Greșelile – oportunități de învățare

Procesul de educație include, inevitabil, momente de încercare-eroare, greșelile fiind etape importante în achiziția de cunoștințe și formarea de competențe. Ele trebuie tratate ca o normalitate, iar nu ca ceva de care elevii trebuie să se ferească, fiind sancționați sau avertizați în momentul producerii lor. Articolul propune o perspectivă de abordare a erorilor ce va asigura un climat de învățare plăcut și o atitudine relaxată din partea elevilor vizavi de învățare.

Copiii primesc, în general, mesaje descurajatoare în momentul în care fac greşeli, de orice natură ar fi ele (comportamentale, în învăţare, în activităţile practice). Dacă ei sunt învăţaţi că acestea dovedesc incapacitatea lor într-un anumit domeniu, faptul că nu ştiu să se descurce, să gândească potrivit sau că nu vor reuşi în viaţă, ei îşi pierd curajul de a-şi asuma riscuri sau găsesc diverse metode de acoperire a erorilor pe care le comit.

Şcoala, prin natura ei, este înrudită cu performanţa. Erorile sunt paşi importanţi şi necesari în acest proces de învăţare şi de obţinere a performanţei. Dacă acesta este mesajul transmis de dascăli şi părinţi, copiii şi adolescenţii ce sunt pe băncile şcolii vor vedea situaţiile ca oportunităţi benefice de învăţare şi dezvoltare. Când elevii fac diverse erori în lucrările lor, cadrul didactic trebuie să pună accentul pe ceea ce este bine şi apoi să îl întrebe pe elev dacă vede lucruri ce ar putea fi îmbunătăţite. Odată ce elevul recunoaşte limitele avute în lucrare, el trebuie susţinut de profesor în îndreptarea lor. O întrebare potrivită în acest sens ar fi: Ai nevoie de ajutor (de la mine sau de la un coleg) sau poţi munci singur pentru îmbunătăţirea acestor lucruri?. Atunci când însuşi profesorul face o greşeală, aceasta trebuie recunoscută.

Pentru orice tipuri de contexte, poate fi folosită Metoda celor trei R ai Redresării din greşeală: Recunoaşte, Reconciliază (spunând că îţi pare rău), Rezolvă (întreprinde acţiuni spre rezolvarea situaţiei cu cei implicaţi). În vederea prevenirii ulterioarelor probleme, este necesară o discuţie cu elevii, în care să fie întrebaţi ce mesaje au primit din partea părinţilor/ tutorilor sau a celor din jur despre greşeli, despre alegerile pe care ei le-au făcut în urma primirii acestor mesaje şi despre modul în care vor proceda pe viitor atunci când se vor afla într-o astfel de situaţie. Dacă aţi şti că veţi fi învinuit şi pedepsit, câţi dintre voi veţi recunoaşte că aţi greşit? Dar dacă aţi şti că, recunoscând abaterea, vi se vor pune la dispoziţie persoane specializate care doresc să vă ajute şi să vă sfătuiască, atunci aţi fi deschişi spre a recunoaşte faptele neintenţionate care au atras după ele neplăceri? De asemenea, ei pot fi întrebaţi dacă vor să privească orice abatere ca pe o modalitate de evoluţie şi oportunitate de învăţare. O dezbatere cu subiectul De ce şi cum acest lucru este adevărat este binevenită. Elevii trebuie să ştie că soluţionarea unei probleme nu este eficientă dacă primele două elemente din Metoda celor trei R ai Redresării din greşeală nu au fost rezolvate. O atmosferă tensionată şi ostilă se transformă într-una a cooperării şi a iertării abia după ce persoana ce a greşit îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce a făcut şi îşi cere scuze.

În momentul în care un elev nu procedează corect, iar profesorul ridică tonul, avertizându-l că a greşit există mai multe aspecte de luat în consideraţie: în primul rând, „întâmplarea este normală. Există vreun părinte sau vreun dascăl pe această planetă care să nu îşi fi pierdut vreodată cumpătul la mânie?” . În al doilea rând, profesorul nu trebuie să se blameze pentru atitudinea adoptată, ci trebuie să aprecieze faptul că a conştientizat că, în situaţia dată, el a procedat în mod necorespunzător. Mulţi profesori şi părinţi nu ar fi realizat că, ridicând tonul, ei procedează într-un mod nepotrivit. În al treilea rând, dorinţa profesorului de a-şi îmbunătăţi abordarea unei astfel de situaţii pe viitor este de aplaudat. Întâmplarea este un semnal de alarmă, dar şi o oportunitate de a căuta noi metode mai bune de răspuns.

Toţi dacălii trebuie să înţeleagă că este omenesc să reacţionezi în loc să acţionezi. Majoritatea adulţilor vor cu adevărat să facă bine – pur şi simplu, încearcă să educe copiii să fie mai respectuoşi. Dar când profesorii reacţionează, în încercarea lor de a învăţa respectul, utilizează un comportament nerespectuos. Când reacţionează, ei se concentrează în a-l face pe copil să plătească pentru ceea ce a făcut. Nu se gândesc la efectele pe termen lung asupra copilului.

Utilizând principiile disciplinei pozitive, un profesor îşi poate revizui erorile din atitudine şi comportament. Orice situaţie este o minunată oportunitate de învăţare. Când profesorii îşi realizează greşelile, şi ei trebuie să aplice Metoda celor trei R ai Redresării din greşeală, recunoscând că nu au procedat într-un mod tocmai corect şi exprimându-şi regretul pentru cele întâmplate.

Bibliografie
1. Beadle, Phil, Cum să predai – Strategii didactice, Didactica Publishing House, 2020;
2. Nelsen, Jane, Escobar, Linda, Disciplina pozitivă, Editura Playful Learning, Cluj, 2016.