Consilierea elevilor pentru adaptarea la ciclul gimnazial

O bună adaptare a elevilor de ciclul primar la cerinţele ciclului gimnazial reprezintă una din condiţiile obţinerii de rezultate la învăţătură pe măsura capacităţilor acestora. În momentul de faţă, putem afirma că trecerea de la clasa a IV-a la clasa a V-a se face în condiţii mai bune, având în vedere că încă din clasa pregătitoare elevul are, pe lângă învăţător, şi trei profesori: cel cu care studiază o limbă străină, cel de religie și cel de educație fizică. De asemenea, posibilităţile de informare ale copiilor sunt mult mai mari astăzi ca în trecut. Cu toate acestea, se constată încă o serie întreagă de factori care fac să devină dificilă adaptarea la cerinţele clasei a V-a.

„Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare, i se poate preda cu succes orice obiect de învăţământ, într-o formă intelectuală adecvată”. (Jerome S. Bruner)

1. Aspecte privind nivelul cognitiv

Un prim aspect este cel al nivelului informaţiei cu care elevul se confruntă, unele absolut noi, făcând cunoştinţă cu manuale pe care în clasele primare nu le-a văzut. Dacă în clasele P-IV se poate vorbi de un singur „dirijor” care asigură o dozare a tipului de informaţii cerute, în clasa a V-a fiecare profesor vine cu limbajul său de specialitate, cu noţiuni noi, faţă de care prima reacţie la unii elevi este de respingere, de refuz.

Gradul de abstractizare în gimnaziu e mult mai mare, nu de puţine ori întâlnim elevi care se plâng că nu înţeleg ce li se predă. Neasigurându-ne de receptivitatea maximă a elevilor, este de aşteptat ca şi feed-back-ul să fie slab, unii elevi sfârşind prin a se îndepărta de disciplina respectivă. În clasa a V-a, elevii se întâlnesc cu o altă manieră de a conştientiza informaţiile, care presupun un efort mai mare din partea lor şi mai puţină „ dădăceală” ca la clasele P-IV. Unii elevi se adaptează mai greu unui asemenea stil de lucru şi e nevoie de tact şi înţelegere din partea profesorului pentru a-i obişnui pe elevi cu un efort propriu mai mare.

2. Aspecte de ordin emoţional

Ajuns în clasa a V-a, elevul se află în faţa unui nou „actor ” care de cele mai multe ori i se adresează altfel, pe un un alt ton, nu-i mai acordă acea privire atentă, dăruită cu delicateţe şi grijă. În clasa a V-a elevii simt încă nevoia să se destăinuie unei anumite persoane şi aceasta este, în opinia lor, diriginta sau dirigintele, cel care ia locul învăţătorului.

3. Aspecte privind evaluarea

Un aspect foarte important este cunoaşterea cât mai aproape de adevăr a capacităţilor elevilor. Se evită în felul acesta situaţia de manifestare a nemulţumirii profesorului faţă de rezultatele obţinute de un elev care, în felul său, depune eforturi pentru învăţare şi obţine rezultate maxime faţă de capacităţile sale dar care, la prima vedere, par nemulţumitoare (note de 6-7), dar el atât poate la acel moment. Aceşti elevi trebuie încurajaţi mereu, trebuie să simtă mulţumirea profesorului pentru efortul pe care îl depun şi încet, dar sigur, vor progresa. Am urmărit pe parcursul anilor evoluţia elevilor din clasele a patra pe care le-am condus şi am constatat că aceştia trec cu teamă pragul clasei a cincea, întâmpină greutăţi la proba de adaptare la cerinţele profesorilor.

4. Curriculum

La începutul clasei a IV-a, am studiat curriculumul şi manualul clasei a V-a pentru obiectul limba română şi am constatat că există un decalaj între ce se predă în ciclul primar şi în prima clasă a ciclului gimnazial. Acesta constă în mulţimea de noţiuni teoretice care se introduc şi numărul redus de ore pentru acest obiect.

Decalajul poate fi redus numai dacă elevii au fost înarmaţi cu noţiuni temeinice şi posedă acea pornire lăuntrică de a descoperi permanent ceva nou. Tot la început de an şcolar am stabilit numărul de ore maxim din trunchiul comun al planului cadru pentru acest obiect de învăţământ, respectiv 6 ore săptămânal. La aria curriculară „Limbă şi comunicare” prin disciplina de învăţământ Limba şi literatura română, la clasa a IV-a, se urmăreşte:

• dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral prin care elevul trebuie: să sesizeze legătura logică dintre secvenţele unui mesaj oral (raporturi cauză-efect etc.); să identifice sensul unui cuvânt necunoscut cu ajutorul dicţionarului; să sesizeze structurile gramaticale (morfologice şi sintactice) corecte sau incorecte dintr-un mesaj ascultat; – să recepteze corect mesajul în funcţie de condiţiile comunicării; să manifeste atenţie şi toleranţă faţă de partenerul de dialog.
• dezvoltarea capacităţii de exprimare orală prin care elevul trebuie: să construiască pe baza planului de idei propriu un text oral scurt; să rostească mesaje, utilizând pronunţarea şi intonaţia adecvată; să redea prin cuvinte proprii conţinutul unui text citit sau al unui mesaj audiat; să-şi adapteze vorbirea la diferite situaţii de comunicare; să integreze adecvat, în exprimarea orală proprie, elementele de construcţie a comunicării studiate; să manifeste independenţă în situaţiile de comunicare.
• dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris (citirea/ lectura) prin care elevul trebuie: să sesizeze rolul ilustraţiilor ce însoţesc un text; să desprindă idei principale şi informaţii de detaliu dintr-un text citit (literar-nonliterar); să citească conştient, corect, fluent şi expresiv texte cunoscute; să citească în mod conştient şi corect un scurt text necunoscut; să identifice secvenţele narative, dialogate şi descriptive dintr-un text; să recunoască în textele studiate elementele de construcţie a comunicării învăţate; să manifeste interes şi iniţiativă pentru lectura unor texte variate literare sau nonliterare.
• dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă prin care elevul trebuie: să aplice în mod conştient regulile de ortografie şi de punctuaţie; să alcătuiască povestirea unui text literar după un plan simplu de idei; să redacteze diverse texte de mică întindere adaptându-le destinaţiei şi scopului comunicării; să utilizeze corect, în textele redactate, elementele de construcţie a comunicării studiate; să aşeze corect în pagină textele scrise, respectând scrierea cu alineate pentru a marca trecerea de la o idee la alta; să manifeste interes şi spirit critic faţă de redactarea diverselor tipuri de texte.

În clasa a IV-a, s-a pornit de la criteriul comunicativ în stabilirea activităţilor de învăţare: exerciţii de recunoaştere auditivă a cuvintelor din lectura ascultată, de stabilire a sensului unui cuvânt necunoscut prin raportarea la context, de comunicare, de citire fluentă cu adaptarea volumului şi a intonaţiei impuse de semnele de punctuaţie, de dialog, întrebări şi răspunsuri pe baza imaginilor din manual, jocuri de rol, de simulare, exerciţii de redactare a unei scrisori, de identificare a dialogului în textul narativ, delimitarea unităţilor logice, a ideilor principale, opinii asupra textului narat, explicarea punctuaţiei şi ortografiei, construire şi completare cu semne de punctuaţie a enunţurilor, povestire, grupare a cuvintelor. Spre deosebire de acest nivel, clasa a V-a aduce în completare noi activităţi de învăţare: exerciţii de identificare a informaţiilor de pe exteriorul şi interiorul unei cărţi, identificare de sinonime, familii de cuvinte prin jocuri asociative, comentare a indicilor de timp şi spaţiu prezenţi în text, situaţii de comunicare problematice, identificarea structurilor sintactice, a predicatului nominal, construire de fraze, joc de mimă- apoi verbalizat, gestică. Programa de la ciclul primar prevede un număr redus de ore pentru însuşirea şi scrierea corectă a ortogramelor, fapt pentru care priceperile şi deprinderile de ortografiere sunt însuşite cu dificultate de către elevi.

Analiza morfologică a substantivelor dintr-un text presupune să se afle şi funcţia sintactică, continuând cu schimbarea acesteia în diferite exemple: Elevii şcolii au participat la concurs./ Pregătirea elevilor a fost apreciată./ Li s-au împărţit elevilor pemiile./ Noi i-am felicitat pe elevii premianţi. După efectuarea unei astfel de analize, exerciţiile individuale cu caracter creator se pot compune: Alcătuiţi propoziţii în care substantivele crengile, cartea să fie lămurite de alte substantive care să răspundă la întrebările: care? ce fel de? (a, al, ai, ale) cui? Crengile copacului au ajuns până la fereastră. Analiza subiectului multiplu se face în enunţuri în care subiectele exprimate prin substantive s-au aflat la distanţă unele faţă de altele (La noi sunt codri verzi de brad şi câmpuri de mătasă).

În predarea noţiunii de predicat, am acordat o grijă deosebită culegerii exemplelor. Exemplele trebuie să conţină predicate verbale, dar nu şi nominale, întrucât programa nu prevede acest gen de cunoştinţe. Cunoaşterea categoriilor gramaticale are un rol deosebit în analiza părţilor de vorbire, în deosebirile dintre ele. Menționez că subiectul și predicatul se studiază abia în a doua parte a semestrului al II-lea, informațiile nefiind complet însușite, întrucât timpul e foarte scurt până la final de ciclu, iar Evaluările Naționale conțin subiecte ce solicită aceste noțiuni. Enunţul corect al unui exerciţiu de analiză gramaticală trebuie să cuprindă indicaţii referitoare la cunoştinţele de morfologie, cât şi la cele de sintaxă, la nivelul cerut de programa şcolară. Analizaţi părţile de vorbire şi arătaţi rolul lor în propoziţie: Pe buze stăruia un fir de iarbă. Prin predarea atributului, formăm noţiunea şi părţile de vorbire prin care poate fi exprimat în limita cunoştinţelor programei şcolare. Luna strălucitoare se oglindeşte în apa limpede a lacului. (ce fel de parte de propoziţie este atributul?, întrebările la care răspunde, partea de vorbire prin care este exprimat). O confuzie mare fac elevii între adjective şi substantive care numesc o însuşire: bunătate, cuminţenie, bătrâneţe, în general derivate din adjective. Analiza morfologică contribuie la diferenţierea situaţiilor, folosind texte paralele şi constatând că adjectivul însoţeşte un substantiv, că nu se poate număra ca un substantiv. Prin analiza sintactică, elevii vor înţelege că adjectivul este mereu atribut, iar substantive ca bunătate, bătrâneţe pot fi şi subiecte. La clasa a IV-a, se pot efectua exerciţii sub formă de joc, cu recunoaşterea părţilor de vorbire învăţate. Dacă vor pătrunde şi reţine normele morfologiei şi sintaxei, vor înţelege mai bine frumuseţea, vigoarea, expresivitatea şi mai ales bogăţia exprimării în limba română, vor putea la rândul lor să dea precizie şi culoare exprimării personale.

5. Climat socio-afectiv

Dincolo de conţinutul curricular, se află însă sufletul copilului. Modelat cu grijă încă din grădiniţă, extins şi dezvoltat în viziune transdisciplinară şi interdisciplinară, fără a învinui educatorul de vreun eşec preprimar cum se întâmplă adeseori în cazul ciclului gimnazial cu cei de la clasele P-IV, profilul psihologic al copilului poartă amprenta puternică a învăţătorului. Prezent în fiecare zi alături de elevul său, acesta-i înţelege şi suferinţele de ordin material şi moral, dar şi bucuriile trăite la această vârstă pe plan cognitiv sau copilăresc. Poate de aceea, este grea trecerea pragului spre clasa a V-a, unde profesorii au rolul esenţial în prelucrarea laturii psihologice cognitive-afective a fiecărui elev. Aceştia, pe cât de mult îşi doresc să ajungă în ciclul gimnazial, tot atât de mult sunt parţial speriaţi de modul în care se abordează o problemă, se dobândeşte o notă sau de ritmul în care se predau unele lecţii şi gradul lor de dificultate. La acestea se adaugă ineficienţa notării cu calificative, care nu lămuresc pe deplin nivelul la care se situează fiecare copil la sfârşitul clasei a IV-a.

Abundenţa cunoştinţelor din cadrul fiecărei arii curriculare, succesul elevilor noştri în clasa a V-a, apropierea prin afecţiune şi înţelegere de aceste suflete curate depind în mare măsură de experienţa, tactul pedagogic al colegilor noştri, de eficienţa metodelor şi celorlalte strategii didactice pe care le pot folosi în parcurgerea programei şcolare, de capacitatea fiecărui profesor de a se face iubit şi respectat. Absenţa acestor lucruri din atmosfera clasei a V-a degajă enervare, interes, bunăvoinţă, atenţie sau plictiseală la orele de predare, învinovăţirea predecesorilor de la clasă.

Discuţiile dintre învăţători şi profesori trebuie să vizeze completarea conţinuturilor la clasa a IV-a în vederea facilitării integrării în clasa a V-a; temele pentru acasă: volum, tip, evaluare; analiza literară şi creaţia literară: ce nu se face în clasa a IV-a şi ce ar trebui să se facă pentru a veni în folosul elevilor; ce instrumente de lucru eficiente le lipsesc copiilor când păşesc în clasa a V-a; modul de însuşire a cunostinţelor: cum învaţă elevii noştri și de ce unii ajung în situaţie de eşec la clasa a V-a; managementul clasei: organizare, atribuţii, disciplină; colaborează dirigintele la fel de bine cu părinţii, sau poate mai bine ca învăţătorul; cum sunt organizate lecţiile de predare-învăţare în echipe (învăţător-elev); cum rezolvăm sau atenuăm impactul unui colectiv de profesori asupra elevului obişnuit cu învăţătorul şi încă doi profesori (religie, limbi străine); modul de formare al noilor colective de elevi; nivelul de la care se porneşte în clasa P şi cel la care se ajunge la sfârşit de ciclu, performanţele obţinute la fiecare sfârşit de an şcolar cu aceşti copii ai căror părinţi sunt mai mult sau mai puţin preocupaţi de rezultatele la învăţătură; care sunt standardele de evaluare în testările date la clasa a IV-a, dar în cele de evaluare iniţială de la clasa a V-a.

Pentru copiii aceştia pe care i-am considerat întotdeauna ca pe ai mei, indiferent de serie, iar barierele dintre bănci şi catedră nu au existat practic, climatul fiind «familial şi familiar», propun să efectuăm o analiză comparativă a programelor claselor a IV-a şi a V-a, dar şi «portretul dirigintelui ideal» realizat de elevii celor două niveluri de învăţământ, pornind de la standardele de evaluare pentru clasa a IV-a şi continuând cu cele de la clasa a V-a. Vom avea surprize să constatăm cât de profund este sufletul copilului, cât este de sensibil şi ce uşor îl rănim!

BIBLIOGRAFIE
• (Steele, J.-Meredith, S.-Temple, C. 2000) „Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice”, Editura Gloria, Cluj.
• (Elena Dan, 1986) “Şcolarul şi particularităţile vârstei lui”, Bucureşti , Editura Medicală.
• (I.Ş.J., C.C.D. Suceava 2005) “Factori ai succesului şcolar”, Suceava; • (I.Ş.J. Suceava, 2005) “Şcoala”, anul VIII , nr. 1.