Școala europeană și problemele sale privind violența

Nu este o noutate – şi, din păcate, devine „loc comun” – faptul că, de mulți ani, şcolile din România  se confruntă cu un aspect care devine din ce în ce mai îngrijorător, necesitând practici speciale, a(p)titudini speciale, tehnici performative pentru a încerca situarea pe o „linie de plutire” a ceea ce a devenit învăţământul românesc (cu menţiunea: de masă): violenţa. Sub mai toate aspectele şi formele ei de exprimare! Aspecte cu care şcoala europeană se confruntă, de asemenea, de ani buni.
Cel de la catedră este pus în situaţii care, până nu demult, nu existau.
Articol integral

II. În tăvălugul postmodern și al noilor mitologii, învățământul românesc, încotro? – un fel de radiografie a lui azi – despre mâine

Uroborus postmodern…
Societatea postmodernă, victimă a contorsionărilor de orice fel, la toate nivelurile de discurs, cu adânci implicații la nivel social, primește, an de an, ca o infuzie, generații de tineri formați după cutumele/ cerințele secolului XXI. Configurația lor, cerințele, structura și comportamentul sunt, la fel, de la an la an, în accelerată transformare. Tiparele se modifică violent de rapid, în ritm, ton și pas cu ritmul, tonul și pașii în care se dilată/ transformă, căutându-și forma și reconfigurându-și valorile, societatea însăși. Ca în fața unui Uroborus hibrid și flexibil, asistăm la o recontextualizare a Mitului însuși, așa cum îl definea Roland Barthes – sistem de comunicare, mesaj, mod de semnificare, formă: «Le mythe est un système de communication, cʼest un message, (…) un mode de signification, cʼest une forme.» – și la nașterea altora, a noilor mitologii, cum le radiografiază Jérôme Garcin și colaboratorii săi, în continuarea celor semnalate de Barthes.
Articol integral

I. Educația postmodernă vs. recalibrarea sistemului de valori

Societatea sofisticat post-modernă a zilelor noastre forțează regândirea tuturor sistemelor de valori creditate/ creditabile care au funcționat în epocile anterioare. Reașezarea în matcă nu înseamnă, din păcate, decât o strategie de reconvertire a valorilor, în vederea supra-viețuirii (cultural, economic și social) în contexte noi, inedite, pe care le generează cu rapiditate societatea de consum a zilelor noastre.
Există o contradicție în termeni. Pe de o parte, din punct de vedere teoretic, ca și curent cultural, postmodernismul poate fi asociat cu deconstructivismul, cu poststructuralismul, neopragmatismul și nu numai.
Articol integral