparea privind frica de COVID-19 este mai mare în Marea Britanie, astfel sunt necesare cercetari comparative între diferite țări, și diferite perioda de timp ale pandemiei aflate încă în deplină manifestare.

Bibliografie

1. Meleady R, Hodson G., Earle M (2021) Person and situation effects in predicting outgroup prejudice and avoidance during the COVID-19 pandemic, Personality and Individual Differences, 172, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0191886920307844
2. Rasmus Beedholm Laurse & Verner Moller. (2017). Revisiting Gustave Le Bon´s crowd theory in light of present-day critique. Sport in Society , Pages 1838-1851.
3. Stage, T. o. (2013). The online crowd: a contradiction in terms? On the potentials of Gustave Le Bon's crowd psychology in an analysis of affective blogging. The online crowd: a contradiction in terms? On the potentials of Gustave Le Bon's crowd psychology in an analysis of affective bloJournal of Social Theory, 211-226.
4. Camus, Albert. 1972. La Peste. French & European Pubns.

pandemie, somatizare