Educație interculturală și jocuri tradiționale

Articolul își propune să prezinte câteva considerații privind educația interculturală în rândul liceenilor, pornind de la experiența pe care patru elevi de la Colegiul Național Școala Centrală din București au dobândit-o în cadrul proiectului Erasmus+ The Game. Traditional Games are Meeting, implementat de Asociația „Liber la Educație, Cultură și Sport”. Prin participarea la atelierul având ca temă jocurile tradiționale europene, aceștia nu numai că s-au implicat în activități fizice atractive, dar și-au exersat și abilitățile de comunicare în limbi străine, au învățat despre patrimoniul comun european, dar și despre diversitatea culturală specifică zonei centrale și sud-estice a Europei. În acest fel, jocurile tradiționale au prilejuit stabilirea dialogului şi a cooperării autentice între participanți, îmbogățind astfel experiențele interculturale ale tinerilor. Pornind de la premisa că abilitățile care țin de zona interculturalității se dezvoltă doar în rare cazuri în cadrul mediului formal, s-a statuat că activitățile informale și non-formale sunt contextele necesare pentru deprinderea și dezvoltarea competențelor interculturale, atât de utile în societatea actuală, globalizată.

Educația interculturală promovează acceptarea diversității și a punctelor de vedere diferite, atitudinea pozitivă față de alte etnii, popoare, națiuni, combaterea atitudinilor intolerante și a comportamentelor discriminatorii. Atunci când vorbim de cultura unui popor ne referim la trei aspecte importante care definesc acest concept: perspectivele, produsele și procesele culturale (Frank 2013, 2).

Ideea de diversitate este cea care stă la baza educației interculturale prin sporirea interesului pentru cunoașterea și acceptarea altor culturi printr-un proces de comunicare eficientă, empatie față de interlocutor, participarea la activități comune care să prilejuiască o cunoaștere reală a Celuilalt. Educația interculturală presupune și relativizarea propriilor valori și deprinderea deschiderii spre alteritate, pentru a o putea înțelege și accepta. Acest lucru presupune o interacțiune autentică. Aceasta poate fi realizată printr-un dialog continuu, de pe poziții de egalitate, de descoperire a elementelor comune între culturi și civilizații (Ivasiuc et alii 2010, 13).

Jocurile de echipă sunt activități care au potențialul de a stimula colaborarea între colegi pentru atingerea unui scop comun. Atunci când sunt practicate în medii multietnice, determină dezvoltarea competențelor interculturale, îmbunătățesc aptitudinile fizice, sociale și contribuie la dezvoltarea generală a elevilor. Astfel, spiritul tolerant și inițiativele de integrare sunt mult mai evidente la persoanele implicate în dialoguri interculturale. Pe de altă parte, atunci când vorbim despre dezvoltarea personală a copiilor, am observat că stima de sine, comunicarea și socializarea sunt mult mai eficiente la elevii care practică activități sportive și interacționează în aceste contexte cu participanți provenind din medii culturale diferite.

Asemenea expuneri interculturale sunt prilejuite de participarea elevilor în proiecte Erasmus+, unde au ocazia să interacționeze cu tineri provenind din alte țări. Ei învață să respecte diversitatea, dar în același timp să descopere valorile care ne sunt comune. Jocurile și activitățile de petrecere a timpului liber sunt o modalitate excelentă de a exersa competențe interculturale și de a face un schimb de valori.

Un astfel de proiect este implementat de Asociația „Liber la Educație, Cultură și Sport” din București (www.educatie.ong/the-game-traditional-games-are-meeting/#anchor-Romania). În acest context, patru elevi de la Colegiul Național Școala Centrală au avut ocazia de a participa și de a-și exersa competențele lingvistice, sociale și de echipă într-un mediu multicultural.

Jocurile propuse în cadrul proiectului The Game au fost prezentate profesorilor în cadrul unei întâlniri derulate la Muzeul Sportului din București. Ulterior, acestea au fost jucate de elevi sub coordonarea partenerilor din fiecare țară (Bulgaria, Croația, Turcia).

Toate cele trei țări participante au prezentat elevilor și profesorilor români câte trei jocuri tradiționale, dintre care amintim: Zamrusvanka (Frosty), săritul corzii și v-ați ascunselea din Bulgaria; Tombik, prinderea mingilor și batista (Turcia); din Croația au fost prezentate săriturile în saci, o variantă a jocului rațele și vânătorii și bocce. Acestea au fost deosebit de antrenante, iar punerea lor în practică a presupus cunoașterea celorlalți participanți, comunicarea în limba engleză, respectarea normelor de relaționare într-un spațiu non-formal, dar și a celor care țin de fondul cultural specific fiecărei culturi.

Elevii au identificat asemănările dintre tradițiile ludice din cele patru țări participante la proiect, au stabilit similitudinile dintre variantele de jocuri propuse de organizatori, au folosit limba engleză pentru a comunica, au manifestat interes pentru jocurile tradiționale din țările partenere.

Spiritul de echipă, colaborarea dintre elevi pentru a atinge un obiectiv comun și astfel, a câștiga un joc de echipă, pe de o parte și spiritul competitiv, pe de altă parte s-au îmbinat în mod armonios și i-au ajutat pe elevii noștri să se bucure de experiența interculturală de excepție la care au luat parte. Impresiile acestora după desfășurarea activității stau mărturie pentru reușita evenimentului și pentru aptitudinile pe care aceştia le-au dobândit: Emma L., elevă în clasa a X-a B a scris: În urma participării la atelierul „Jocurilor tradiționale” am fost plăcut surprinsă să aflu mai multe lucruri despre jocurile practicate în alte țări europene. A fost o experiență frumoasă și utilă, care mi-a adus aminte de jocurile copilăriei!

Schimburile culturale conștientizează tinerii în legătură cu elementele care îi definesc în societatea în care trăiesc, dar și în raport cu reprezentanţii altei culturi. Acest lucru a fost observat și de către elevii noștri.

Silvia R., elevă în clasa a X-a B a consemnat:
„În vacanța de vară am luat parte la întrecerea organizată între echipele de elevi din România, coordonați de profesorii din Bulgaria, Turcia și Croația.
Concursul, în cadrul căruia ne-am măsurat abilitățile în jocurile cele mai populare în țările de origine, prezentate de fiecare echipă, ne-a captat pe toți, într-o atmosferă antrenantă și plină de veselie generală.
Spiritul de competiție, bineînțeles dublat de mândria națională, ne-a făcut să ne descoperim și să ne punem în valoare resurse și capacități nebănuite.
La final, am realizat că adevăratul câștig a constat nu în rezultatele obținute, ci în ocazia oferită echipei noastre, formată din elevi din mai multe clase ale Școlii Centrale, de a ne cunoaște mai bine și de a ne apropia mai mult.
Această zi va rămâne, pentru mine, suspendată în timp, printre momentele frumoase, inedite, petrecute alături de colegi și profesori”.

„Un mare plus al activității a fost mixul de jocuri originale cu unele pe care noi le știam deja. Unele dintre acestea există și în țara noastră, dar sunt puțin diferite. Spre exemplu, „granicar” este asemănător cu „rațe și vânători”. A fost o experiență unică și cu siguranță voi mai participa la viitoare proiecte asemănătoare.” – Ștefania A., elevă în clasa a X-a E.

Jocurile tradiționale sunt produse culturale care, practicate în medii multietnice, îmbogățesc experiența interculturală a tinerilor și dezvoltă competențe precum: exprimarea în limbi străine, capacitatea de a respecta cutumele specifice unei culturi diferite, atitudinea tolerantă față de obiceiuri diferite, abilitatea de a acționa sinergic în vederea atingerii unui scop comun sau abilitatea de a empatiza cu reprezentanții altei culturi (Boeker 2008, 7).

„Proiectul Erasmus+ privind jocuri tradiționale ale țărilor participante a fost o experiență inedită. Am avut prilejul de a face o incursiune în cultura acestor țări. Iar cei care ne-au învățat jocurile, adică profesorii din Bulgaria, Croația şi Turcia au fost foarte prietenoşi şi nişte parteneri buni de joacă.” – Rareș N., elev în clasa a X-a A.

În concluzie, este important să le oferim elevilor noștri posibilitatea de a interacționa în medii interculturale, unde au ocazia să socializeze și să participe efectiv la diverse activități cu persoane provenind din alte spații și culturi. În acest fel, aceștia dezvoltă diferite componente ale interculturalității, componente foarte necesare în societatea actuală globalizată. Competențele interculturale nu se dezvoltă decât rareori în cadrul unor activități formale și, din acest motiv, este necesară deprinderea lor din medii non-formale și informale.

Bibliografie

Site-ul Asociației Liber la Educație, Cultură și Sport www.educatie.ong/ 

Boecker 2008 – Malte C. Boecker, Intercultural Competence – The key competence in the 21st century? www.ngobg.info/bg/documents/49/726bertelsmanninterculturalcompetences.pdf

Frank 2013 – Jerrold Frank, Raising Cultural Awareness in the English Language Classroom, în English Teaching Forum 51/4, 2013, online.

Ivasiuc et alii 2010 – Ana Ivasiuc, Maria Koreck, Roberta Kővári, Educație interculturală în România. De la teorie la practică. Implementarea educației interculturale în școli multietnice din România, București, 2010, pdf.