Educație ecologică cu copiii cu cerințe educaționale speciale

Educația ecologică vizează nu numai transmiterea unui mesaj informativ corect din punct de vedere științific, dar mai ale crearea unui comportament ecologic modern, a unei atitudini civice, responsabile față de mediu. Școala de astăzi pune un accent deosebit pe educația ecologică, pe creșterea și formarea copiilor într-un mediu natural cât mai curat. Activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător permit elevului cu CES să investigheze direct realitatea înconjurătoare, duc la rezultate pozitive pe termen scurt și lung, constituind un instrument excelent pentru dezvoltare și pentru integrarea lor.

Ecologia se ocupă de studiul interacțiunii dintre organisme şi mediul lor de viaţă, este baza ştiinţifică a unei noi atitudini faţă de natură şi faţă de gestionarea raţională a resurselor sale.

Educaţia pentru mediu a primit de-a lungul timpului mai multe sensuri: studiul naturii (flora, vegetaţia şi fauna), educaţia în afara şcolii, educaţia în scopul conservării naturii, educaţia pentru mediu, despre mediu, în mediu şi prin mediu. Aşadar, educaţia pentru mediu este mai mult decât o disciplină şcolară, cât mai ales o pregătire pentru viaţă, în care se poate interveni prin acţiune directă, pentru a asigura evoluţia societăţii umane în compatibilitate cu mediul natural.

Şcoala, alături de alte instituţii educative şi formative, deţine un rol fundamental în
realizarea dezideratelor educaţiei pentru mediu şi pentru dezvoltare durabilă. Semnificaţia educaţiei pentru mediu implică aprofundarea unor aspecte ale relaţiei om-natură, din perspectiva informaţiilor furnizate de mediu, pentru a contura şi promova trasee educative operaţionale şi eficiente. Problema educaţiei în spiritul ocrotirii naturii şi a mediului ambiant capătă aspecte deosebite, atât pe verticala cât şi pe orizontala şcolară, referindu-ne la etapele şcolii de la preşcolar şi terminând cu educaţia adulţilor.

În acest context, nu trebuie uitaţi şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale. La majoritatea copiilor, interesul şi dragostea pentru natură sunt instinctive. Dar convingerile şi comportamentele formate copiilor, la o vârstă cât mai fragedă, vor fi şi cele care se vor păstra cel mai bine pentru tot restul vieţii. De aceea, prin educaţia ecologică, fiecare dascăl îşi propune să-l facă pe copil să descopere şi să redescopere natura, să iubească mediul înconjurător, să se bucure de ceea ce ne oferă mediul natural, să aplice acele reguli pe care le învaţă în şcoală şi, de ce nu, să ia atitudine faţă de cei care nu respectă anumite reguli de păstrare a mediului curat.

În şcolile speciale există obiective, atât la nivelul şcolii, cât şi la nivelul fiecărei clase, care vizează educaţia ecologică. Desigur, pentru că se lucrează cu elevi cu CES, cadrele didactice au în vedere particularităţile specifice acestor copii, accentul fiind pus mai ales pe activităţile practice.

Lecţiile desfăşurate în mijlocul naturii sunt deosebit de atractive pentru aceşti elevi şi au eficienţă maximă în însuşirea unor noţiuni, ei putând participa activ la identificarea unor plante, animale sau pot întreprinde acţiuni practice de redare a sănătăţii parcurilor din localitate sau plaja Mării Negre. Implicând direct elevii în activităţi îi putem face să înţeleagă că natura nu ne oferă pe tavă daruri, iar ceea ce luăm trebuie raţional şi înţelept folosit, înlocuind ce am consumat, ocrotit, ce-i de nerecuperat. Aceste activităţi contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, a perspicacităţii în gândire şi acţiune, consolidează cunoştinţele despre mediul înconjurător, îl protejează, luptă împotriva poluării, refolosesc deşeurile, îşi dezvoltă procesele psihice, sentimentele de dragoste şi respect faţă de natură.

Valorificarea valenţelor educative pentru un comportament ecologic la elevii cu CES se poate obţine în cadrul proiectelor desfăşurate în cadrul activităţilor extraşcolare şi extracurriculare  din calendarul evenimentelor ecologice:.
• 22 Martie – Ziua Mondială a Apei
• 23 Martie Ziua Mondială a Meteorologiei
• 1 Aprilie Ziua Păsărilor
• 7 Aprilie -Ziua Mondială a Sănătății
• 22 Aprilie -Ziua Pământului
• 23 Septembrie – Ziua Mondială a Curățeniei
• 1 Octombrie – Ziua Mondială a Habitatului
• 4 Octombrie – Ziua Mondială a Animalelor
• 8 Octombrie – Ziua Mondială pentru Reducerea Dezastrelor Naturale
• 16 Octombrie – Ziua Internațională a Alimentației
• 31 Octombrie – Ziua Internațională a Mării Negre
• 15 Noiembrie – Ziua Naționala Antifumat (a treia joi din luna noiembrie)
• 10 Decembrie – Ziua Drepturilor Omului

Proiectele de activităţi extraşcolare şi extracurriculare pe teme ecologice se realizează cu scopul de a insufla copiilor cu CES dragostea faţă de mediul înconjurător, a-i învăţa cum pot contribui la protejarea acestuia, de a-i determina să iubească natura cu ochii, cu mintea, cu sufletul şi cu mâinile, de a le demonstra cum ar fi viaţa oamenilor dacă ar trăi într-un mediu poluat, neîngrijit. Cunoştinţele asimilate în cadrul proiectelor sunt integrate în activităţi de tip formal, evidenţiindu-se aportul lor în dezvoltarea structurilor cognitive al copiilor cu CES. Proiectele au un conţinut transdisciplinar, deoarece prin realizarea proiectului se atng obiective de referinţă ale mai multor arii curriculare.

Formează deprinderi de muncă în echipă, fiecare copil contribuind la succesul echipei, fiecare copil fiind format să accepte părerile altora. Cei timizi, cei mai puţin activi, au ocazia să-şi descopere calităţi pe care nu ştiau că le au, sporind încrederea în propriile forţe. Prin caracterul lor practic, activităţile realizate de elevii cu CES îi pun în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, reprezentând modalităţi benefice şi necesare de a socializa, de a comunica, de a-şi forma acele deprinderi de comportament acceptate de societate, formându-i pentru viaţă în comunitate şi în comunitate.

Educaţia ecologică cu elevii cu CES se poate realiza prin toate activităţile care se desfăşoară în şcoală: observări dirijate şi spontane, lectură după imagini, convorbiri, memorizări, experimente la colţul naturii. Prin ele copiii încep să descifreze tainele plantelor, arborilor şi învaţă să înfrumuseţeze curtea şcolii. În cadrul activităţilor de arterapie copiii îşi exprimă conduita ecologică prin realizarea diferitelor lucrări ce reflectă trăiri şi experienţe ale activităţilor lor în mijlocul naturii dar şi prin realizarea unor produse (mărţişoare şi felicitări ecologice) din materiale reciclabile. Copiii au realizat importanţa păstrării mediului înconjurător intact, au învăţat că din materiale oferite cu dărnicie de natură, şi chiar din deşeuri pot realiza lucrări deosebite care încântă privirile tuturor. Au devenit mai responsabili, mai atenţi şi chiar privesc poate cu mai multă maturitate mediul în care trăiesc.

Descoperirea naturii prin senzaţii, sentimente, trăiri, plăcerea şi bucuria de a descoperi schimbările aduse de fiecare anotimp, de a sesiza coloritul şi parfumul florilor duc la formarea unor structuri comportamentale adecvate pentru a respecta natura, iar în final la adoptarea unui comportament ecologic adecvat pentru asumarea responsabilităţii.

Excursiile efectuate în parcurile oraşului oferă un mijloc eficient de relaxare şi interrelaţionare, dar şi de însuşire a normelor de mediu, respectând indicatorii din parcuri, privind protejarea plantelor. Atitudinea critică faţă de cei care încalcă regulile de protecţie a mediului, încurajarea lor de a acţiona în folosul naturii, prin relatarea acţiunilor desfăşurate, demonstrează că activităţile extraşcolare de educaţie ecologică influenţează pozitiv comportamentul elevilor. În cadrul jocurilor de rol copiii îşi însuşesc reguli şi roluri şi încep să ia atitudine faţă de gesturile celor care vor încerca să-l distrugă.

Numitorul comun al tuturor acestor categorii de activităţi este legat de faptul că, în cadrul acestora, cuvintele capătă semnificaţie prin acţiuni practice şi în procesul muncii. Succesul acestor activităţi rezidă tocmai în faprul că, semnificaţia naţiunilor la copii cu C.E.S., este strâns legată de concret, de corespondenţă cu lumea obiectelor, datorită specificului gândirii sale.

Prin faptul că se recomandă o permanentă folosire în activitatea didactică a obiectelor şi acţiunilor, cu acestea se asigură suportul indispensabil al formării noţiunilor şi a abilităţilor de comunicare  la copii cu C.E.S.

Toate aceste activităţi educative permit dezvoltarea capacităţii de explorare-investigare a realităţii, dezvoltarea capacităţii de comunicare diversă, formarea unui comportament civilizat faţă de natură şi de mediul înconjurător. Realizarea acestor obiective permit dezvoltarea limbajului, corectarea unor tulburări ale dezvoltării psihice, al comportamentului afectiv, ale capacităţii de control şi autocontrol, ale reacţiilor şi actelor comportamentale, ceea ce reprezintă în fapt educația copilului pentru bucuria de a exista.

Bibliografie
• Barbuleanu R. Tudor V, Burtea E. – „Metodica cunoştinţelor despre natură şi om la cls I-IV”, editura Didactica si Pedagogica, Bucureşti 1981
• Breben, Silvia, Niţu Adina, Tuturugă Maria, Mascota Eco te învaţă!, Ed. Decesfera, Bucureşti, 2007
• Cucoş, Constantin, Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1998
• Lileu Alexandra – „O conduită ecologică corectă” în Tribuna Învăţământului Nr. 41/21 oct. 1991
• Falk Iaura – „Ocrotirea şi conservarea mediului înconjurător” în revista de pedagogie, 1981