Organizarea și desfășurarea unei activități de tip cenaclu literar

Cenaclul literar are ca scop dezvoltarea spiritului creator al elevilor. Nu vizează neapărat formarea viitorilor scriitori, ci crearea condițiilor de activitate care să ducă la valorificarea aptitudinilor elevilor și la dezvoltarea de competențe specifice. Bineînțeles că încurajarea și orientarea timpurie a talentelor, prin asigurarea unei ambianțe propice creației, aceste cenacluri asigură și primii pași ai orientării profesionale, pregătește pe cei care mâine vor reprezenta viitoarea promoție scriitoricească.

Activitățile unui cenaclu literar presupun următoarele obiective:

• formarea receptivității creatoare, dezvoltarea spiritului de observație al elevului, raportat la diferite aspecte ale lumii înconjurătoare, ca și la expresia artistică;
• dezvoltarea imaginației creatoare a celui ce receptează literatura, dezvoltarea spiritului interogator, a capacității de restructurare unitară, într-o viziune proprie, elemente decupate din lectura unei opere;
• dezvoltarea mijloacelor verbale de autoexprimare, cultivarea mijloacelor de expresie artistică (în cazul existenței unor aptitudini deosebite);
• dezvoltarea gustului – ca simț al măsurii, al proporțiilor, al integrării – ca o însușire estetică definitorie.

Prima etapă în organizarea cenaclului literar o reprezintă depistarea talentelor. Studiind opțiunile celor înscriși la această formă de activitate literară, se observă că interesul stârnit în mijlocul lor de marea forță educativă a literaturii, interes în cea mai mare parte datorat învățătorului sau profesorului de la clasă, determină copiii spre această activitate.

Grupele mici (clasele a III-a și a IV-a) se înscriu la cercul de cenaclu literar datorită:

• dragostei pentru literatură în general;
• dragostea ce o au pentru literatura națională;
• din dorința de a-și îmbogăți cunoștințele prin literatură și de a-și lărgi orizontul literar;
• pasiunea pentru citit, pentru interpretarea operelor literare;
• din tendința de a găsi un erou model pe care să îl imite în comportamentul său;
• din dorința de afirmare, prin crearea unor încercări literare care să fie apreciate;
• din curiozitate pentru ce e nou în literatură;
• perfecționarea priceperilor și deprinderilor, stimularea aptitudinilor creatoare, a spiritului critic literar, îmbogățirea vocabularului.

Etape în constituirea unui cerc de cenaclu literar

Prima etapă în organizarea unui cerc de cenaclu literar o constituie depistarea talentelor, în rândul elevilor din instituțiile de învățământ. În depistarea talentelor se cere și ajutorul profesorului de limba și literatura română din școli, profesori care sunt în măsură a cunoaște gradul și a capacitatea elevilor.

Cea de-a doua etapă ar fi selecția talentelor. Această etapă este neapărat necesară în vederea bunului mers al Cenaclului. Pentru aceasta, se cere membrilor înscriși să își prezinte producțiile literare. Cei care dovedesc semne promițătoare de talent vor trece în grupe aparte. Vor fi reținuți și ceilalți înscriși, cu care se va lucra în grupe separate, aceasta, pe de o parte, pentru a verifica dacă, îndrumați, reușesc să facă progrese ori bat pasul loc, iar pe de altă parte,  să un fie puși în situație de inferioritate față de elevii cu nivel ridicat în acest domeniu.

Structura funcțional-organizatorică

Efectivul membrilor unei grupe de cenaclu literar este cuprins între 15-20 de membri.

Orele se desfășoară săptămânal, în două variante:
1. Două ședințe de poezie, două ședințe de proză pe lună.
2. Folosim și varianta ședințelor combinate de poezie cu proză și teatru.

Deoarece se subînțelege că elevii mici nu au capacitatea de a înțelege creația celor mari – datorită specificului vîrstei și a universului limitat al cunoașterii, se ține seama, în alcătuirea grupelor, și de criteriul vârstei. Astfel, când avem posibilitatea, lucrăm pe grupe de vârstă cu elevi ai claselor III-IV, V-VI, VII-VIII-IX.

La începutul activității, are loc organizarea Cenaclului, organizare ce constă în alegerea colectivului de conducere al acestuia. Alegerea se realizează în primele ore/zile de activitate.

Din colectivul de conducere pot face parte:
• Un președinte care, alături de profesorul conducător de cerc, se va ocupa de depistarea talentelor, de conducerea ședințelor. El este responsabilul colectivului editorial al revistei cenaclului.
• Un secretar ce ține evidența membrilor cercului, având și atribuții de redactare a proceselor verbale de la activități. Secretarul este responsabil și de programarea elevilor pentru lectură și va ține la zi arhiva cenaclului.
• un membru care răspunde de activitățile cultural-sociale.

Forma de activitate a Cenaclului

Principala formă de activitate, mai ales cu grupele mari, o reprezintă ședința de lucru. Acesta va fi pregătită din timp – colectivul de conducere stabilește elevii programați pentru lectură. Diagrama unei ședințe de lucru este:

• moment cultural, prima lectură  – 10 minute
• discuții și concluzii   – 10 minute
• a doua lectură    – 10 minute
• discuții și concluzii   – 10 minute
• comunicări și diverse   – 10 minute

Alteori, elevii se dedică, în marea majoritate a orei, creației.

Lectura și discutarea textelor beletristice constituie un moment principal al fiecărei ore de cenaclu, aceasta realizându-se în cadrul momentului cultural, moment care vine să lărgească orizontul intelectual al elevilor. Tot în cadrul acestui moment, elevii desemnați dinainte vor face scurte recenzii ale cărților noi apărute, dezbateri a unor probleme de teorie literară.

Pe parcursul anului școlar, profesorul va veni cu informații asupra compoziției, modalității de organizare și de expunere compozițională, vorbire artistică, proză și versificație.

Un rol formativ de prim ordin îl are opinia critică a membrilor cenaclului, prin aprecierile formulate, prin recomandările făcute. Sub raport educativ, acest moment dezvoltă anumite trăsături intelectuale, morale și de caracter ca: sinceritatea, seriozitatea artistică, auto-exigența, dorința de perfecționare care duce la perseverență, modestia, credința că în ceea ce scrie trebuie să dea dovadă de seriozitate și acuratețe.

Rolul profesorului este deosebit de mare atunci când trebuie să intervină, să stimuleze discuțiile critice. El trebuie să fie cel care, în cele din urmă, trage concluziile asupra conținutului operei citite, asupra formei artistice. De aceea, după cum am arătat mai sus, pentru ca și elevii să reușească să emită cele mai potrivite judecăți de valoare asupra creației citite, trebuie să fie înarmați cu noțiunile fundamentale de teorie și critică literară.

Am arătat că în afara timpului de oră în care lecturăm creațiile, le discutăm și apreciem, ora de cenaclu, în ședințele sale, exersează produse literare spontane și dirijate. În cadrul creațiilor literare spontane, elevii sunt lăsați să lucreze după libera lor inspirație. Alteori, lucrările lor sunt dirijate de profesor. Pentru a spori interesul copiilor, anumite exerciții sau teme primite pot căpăta un caracter competitiv.

La grupele mari, un minunate exercițiu pentru disciplinarea materialului liric și pentru formarea simțului ritmic îl constituie abordarea speciilor fixe. În vederea realizării acestui scop propus, putem să îi punem să își transforme un poem personal scris în vers liber într un rondel sau sonet ori într-o poezie cu ritm sau rimă aparținând unei specii literare. Aceasta va duce la o atenție sporită atunci când vor crea versurile, la un plus de claritate și concizie finală. Pentru prozatori, vom căuta să obținem de la ei scurte reportaje, schițe și nuvele.

În practica cenaclului literar din Palate ale copiilor și școli a intrat, aproape în uzanță, invitarea unor scriitori consacrați pentru a participa la ședințele de lucru, ori pentru a împărtăși unii altora impresiile asupra lucrărilor.

Ca linii de perspectivă am recomanda:

a) introducerea elevilor din clasele VII-VIII în circuitul informațional al literaturii contemporane românești și străine, printr-o informare la zi cu toate noutățile editoriale;
b) acordarea unei atenții deosebite la formarea personalității elevilor (între 10-15 ani), a căror cultură (generală) literară nu e conturată încă;
c) cunoașterea individuală a fiecărui membru al cenaclului prin întocmirea de Fișe personale ce vor conține: numele și prenumele; școala; clasa; cultura literară; de când scrie; ce scrie: proză, versuri; ce specii literare abordează cu precădere; în care se realizează mai bine: pastel, odă, schiță, reportaj; considerații asupra talentului: imaginație, sensibilitate, plasticitate, conținut tematic, capacitate de control și vocabular; evoluția pe parcursul anilor de participare la cenaclu; succese demne de menționat; perspective, concluzii.
d) elevii vor fi îndrumați pentru a-și alege propria cale, căutând să-și perfecționeze continuu maniera personală de a gândi și a se exprima;
e) sprijinirea programelor artistice ale instituției de învățământ, dându-le posibilitatea de a citi sau recita din creațiile personale;
f) alcătuirea unui album în care vor apărea fotografii ale elevilor ce au activat de a lungul anilor în cenaclu, decupaje, inaugurând, prin aceasta, o cronică a cenaclului literar;
g) cultivarea încrederii în posibilitățile proprii: aceasta realizându-se prin publicarea lucrărilor în presa local, reviste;

Finalizarea activității cenaclului se poate realiza prin:

• apariția lucrărilor elevilor în pagini de reviste ale elevilor;
• trimiterea lucrărilor la reviste și antologii locale editate de instituții de cultură;
• participarea la emisiuni radiofonice, în scopul cunoașterii lucrărilor celor mai talentați elevi;
• colaborarea cu alte cenacluri literare (de ex., C.L. „Radu Stanca” sau Cenaclul pentru tineret al Bibliotecii Astra).

Concluzii

Analiza reacțiilor și manifestărilor individuale în cadrul lucrărilor ne-a permis să desprindem câteva concluzii generale privind orientarea metodică a activității cenaclului literar din perspectiva obiectivelor educației estetice.

1. Faptul că există o „artă a scrisului” presupune și o anumită tehnică. Însușirea acestei tehnici, perfecționarea ei, implică anumite exerciții. Natura acestor exerciții sau, mai bine zis, solfegii ale artei scrisului, nu ține numai și nu atât de redactare, de „scrierea frumoasă”, ea presupune exersarea observației și a sensibilității, a imaginației și a gândirii și, mai ales, a autoexprimării.

Nu e suficient să-l „învățăm” pe elev și să-l „exersăm” în regulile scrierii – dacă subiectul nu îl interesează, nu îl angajează personal, în acest caz expresia va rămâne artificială, exterioară și fără efect pe planul dezvoltării estetice. Dacă interesul spontan pentru tema abordată este primar, dacă gândirea și participarea efectivă sunt elementare, atunci expresia stilistică va fi rudimentară, primitivă (chiar atunci când atestă o oarecare îndemânare a redactării sau pricepere în compunerea unor lucrări).

De aceea, consider că dezvoltarea mijloacelor de expresie trebuie să constituie un proces de cizelare și nuanțare a mijloacelor de exprimare, în strânsă legătură cu autenticitatea și interesul celor ce urmează să fie comunicate.

2. Elevul trebuie îndrumat în a observa, a aprecia cu sensibilitate și a reflecta asupra celor observate, pentru a reuși să exprime cât mai bine ceea ce simte și gândește. Inițierea în tainele exprimării în scris trebuie să elimine banalitățile, superficialitatea gîndirii și a sentimentelor. Lipsa de vervă a stilului, platitudinea, inconsistența sau incoerența exprimării trădează, mai ales, carențe ale resurselor interioare.

Treptat, în procesul educației estetice, prin lucrările literare, îi putem face pe elevi să simtă valoarea complexă a cuvântului. În acest scop, profesorul coordonator trebuie să ajute elevul să surprindă, pe de o parte, raportul de  necesitate între complexitatea și profunzimea trăirilor psihice, iar, pe de altă parte, bogăția și cizelarea stilului. În cadrul cenaclurilor literare profesorul are posibilitatea de a forma nu numai o ăndemânare a redactării, ci și să cultive respectul pentru cuvânt, sentimentul responsabilității pentru calitatea exprimării.

A învăța pe elev „să scrie frumos” nu înseamnă a-l stimula doar în direcția înfloriturilor stilistice, ci a-l deprinde și să tacă, să nu fixeze pe hârtie decât ceea ce are într-adevăr de spus.

Dacă reușim să-i educăm spiritul acestei responsabilități, cred că ne-am îndeplinit principala sarcină în ceea ce privește formularea stilului și a mijloacelor de expresie.

3. Practicarea „lucrărilor libere” a demonstrat și necesitatea de a cultiva spiritul de observație al elevului. Adultul trece adesea, fără să observe, să înregistreze, pe lângă unele aspecte concrete ale realității înconjurătoare. Copilul are o mai mare sensibilitate și acuitate a percepției senzoriale: viziunea sa este globală, el fixează imaginea în ansamblu, fără a-i reține detaliile semnificative. De aceea, se cere ca spiritul lui de observație să fie educat. Determinându-l pe elev să-și noteze impresiile acumulate pe baza solicitărilor unei anumite teme, se întâmplă să-i descoperim o sferă mai mare de receptivitate decât i-o cunoscusem. Astfel, lucrările lor pot servi la cultivarea acelui simț al detaliilor semnificative, precum și a posibilității de a reține, de a fixa și exprima, prin notația concretă.

4. Ceea ce este caracteristic elevilor care frecventează Cenaclul literar, mai ales după câțiva ani de lucru neîntrerupt, este evidențierea, la un moment dat, a unei forme cizelate de expunere a unui stil propriu. Acest stil propriu este rodul unei acumulări, al unei sedimentări și, totodată, expresia unor bogate resurse interioare.

În această ordine de idei, o apreciere ar fi de făcut, și anume aceea pe care o constatăm destul de frecvent, mai ales la grupele începătoare: tendința spre imitare. Am putea spune că, până la un punct, această tendință este firească. Înainte de a-și fi descoperit substanța proprie, de a-și fi delimitat modalitatea de exprimare personală, este firesc ca elevul să caute printre modelele existente. Contactul cu literatura (căci acești copii, suntem siguri că citesc mult) i le oferă. Copilul imită ceea ce îi place mai mult, ceea ce i se potrivește la un moment dat. Datoria noastră este de a-l desprinde încetul cu încetul de imitare, de a-i îndruma pașii spre o exprimare originală.

Din mulțimea elevilor care verifică sau literaturizează, dintre toți cei care au veleități literare la această vârstă, doar o infimă minoritate va releva, ulterior, reale valențe literare. Noi căutăm, de fapt, să formăm oameni care, ulterior, chiar dacă nu se vor dedica în exclusivitate literaturii, vor fi capabili să recepteze și să comunice infinita varietate a existenței, fie pur și simplu, fie prin jurnale, memorii, documente. Omul dezvoltat sub acest raport ar putea cuprinde și fără să profeseze literatura, o sferă infinit lărgită a trăirilor umane, comunicând mai profund cu semenii săi. Acest om format la școala literaturii va fi capabil mai ales să se autoexprime, să fie dublat de un om lucid și exigent, cu simțul măsurii și al valorii. Și aceasta este, poate, una din cele mai importante realizări.