Clubul de lectură, reper în construirea bibliotecii interioare a elevului

Să fii astăzi profesor de limba și literatura română la un liceu tehnologic poate reprezenta o adevărată provocare, deoarece te confrunți cu o realitate care adeseori te descumpănește: elevii nu mai citesc, nu valorizează lectura, într-un cuvânt, nu se mai simt motivați pentru acest efort intelectual. Cu părere de rău, am realizat că sunt din ce în ce mai solid argumentate afirmațiile de tipul „tinerii de azi nu mai citesc nimic”, din moment ce mulți dintre adolescenți alocă cea mai mare parte a timpului lor liber rețelelor sociale, jocurilor pe calculator, telefonului. Fără a afirma că aceste preocupări sunt inutile, considerăm că pot deveni dăunătoare atunci când ele se substituie total actului şi plăcerii de a citi. De regulă, o mare parte dintre elevii care mai citesc fac acest lucru pentru nota din catalog. Astfel, de multe ori, lectura se transformă în asimilarea de cunoştinţe noi, fără ca cititorii să fie cu adevărat afectaţi de ceea ce au citit. Prin urmare, este absolut necesar să-i învăţăm pe elevi cum să citească de plăcere, cum să  relaţioneze cu textul şi cum să acţioneze ca răspuns la ceea ce au citit, astfel încât experienţa întâlnirii cu literatura să devină, pur şi simplu, un eveniment privilegiat.

Tocmai de aceea am înființat  clubul de lectură, al cărui scop este acela de a găsi strategia adecvată și puntea de comunicare prin care să cultive  elevilor plăcerea de a citi, să dezvolte gustul estetic în domeniul literaturii. În acest sens, la începutul anului școlar ne-am fixat obiectivele (formarea gustului și a interesului pentru lectură, prin lectura de plăcere; formarea competențelor specifice privind receptarea și producerea de text literar; cultivarea abilităților de comunicare orală și scrisă pentru o cât mai  adecvată utilizare în viața socială; intersectarea universul cotidian al elevului cu cel școlar, printr-o viziune transdisciplinară asupra literaturii și lecturii; valorificarea inteligențelor dominante în receptarea textelor citite; dezvoltarea atitudinii de relaționare a elevilor cu ei înșiși și cu ceilalți) și activități specifice (activități de lectură cursivă; activități de scriere creativă; întâlniri cu scriitori; participări la diverse lansări de carte; participări la concursuri de creație, desen și recitări; vizite la biblioteci; vizite la târguri de carte; vizionări de spectacole/ filme).

Una dintre activitățile desfășurate ȋn luna ianuarie a acestui an este o activitate de lectură cursivă ce stă sub semnul primelor iubiri, cu tot ce implică: accentul pus pe reacţia cititorului, exploatarea momentelor de prelectură şi postlectură, promovarea interpretărilor multiple. A fost realizată după ce elevii de clasa a X-a au studiat, la unitatea de învățare Romanul, textul lui Mircea Eliade – Maitreyi.

Scopul acestei întâlniri a fost exersarea lecturii de plăcere, iar singura condiţie pentru participanţi a fost să aducă la bibliotecă, locul ideal de împărtășire a experiențelor de lectură, o carte de dragoste pe care au citit-o şi, în egală măsură, o pot recomanda  colegilor.

Pentru început, li s-a cerut elevilor să asocieze cartea citită cu un miros, o culoare, o amintire, o trăire personală, moment ce a reprezentat un bun prilej pentru „socializarea lecturii” prin împărtășirea experiențelor de cititori mai mult sau mai puțin avizați, dar si prin evocarea propriilor experiențe de viaţă. Am discutat apoi despre primele lor „îndrăgosteli”, despre primele dezamăgiri şi despre aceia care nu au curajul să mărturisească ceea ce simt.

Secvența următoare a acțivității a fost legată de textul propus spre lectură, unul cu miros de India – In arşiţa dragostei, de Maitreyi Devi. Am citit fragmente din cele trei părţi ale operei (ultima fiind un colaj de imagini) şi ȋmpreună am descoperit idei interesante despre atât de cunoscuta şi controversata poveste dintre Eliade şi Maitreyi. Elevii au fost surprinşi să afle despre felul în care romanul Maitreyi i-a tulburat sufletul scriitoarei Maitreyi Devi după mai bine de 40 de ani de la evenimentele petrecute in Calcuta, pentru că abia atunci a reusit să-l citească, el nefiind tradus în engleză.

De asememea, s-au trecut în revistă, câteva poeme scrise pentru Eliade şi interviurile luate surorii lui Maitreyi, fiului şi nurorii acesteia. Pentru profesorul de română a fost o bună ocazie de a exemplifica textele nonliterare de tipul scrisorii, interviului, jurnalului, conținuturi prezente în programa școlară.

Alt moment s-a constituit ȋntr-o discuţie despre raportul dintre literatură şi cinematografie, text şi imagine. Astfel, elevii au aflat despre destinul diferit a două filme realizate după romanele celor doi scriitori. Un film american, The Bengali night, care a stârnit resentimente în societatea bengaleză ( ca şi romanul lui Mircea Eliade, de altfel) şi un film indian după romanul Dragostea nu moare, difuzat la noi cu titlul Din toata inima. În spatiul generos al bibliotecii liceului, am putut viziona secvente din ambele filme, care ne-au emoționat și ne-au adus și mai aproape de lumea textului supus investigației.

Spune şi celorlalţi s-a numit momentul de feedback, în care elevii şi-au exprimat părerile despre activitate, au indicat ce anume au reţinut sau care a fost starea lor de spirit pe parcursul întâlnirii noastre.

Pentru a exersa scrierea creativă, elevii au fost încurajați să mediteze la o altfel de poveste de dragoste, pornind de la incipitul unei cărţi recomandate de un membru al clubului: Crinii din clasa întâi de liceu, de Gabriel Liiceanu, inclusă in volumul Poveşti de dragoste la prima vedere: „M-am îndrăgostit la 14 ani. Totul s-a petrecut pe neașteptate. Bănuiesc că intrând în viață ne îndrăgostim totdeauna de un şablon. Şablonul meu era blond, avea ochi verzi şi restul nu mai conta…”.

Considerăm că o astfel de activitate este benefică deoarece se centrează pe modelul dezvoltării personale a elevului, având în vedere necesitatea de a lega lumea textului de lumea lectorului, de propria lui experiență de viață. E important să-l învățăm pe elev să citească de plăcere,  să treacă de la o reproducere naivă, la analiza complexă a textului, un demers ce pune în relație şi armonizează finalitățile studiului literaturii cu procesele cognitive și emoționale pe care lectura le presupune.

Programele actuale urmăresc ca, prin literatură, să formeze repere culturale şi estetice, să ofere elevilor şansa de a înţelege mai bine lumea şi de a se înţelege mai bine pe ei înşişi, şi cum „actul lecturii este în mod esenţial sporitor: sporitor pentru că lărgeşte nu numai sfera cunoştinţelor de limbă, a cunoştinţelor despre texte şi a celor despre lume, ci şi pentru că, în orizontul lui, se reunesc gânduri şi sentimente, cunoaştere de sine”, un cerc de lectură nu  face decât să ajute la atingerea acestor deziderate.

Bibliografie
Pamfil Alina, Studii de didactica literaturii române, Casa Cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 2006