Multilingvismul – element cheie al proiectelor educative

Se discută foarte mult astăzi pe marginea noilor metode și tehnici folosite în educație. Cu toate acestea, nu mă voi opri asupra tehnicilor folosite într-un proiect, ci asupra elementelor esențiale pentru colaborarea în sine (tema proiectului fiind nerelevantă în acest caz). Orice proiect de colaborare implică stabilirea unor relații: „relații” în sensul de „relaționare interumană”, de stabilire de relații între persoane; „relații” în sensul de „raportare la real”, de comunicare a unui conținut cu ajutorul limbii. Orice tip de cooperare sau de colaborare implică existența unor relații interumane. Proiectele de colaborare al căror scop este stimularea cunoașterii dau naștere unor relații de natură interculturală, realizând conexiuni între persoane, indiferent că este vorba de cadre didactice sau de elevi.

Fiecare dintre noi suntem suma unor elemente dobândite prin educaţie – elemente de natură istorică, lingvistică, artistică, socială şi culturală. Toate persoanele care participă la un proiect contribuie cu propriul „capital cultural”, iar procesul de stabilire de relaţii capătă două dimensiuni: una „centrifugă” şi alta „centripetă”.

În cazul procesului centrifug, întâlnirea unei alte persoane, al cărei capital cultural este diferit de al nostru, nu va avea ca rezultat noi cunoştinţe şi nici nu ne va îmbogăţi propriul bagaj cultural dacă nu funcţionează în paralel cu procesul centripet. Dimensiunea centripetă ne face conştienţi de propriile elemente culturale, cele adâncite în fiinţa noastră. Pentru a vedea aceste elemente, este necesar un proces de auto-conştientizare, care impune o distanţare de elementele noastre culturale şi o examinare a lor prin ochii altei persoane. Acest proces de detaşare ne permite să identificăm propriile elemente culturale.

„Raportarea la real” constă în stimularea elevilor de a explora limba, potenţialul, funcţiile şi formele ei. Transmiterea de mesaje cu ajutorul limbii este legată de utilizarea sa de a exprima relaţia persoanelor cu realitate.

Pentru a-i ajuta pe elevi să descrie modul în care percep realitatea, fie că este vorba de un element al vieţii lor cotidiene (cartierul, şcoala etc.) de o temă de studiu (gramatica limbii franceze) sau de un eveniment cultural (un festival( este necesar să-i determinăm să exploateze funcţiile poetice, metaforice şi simbolice ale limbajului scris şi oral. Crearea de înţelesuri este legată, de asemenea, de utilizarea limbii pentru a transmite informaţii despre realitate, informaţii acumulate din diferite surse: manuale, mass-media, internet, contacte personale etc. Elevii sunt îndrumaţi să folosească stilul impersonal şi să realizeze materiale informative, în care să utilizeze funcţiile de informare, descriere, demonstrare şi dezbatere ale limbii.

Dublul proces de relaţionare cu ajutorul limbajului, care are loc în timpul unui proiect, permite elevilor să-şi definească propriul rol şi să demareze un proces de formare de competenţe. De asemenea, îi va determina să conştientizeze „capitalul lor cultural”, precum şi pe cel al partenerilor.

Un proiect de succes împleteşte cele două elemente, capitalul cultural şi limba, astfel încât, treptat, ne cunoaştem între noi şi pe noi înşine, nu doar într-un mod superficial, ci demonstrând o înţelegere profundă, apreciere şi toleranţă faţă de alte contexte culturale.

Pe de altă parte, într-o Europă care va rămâne întotdeauna multilingvă, învăţarea limbilor străine deschide numeroase oportunităţi către o carieră mai bună, şansa de a locui, lucra sau studia în altă ţară sau pur şi simplu de a călători. Limba vorbită devine parte integrantă a identităţii şi bagajului cultural al unei persoane.

Uniunea Europeană susţine un număr de acţiuni şi programe în favoarea învăţării şi predării limbilor străine. De exemplu,  programele Socrates şi Leonardo da Vinci presupun proiecte practice ce stimulează entuziasmul studenţilor de limbi străine şi al profesorilor lor. Acestea includ schimburi şcolare, asistenţă pentru învăţarea de limbi străine, cursuri de pregătire pentru profesori şi iniţiative care să promoveze vizibilitatea programelor.

Ţelul profesorului este dezvoltarea celor patru deprinderi lingvistice esenţiale: citire, scriere, vorbire şi ascultare, oferind posibilitatea de a cunoaşte muzica, arta, literatura şi istoria unei alte culturi.

Bibliografie
– GRIMALSCHI Anatol, Formarea competenţelor-cheie în învăţământul general: Provocări si constrângeri, Studiu de politici educaţionale, Chişinău, 2015.
– SÂMIHĂIAN Florentina, O didactica a limbii si literaturii romane. Provocari actuale pentru profesor si elev, Editura: ART, București, 2014.