Forme de organizare a activității centrate pe cultivarea capacităților creatoare în cadrul disciplinei Arte vizuale și abilități practice

Demersul didactic organizat la disciplina Arte vizuale și abilități practice se dorește a fi orientat către lucrul atât frontal, individual, cât și pe grupe, încurajându-se inițiativa, stimulând creativitatea copiilor prin activități bazate pe joc, explorare, descoperire. Benefic pentru elevi ar fi o îmbinare a acestor modalități de organizare. În alegerea lor, se va ține cont  obiectivele urmărite, de conținuturile cu care se operează, de particularitățile individuale și de vârstă ale copiilor, de mijloacele de învățământ și nu în ultimul rând, de tactul pedagogic al cadrului didactic.

Organizarea frontală presupune ca activitatea să fie coordonată de către învățător cu toți elevii clasei. Implicând conversația, această formă poate fi utilizată în diferite momente ale lecției, asigurând crearea premiselor, bazelor pentru învățarea creativă. Principalul avantaj este contribuția la dezvoltarea comunicării orale, la creșterea încrederii în sine prin exprimarea în fața colegilor a punctului de vedere, de exemplu, a folosirii unui limbaj expresiv ce are legătură cu  produsul creat. Organizarea frontală permite, ca prin expunere sau prin exemplificarea practică a noii tehnici de lucru, să transmită cunoștințe unei clase întregi de elevi. Într-o asemenea situație, elevii execută în același timp și în același timp etapele aplicării tehnicii respective, dar fiecare lucrează individual, fără a se stabili relații de întrajutorare, cooperare între ei.

O astfel de organizare trebuie folosită cu atenție, pentru că e posibil ca nu toți elevii să participe activ, fie din cauza numărului prea mare de elevi, fie a ritmului de lucru, a aptitudinilor sau a stării interioare, a personalității fiecăruia. De asemenea, trebuie ținut cont și de imposibilitatea tratării diferențiate a copiilor.

Organizarea individuală are în vedere executarea de către elev a unei sarcini didactice, fără coordonarea cadrului didactic sau a altcuiva. Astfel, se formează deprinderile de muncă fizică şi intelectuală, se dezvoltă responsabilitatea faţă de sarcinile primite, ritmul individual de muncă, se cultivă capacitatea de concentrare, iniţiativă, flexibilitatea gândirii, originalitatea şi creativitatea. Cadrul didactic va verifica și va aprecia sistematic lucrarea elevului, dezvoltândastfel, încrederea în forţele proprii.

Organizarea pe grupe se bazează pe cooperare, această formă de activitate contribuind la dezvoltarea relaţiilor sociale, la dezvoltarea spiritului de echipă şi a colaborării între membrii acesteia. Astfel, elevii pot realiza diferite lucrări plastice colective, precum ilustrarea unor afișe, albume, cărți uriașe, compoziții de dimensiuni mari. Căutarea împreună a unor soluții originale, schimbul de idei și acceptarea lor, descoperirea unor modalități noi de a rezolva tema propusă contribuie la dezvoltarea creativității. Vor împărți aceeași foaie de hârtie, vor conștientiza prezența colegilor, vor avea în față perspectiva întregului desen, subiectul propus provocându-i să discute, să se sfătuiască.

Grupele pot fi formate din elevi cu un potențial creativ relativ asemănător, din elevi cu un nivel ridicat de creativitate sau format din elevi cu niveluri diferite, tocmai pentru a le declanșa capacitatea creatoare. În cadrului grupului, tebuie respectate etape ca: stabilirea conținutului, distribuirea sarcinilor, alegerea unui coordonator, discutarea rezultatelor la nivelul grupului, aprecierea, completarea ideilor de către întreg colectivul clasei.

Gândirea creatoare are nevoie de un material vast cu care să opereze şi care să faciliteze analiza, sinteza, generalizarea, asociaţiile de imagini. Această bogăţie, oricât am încerca,  nu  putem s-o înfăptuim decât în cadrul unui grup de copii, căci în grup e posibil transferul şi de aici acumularea de reprezentări şi cunoştinţe.

Dacă activitatea se realizează cu un grup mai mare de copii, este bine ca acţiunea propriu-zisă să fie precedată de o convorbire dirijată de dascăl. În acest fel, copiii îşi reactualizează cunoştinţele, sarcinile pot fi împărţite, convorbirea permite realizarea atmosferei propice creaţiei.

Deosebit de importantă este atmosfera grupului în cadrul căruia se pot strecura simpatii, antipatii ce conduc la distorsionarea actului creativ. La vârsta școlarității mici, copiii sunt mai susceptibili, evidențiind cu ușurință  diferențe între lucrările lor, neacceptând uneori ideea creativă a colegului, oricât de inedită ar fi. De aceea, cadrul didactic trebuie să gestioneze situația cu privire la eterogenitatea grupului, să identifice cauzele, să ia măsuri imediate de eliminare acestor factori perturbatori. Grupurile au nevoie de anumite momente pentru a discuta despre efortul fiecăruia, dacă au reușit să își atingă scopurile, pentru a menține relații eficiente de muncă. Astfel, învățătorul poate iniția discuții în favoarea acestei procesări, provocându-i să enumere acțiuni care au condus la realizarea sarcinii colective sau care ar putea spori succesul grupului.  De asemenea, sunt copii care nu își pot manifesta creativitatea în cadrul grupului și trebuie tratați diferențiat, să li se ofere posibilitatea de a-și desfășura ideile într- un mediu favorabil lor, dar totodată, să nu se simtă marginalizați.

În literatura de specialitate, cele două forme ale creativității, cea individuală şi cea colectivă, sau de grup, nu pot fi considerate ca fiind total separate, întrucât fiecare colectiv este alcătuit dintr-un anumit număr de membri, şi în fiecare demers creativ al grupului este implicat potențialul creativ al fiecărui individ din grup.

La această vârstă, accentul cade pe elementul ludic, prin care se cultivă spontaneitatea constructivă şi creatoare a copiilor. Includerea acestei forme de organizare încurajează iniţiativa şi libertatea de exprimare prin limbaj vizual, permițând o explorare activă şi interacţiuni variate cu resursele materiale, cu ceilalţi colegi sau cadre didactice. Jocul reprezintă un mod de a fructifica, stimula și exersa creativitatea copilului. Astfel, se determină o creştere a capacităţii asociative, ideativă a copiilor, potențând flexibilitatea şi fluiditatea gândirii şi într-un mod nuanțator, capacitatea combinatorie.

Activitățile extracurriculare contribuie la completarea procesului instructiv-educativ, la trăiri autentice, la dezvoltarea înclinațiilor și aptiudinilor de care dispun elevii. Acestea se pot evidenția prin forme variate: spectacole artistice, excursii tematice, vernisaje, organizarea unor expoziții, ateliere de lucru, vizite la muzee, participarea la diferite simpozioane, concursuri de specialitate, care dau elevului posibilităţi multiple de redare, respectiv de însuşire, consolidare, fixare a cunoştinţelor. De asemenea, oferă copiilor posibilitatea să observe, să cerceteze, să cunoască în mod direct o mare varietate de elemente, pe care ulterior va încerca să le redea plastic. Mai mult, își pot lărgi sfera cunoștințelor în aplicarea a noi tehnici de lucru, au prilejul de a-și procura diverse materiale din natură (semințe, frunze, flori, fulgi etc.) pe care, cu îndemânare, fantezie și puțină răbdare, le vor transforma în creații originale, precum felicitări, jucării, obiecte utilitar-aplicative. Oferindu-le prilejul de a observa natura, copiii devin curioși, interesați să încerce redarea acesteia prin anumite modele şi culori. Acest cadru în care ei se pot desfăşura la fel de bine ca şi prin limbaj, îi ajută să se exprime independent şi creator.

Formele adiacente de organizare a procesului de învățământ contribuie la educarea şi dezvoltarea simţului estetic, stimulează curiozitatea şi spiritul de echipă al copiilor, aceştia întipărindu-şi în memorie unele aspecte care poate vor fi de neuitat pentru tot restul vieţii.

Aşezarea elevilor în cerc sau sub forma literei „U”, astfel încât să își poată vedea chipurile, promovează o educație participativă, elimină blocajul emoțional și ajută la inducerea sentimentului de siguranţă.

Muzica ambientală din timpul activităților poate fi o modalitate eficientă de dezaccelerare a gândirii, de sporire a capacității de concentrare, de educare a emoției, de favorizare a actului creativ. Muzica poate fi folosită și ca sursă de inspirație, un instrument de creație, elevii fiind solicitați să exprime ceea ce aud, ce simt prin linii, culori, diferite simboluri. Se recomandă piesele clasice pentru conștientizarea sentimentelor și evocarea stărilor în imagini. Limbajul sunetelor accelerează factorii de creație ai copilului, oferind un aspect luminos lucrărilor, definind note originale de elemente și culori pastelate.

Umanizarea cunoaşterii prin povestirea vieţii pictorilor celebri, care au realizat adevărate capodopere, renumite opere de artă, duce la stimularea îndrăznelii, promovarea perspicacităţii, cultivarea creativităţii, creşterea capacităţii de a gândi critic, interes pentru cultură.

Profesorul trebuie să folosească adecvat aceste forme de organizare, menite să stimuleze activismul şi creativitatea copiilor.

Bibliografie
1. Breben, Silvia, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela, Metode interactive de grup – ghid metodic, Editura Arves, Craiova, 2002;
2. Lovinescu, A. V., Gurău V., Datcu A., Metodica predării desenului și modelajului în grădinița de copii, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1973;
3. Neacșu, Ion, Curs de psihopedagogia creativității;
4. Popescu, Gabriela, Psihologia creativității- ediția a III- a, Editura Fundaţiei România de Mâine, București, 2007;
5. Roco, Mihaela, Creativitatea individuală și de grup – studii experimentale, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1979;
6. Stoica, Ana, Creativitatea – Posibilități de cunoaștere și educare, Editura Didactică şi Pedagogică, București,1983.