Prezentul literar se confruntă, din nefericire, cu o latură a limitelor: numărul limitat al micilor cititori, bariera decifrării textului literar încă din anii gimnaziului sau tendința creativității de a se îndrepta înspre limita insuficienței. În acest context, profesorul poate folosi textele copilăriei pentru a-și atrage elevii înspre literatură, pentru a le descifra legătura dintre multiplele noțiuni teoretice și crearea textului în sine, alături de modalitatea de a o realiza, dar și pentru a-i ajuta să-și pună în funcțiune resursele creativității (uitate parcă undeva la limita dintre învățământul primar și cel gimnazial). Un astfel de text este și „Ura! Elefantul mănâncă” scris de Octav Pancu-Iași din și cu dragoste față de cei mici.
Articol integral →

Viața adolescenților de astăzi se concentrează în jurul imperativului (auto)cunoașterii, de aceea, a le propune o abordare a textului literar din perspectiva psihanalizei lui Freud echivalează cu a-i ajuta să se (auto)definească, dar și să se apropie de opera literară. Astfel, din simpli cititori, ei se transformă în veritabili lectori.
Articol integral →