Ce este de făcut în privința rezultatelor slabe ale elevilor români la testele PISA?

Evaluarea PISA este o evaluare standardizată internațională care este întreprinsă cu scopul de a măsura cât de bine sunt pregătiți elevii de 15 ani să facă față provocărilor societății cunoașterii, vieții active sau vieții educaționale, fie că se vor confrunta curând cu piața muncii, fie că își vor continua studiile. Rezultatele slabe înregistrate în mod repetat de elevii români reprezintă o realitate îngrijorătoare și este necesară demararea unui proces de diagnoză, urmat ulterior de formularea unor linii de acțiune ce trebuie să vizeze întregul sistem de învățământ românesc. Împrumutul de idei și practici educaționale din trecut și de la alte sisteme de educație contemporane reprezintă o parte semnificativă în evoluția istorică pentru multe sisteme de învățământ actuale.

Participarea României la PISA este importantă, deoarece rezultatele evaluării pot fi folosite pentru atingerea unor obiective precum: evidențierea cu obiectivitate a gradului de pregătire a elevilor români pentru educaţia permanentă, pentru continuarea studiilor şi pentru viaţă în general la finele învățământului obligatoriu; analiza comparativă a performanţelor elevilor români (şi condiţiile de studiu şi de mediu socio-economic ale acestora) şi a performanţelor celorlalţi elevi, de aceeaşi vârstă din ţările OECD şi ţările partenere; respectiv, identificarea aspectelor care necesită îmbunătăţiri suplimentare.

Programul pentru evaluarea internațională a elevilor (Programme for International Student Assessment – PISA) este un program iniţiat de OECD datorită necesității de a obține informații sistematice şi demne de încredere privind rezultatele educaționale ale elevilor din diferite țări, în special privind performanţa sistemelor de educaţie ale acestor ţări. El se bazează pe o evaluare standardizată internațională, inițiată şi proiectată împreună de către toate țările membre OECD la care s-au adăugat ulterior un număr de țări partenere, non-membre, cu scopul de a măsura cât de bine sunt pregătiți elevii de 15 ani să facă față provocărilor societății cunoașterii, vieții active sau vieții educaționale, fie că se vor confrunta curând cu piața muncii, fie că îşi vor continua studiile.

Deoarece este parte a unui program continuu de raportare, unul dintre scopurile PISA este de a monitoriza tendințele performanței de-a lungul timpului. OECD a început lucrul la PISA la mijlocul anului 1990, l-a lansat în 1997 şi a început evaluările în 2000, când au participat 43 de ţări (32 în 2000 și 11 în 2002). În 2003, la a doua administrare, au participat 41 de ţări, în 2006, la cea de-a treia administrare, au participat 57 de ţări. În anul 2009 au participat 75 de țări (65 în 2009 și 10 în 2010), în 2012 au participat 65 de ţări, în 2015, la a șasea administrare au participat 72 de țări, iar testarea din 2018 a fost administrate în 79 de țări. Fiecare administrare PISA are loc din trei în trei ani și are în vedere trei domenii investigate, pe rând devenind fiecare, “domeniu principal” (2/3) și, respectiv, “domeniu secundar”. Astfel, în anii 2000, 2009 și 2018 domeniul principal a fost citirea/ lectura, în 2003 și 2012 domeniul principal a fost matematica, iar în 2006 și în 2015 științele au reprezentat domeniul principal.

PISA combină evaluarea unor arii cognitive specifice domeniului, precum citirea/lectura, matematica şi ştiinţele, cu informaţii despre mediul de proveniență al elevilor, despre modul în care aceştia abordează procesul de învățare, despre percepțiile lor cu privire la mediul în care învață si despre familiarizarea lor cu computerul. În toate ciclurile de evaluare cele trei domenii de bază sunt acoperite nu doar în termenii stăpânirii curriculumului şcolar, ci în special în termenii cunoştinţelor şi deprinderilor necesare în viaţa adultă.

Complementar domeniului cunoasterii testat cu precădere în fiecare ciclu de evaluare, au fost culese şi informații privind atitudinile şi abordarea, de către elevi, a învățării ca process (alfabetizarea matematică, rezolvarea de problem, alfabetizarea la citire/lectură,alfabetizarea stiințifică). De asemenea, PISA ţinteşte să examineze strategiile de învăţare ale elevilor, şi interesul lor faţă de diferite subiecte. Această evaluare mai larga a început cu PISA 2000, care le punea întrebări elevilor cu privire la motivaţie şi alte aspecte ale atitudinii faţă de învăţare, familiarizarea cu computerul şi, sub titlul „învăţarea autoreglata”, punea întrebări cu privire la strategii de de gestionare şi monitorizare a propriei educaţii.

Rezultatele slabe înregistrate în mod repetat de elevii români trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru beneficiarii direcţi şi indirecţi ai studiului comparativ internațional PISA din Romania, în special pentru factorii de decizie, care sunt principalele persoane fizice sau juridice ce au puterea să iniţieze şi să producă schimbări în sistemul de învăţământ actual. Importantă nu este doar asumarea rezultatelor mai puţin bune înregistrate de elevii noştri, ci folosirea acestor rezultate în procesul de efectuare a unei diagnoze fundamentale a activităţii de predare-învăţare-evaluare din sistemul de învăţământ românesc.

O astfel de analiză la nivel de sistem poate reprezenta punctul de la care factorii de decizie pot pleca în vederea elaborării unei strategii de intervenţie ameliorative, pe termen mediu şi lung. Pe baza analizelor diagnostice, pot fi elaborate atât recomandări privind curriculumul şcolar, cât şi seturi de instrumente suport pentru profesori şi elevi, destinate îmbunătăţirii performanţelor elevilor români la matematică, ştiinţe şi lectură. Printre acţiunile care pot fi întreprinse de factorii de decizie în vederea creşterii calităţii sistemului educaţional românesc se pot număra:

• -actualizarea bazelor de date naţionale PISA (administrarea testelor, colectarea datelor, analiza preliminară a datelor naţionale colectate);
• finanţarea unui program de formare destinat experţilor români în educaţie care să îi ajute în procesul efectuării unei analize statistice secundare;
• identificarea şi analiza greşelilor tipice;
• realizarea unor diagnoze referitoare la învăţarea matematicii ştiinţelor şi citirii pornind de la rezultate.

Deși par foarte simple la prima vedere, testele PISA se bazează însă pe o altă filosofie de învăţare a elevilor, care atunci când le abordează trebuie să apeleze la logică şi corelaţii între noţiunile învăţate. De aici vine permanentul eşec al învăţământului nostru. În şcoala românească, după cum spun unanim experţii în educaţie, elevii au fost obişnuiţi să înveţe pe dinafară ce li se predă sau citesc din manuale, lipsind corelaţiile cu noţiunile de la celelalte discipline.

Bibliografie
– Ioan Neacșu- Metode și tehnici de învătare eficientă. Fundamente și practici de succes, Editura Polirom, București, 2015;
– Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, Centrul Naţional PISA, OECD/PISA Programul internaţional OECD pentru evaluarea elevilor – Programme for International Student Assessment – PISA; RAPORTUL CENTRULUI NAŢONAL, Ciclul de testare 2008-2009 Bucuresti, decembrie 2010;
– The OECD’s contribution on education to the post-2015 framework: PISA for development; – administraresite.edu.ro/index.php/articles/c882 – www.oecd.org/