Formarea conduitei morale la școlarul mic

cercetare educaţională

Otilia GavriloiuLiceul Teoretic Radu Vlădescu, Pătârlagele (Buzău)10 iul. 2025

Formarea conduitei morale
Conștiința morală se referă la modul cum trebuie să se comporte elevul iar conduita se referă la rezultatele comportării, la faptele morale, la modul în care se manifestă comportarea.
,,Conștiința morală înseamnă cunoașterea valorilor care se cer a fi integrate apoi în comportamentul persoanei, integrare ce presupune chiar obligația, dacă voința individuală nu este în consens cu valorile promulgate”
Conștiința morală anticipează realitatea și orientează conduita pe un anumit drum. Este clar că între intenții și fapte nu există o coincidență deplină. Aceste cauze pot apărea din cauza personalității copilului-contradicții între elementele conștiinței morale. Conduita morală trece înaintea conștiinței pentru că degeaba copilul cunoaște normele și regulile, este convins că sunt necesare dacă nu se comportă ca atare.
,,Organizarea procesului educației morale presupune cunoașterea coordonatelor fundamentale ale acestuia, sprijinirea pe anumite legități și orientarea activității copilului în așa fel încât interdependența conștiinței individuale și a celei sociale să favorizeze realizarea țelului urmărit. ”
Din punct de vedere psihopedagogic formarea conduitei vizează deprinderi, obișnuințe și trăsături pozitive de caracter.
,,Deprinderile sunt componente automatizate ale conduitei ce se formează ca răspuns la anumite cerințe care se repetă în condiții relativ identice.
Obișnuințele morale implică în plus faptul că acțiunile automatizate au devenit o trebuință internă”. Acestea două nu sunt foarte bine delimitate. Granița dintre ele e relativă. Deprinderile presupun o serie de atitudini, gesturi și manifestări comportamentale care se declanșează atunci când individul trebuie să facă acest lucru. Când acest lucru se declanșează și datorită unei trebuințe interne deprinderea se transformă în obișnuință. Deprinderile și obișnuințele exprimă anumite raporturi între oameni, se formează pe fondul unor împrejurări care se repetă și asigură condițiile necesare exersării și automatizării lor. De câte ori este nevoie ele se repetă relativ autonom și copilul se poate concentra asupra altor aspecte de natură morală. În formarea acestor comportamente exercițiul are un rol important. Este important să formulăm cerințe și apoi să urmărim respectarea lor. Altfel, se vor forma deprinderi și obișnuințe negative. În cazul acesta va trebui să se facă o activitate de reeducare. Pentru a se înregistra progrese e necesară prezența unor mobiluri interne care să stimuleze și să intensifice participarea. Această motivație e asigurată de elementele conștiinței morale , de cunoașterea și înțelegerea semnificației cerințelor morale și a convingerilor ce s-au sedimentat în conștiința sa. Profesorul își orientează activitatea după problemele de ordin psihologic și pedagogic pe care le ridică deprinderile și obișnuințele de comportare morală.
Exersarea trebuie să se desfășoare în concordanță cu cerințe clar formulate și impune o bună organizare a activității elevilor. Se va începe cu sfaturi, îndemnuri, recomandări, ordine. În instruirea morală exersarea e determinată nu numai de condițiile externe ci și de cele interne, nu numai de modul în care e organizată activitatea ci și de conștiința morală a copilului. Profesorul va avea grijă ca elevii să cunoască și să înțeleagă semnificația cerințelor morale, să adere la ele. Automatizarea e o acțiune la care personalitatea participă în totalitatea ei. Trebuie să avem grijă să asigurăm toate condițiile externe desfășurării unei bune activități pentru a se evita formarea obișnuințelor negative. Trebuie urmărit modul în care se desfășoară toate activitățile extrașcolare. ,, Faptul că învățătorul este mai tot timpul împreună cu elevii săi, constituie o împrejurare deosebit de favorabilă și pentru ceea ce am numit împlinirea educației morale, referindu-ne la exercițiile pe care trebuie să le facă elevii în vederea formării conduitei morale ”
Pentru că este o acțiune de durată, profesorul trebuie să imprime un ritm ascendent tuturor acțiunilor pe care la face în acest sens. Cerințele se vor formula astfel încât gradarea să se facă succesiv de la ușor la greu, de la simplu l complex. Trebuie să se țină cont de particularitățile individuale ale elevilor. Diferența dintre ei se face la înțelegerea cerințelor morale, a experienței acumulate până în acel moment.
Trăsăturile pozitive de caracter ,,sunt componente psihomorale ale persoanei ce rezultă din asimilarea normelor morale și înțelegerea lor în structura personalității umane. ”
Normele morale oferă conținutul a ceea ce urmează a fi învățat, procesul de asimilare dar și rezultatele obținute. Trăsăturile caracteriale implică o dublă determinare, socială și psihologică, fiind expresia metamorfozării normelor morale în componente psihomorale ale persoanei. Ele devin mobiluri interne ale conduitei, componente funcționale care codifică anumite cerințe obiective în cerințe subiective care vor declanșa și vor susține conduita morală în concordanță cu prescripțiile din exterior. Ele fac legătura dintre norme și conduită. Normele se regăsesc în conduită in prin intermediul componentelor psihomorale. Din această cauză trăsăturile caracteriale sunt considerate ca ,,forme stabilizate de comportare morală”
Ele se formează în timp. Apar pe fondul unor obișnuințe. O obișnuință poate determina formarea mai multor trăsături de caracter: sârguința, punctualitatea, conștiinciozitatea. Trăsăturile pozitive de caracter se formează prin activitate. Apoi devin componente intrinseci ale conduitei morale și îi imprimă un sens care se află în concordanță cu imperativele moralei sociale. ,, Pot fi considerate trăsături de caracter numai însușirile care exprimă o atitudine stabilizată (pozitivă sau negativă) față de realitate și se manifestă constant și durabil în faptele de conduită ale omului .”
Din punct de vedere al conținutului distingem trăsături care arată atitudinea omului față de societate, față de alți oameni: colectivismul, patriotismul, principialitatea, sociabilitatea, cinstea, umanismul, spiritul combativ, delicatețea și față de muncă, față de alți oameni: modestia, demnitatea, spiritul critic și autocritic, curajul.
,,Cu cât copilului i se lasă mai puține ocazii de a ocoli respectarea cerințelor morale cu atât conduita sa civilizată se va forma mai repede. Formularea lor într-un mod pozitiv - ce frumos e să arăți respect celor mari - și nu sub formă de interdicție – nu e voie să faci așa - și sprijinirea lor pe experiența morală a copilului impulsionează procesul educativ și permite asimilarea lor organică în sistemul motivațiilor personale”
Trăsăturile pozitive de caracter se formează din interacțiunea omului cu mediul social pentru că el e antrenat în relații sociale ca membru al diverselor comunități în care e integrat: familie, școală, muncă. Profesorul trebuie să urmărească formarea unor trăsături pozitive și să le înlăture pe cele negative.