Activitatea ludică și creativitatea – componente importante ale învățării

Activitatea ludică este un element important în procesul de învățare. De la o vârstă fragedă, copilul se confruntă cu situații de joacă care îi îmbogățesc experiențele, îi întăresc personalitatea și îi deschid noi orizonturi, stimulându-i creativitatea și imaginația. Acestea constituie prilejuri pentru schimburi de cunoștințe, idei și cuvinte. În ele găsește și profesorul un sprijin care îl ajută în procesul educativ. Folosirea activităților ludice în predarea și învățarea limbii franceze, ca limbă străină, ar putea oferi tinerilor un stimul care să îi încurajeze să învețe și să se exprime. Este vorba, de fapt, de valorificarea plăcerii generate de joc în vederea dobândirii de noi cunoștințe.

Winnicott definește creativitatea ca  fiind „colorarea unei atitudini întregi față de realitatea externă”. În timp ce jocul a fost uneori caracterizat ca o dispoziție specială a spiritului jucătorului (Henriot, 1989), creativitatea  poate fi înţeleasă ca o „proprietate deținută în cantități diferite de către persoane fizice și care ar putea fi mai mult sau mai puțin în conformitate cu situațiile”, precizeză Rouquette.

Pentru a optimiza exploatarea educațională a creativității și a jocului, Silva H. oferă profesorilor oportunitatea de a îndrăzni să folosească toate mijloacele și resursele pentru a  crea şi încuraja o dispoziție creativă în rândul elevilor, refuzând să recurgă numai la intelect, solicitând şi  alegând, cu prioritate, material cultural autentic.

În cazul specific al orei de limba franceză (FLE), un context favorabil jocului și creativității se referă la perspectiva psihologică „interactivă”, care accentuează asupra relațiilor dintre elementele constitutive ale procesului creativ, și anume individul, sarcina, operațiunile mentale și mediul”, precum și asupra unei abordări egalitare, care „evidențiază posibilitatea activării și conducerii dispozițiilor creative ale individului într-un mediu favorabil prin activități adecvate”.

„În cele din urmă, noțiunile de creativitate și de joc sunt  marcate de importanța acordată atitudinii celui care creează sau celui care joacă. În măsura în care creativitatea și jocul par să îmbogățească procesele cognitive și afective, să stimuleze respectul de sine, motivația și succesul academic și să diversifice resursele de predare și învățare, articularea lor, în ora de limbă străină, merită să fie mai bine studiată, mai ales că unele jocuri par să fie capabile să dezvolte creativitatea, care ar trebui să permită, de asemenea, dezvoltarea de jocuri de toate felurile, dintre care unele  să favorizeze, în mod special, o mai bună învățare, din punct de vedere plurilingvistic și multicultural”, menţionează Silva H.

Folosirea jocurilor și a activităților de joacă în ora de FLE este o activitate centrată pe elev.

Profesorul se află într-o situație de comunicare în care nimeni nu poate vorbi pentru el. Ursula Șchiopu consideră că jocul „stimulează capacitatea de a trăi”. Participarea la un joc necesită implicare reală și o atitudine deosebită.

Limba străină este o disciplină școlară privilegiată deoarece, în învățarea limbajului și comunicării, totul poate fi folosit ca suport: texte, imagini, documente audio și video, hărți, obiecte obișnuite, obiecte neobișnuite, corpuri, sunete, cuvinte, concepte ş.a. De asemenea,  clasa este  un spațiu privilegiat, folosit pentru a susține învățarea unei limbi, ceea ce permite, de asemenea, o diversificare a materialului de joc.

În plus, pentru a trezi dorința și curiozitatea, Silva  H. crede că „nimic nu valorează mai mult decât o mică doză de mister: cutii colorate din care  ies obiecte, reguli și provocări neobișnuite de descoperit,  toate  reprezentând oportunități de promovare a atitudinii ideale”.

Pentru a localiza activitățile  de joc în diferitele faze ale desfășurării unei unități de învățare, F. Weiss propune următoarea schemă metodologică:

1. Sensibilizarea, punerea în aplicare, reamintirea etapei anterioare, definirea obiectivului unității sau al secvenței;
2. Învățarea mijloacelor lingvistice și sociolingvistice pentru a îndeplini sarcina și obiectivele stabilite;
3. Exerciții de aplicare, reutilizare și fixare de elemente noi, exerciții structurale de substituție, transformare, finalizare (producție ghidată);
4. Exerciții de transfer, exploatare, personalizare (producție deschisă);
5. Rezolvarea unor noi probleme: utilizarea spontană a vocabularului și a structurilor prezentate, jocuri, schițe, jocuri de rol și improvizații, exerciții de creație (producție gratuită);
6. Evaluare: evaluare pentru a verifica dacă obiectivele au fost atinse și autoevaluare.

Trebuie să diversificăm tipurile de jocuri, așa cum este absolut necesar să diversificăm  suporturile, situațiile de învățare și abordările didactice.

Jocurile implică și presupun „capacitatea de invenție, fluiditatea ideilor, flexibilitatea și capacitatea de sinteză, specifice creativității“. Astfel, la sfârșitul lecției, cadrul didactic va observa la elevii săi un gust real pentru acest tip de activitate și dorința de a studia limba străină, dacă jocul este pus în aplicare cu   mare  abilitate.

Bibliografie şi sitografie:

Henriot, J. (1989), Sous couleur de jouer. La Métaphore ludique, Paris: J. Corti cité par Silva, H., La créativité associée au jeu en classe de Français Langue Étrangère, p. 114, disponibil pe gerflint.fr/Base/Europe4/silva.pdf
Rouquette, M.-L. 1981, La Créativité (1973), 3e éd. revue et corrigée, Paris: Presses Universitaires de France, p. 13 citat de  Silva, H., La créativité associée au jeu en classe de Français Langue Étrangère, p. 114, disponible sur gerflint.fr/Base/Europe4/silva.pdf
Şchiopu, U., Psihologia copilului, E.D.P.,Bucureşti, 1967, p. 145.
Silva, H. (2014). Le jeu en classe de langue. Paris: Clé International, pp.14-15
Silva, H., La créativité associée au jeu en classe de Français Langue Étrangère, p. 113, disponibil pe: gerflint.fr/Base/Europe4/silva.pdf
Taghezout, A., Activité ludique dans l’apprentissage des mots en français langue étrangère, p. 4, disponibil pe: theses.univ-oran1.dz/document/TH3524.pdf
Weiss, F. (2002). Jouer, communiquer, apprendre, Paris: Hachette, pp.8-9
Winnicott, D. W. (1975),  Jeu et réalité. L’Espace potentiel. Paris: Gallimard, p. 91, citat de Silva, H., La créativité associée au jeu en classe de Français Langue Étrangère, p. 114, disponibil pe: gerflint.fr/Base/Europe4/silva.pdf