Promovarea educației incluzive prin proiecte Erasmus+

În ultimii ani, educația incluzivă a devenit o prioritate pentru programele Uniunii Europene, deci şi pentru învățământul românesc. Programul Erasmus+ oferă șansa profesorilor de a avea experiențe către noi cunoștințe și competențe, din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții, care impun o deschidere către noi și diferite metode de predare, învățare și evaluare a elevilor, într-un context cât mai diversificat.
Mobilitatea la care am participat în perioada 24-28 iulie 2022, în Piraeus, Grecia,  “Inclusive Education: Tackling with classroom diversity and early school leaving”, în cadrul proiectului finanțat de Comisia Europeană prin Erasmus+ „Spune «DA» școlii”, care se implementează la nivelul liceului nostru, mi-a oferit ocazia conștientizării că educația incluzivă nu se referă doar la educația din învățământului special, că incluziunea școlară înseamnă să te asiguri că nici un elev nu este neglijat, deoarece această noțiune  are o accepție mult mai largă. Ea înseamnă împiedicarea tuturor formelor de excluziune și marginalizare, astfel încât niciun copil să nu se simtă abandonat. Acest lucru înseamnă că trebuie să ținem cont de nevoile, abilitățile și capacitățile elevilor, care sunt foarte diversificate.

Am înțeles că într-o școală, incluziunea nu trebuie văzută ca o favoare pentru o anumită categorie de elevi, ci că este responsabilitatea tuturor: a învățătorului, a profesorului de sprijin, a profesorilor de la clasă, a dirigintelui, a managerilor școlari, a consilierului școlar, a părinților, a psihologului și a cadrelor medicale, a anumitor membri importanți în comunitatea locală sau din Ministerul Învățământului. Trebuie să înțelegem că există elevi care se confruntă cu dificultăți, cum ar fi cei cu nevoi speciale, cu dificultăți de învățare, care abandonează timpuriu studiile, cu performanțe școlare slabe, cu diverse probleme de sănătate sau cu dizabilități și elevi cu puține oportunități, cum ar fi cei care provin dintr-un mediu defavorizat socioeconomic (cu un nivel scăzut de trai, cu venituri mici, cu dependență de sistemul de protecție socială, cu părinți în șomaj pe termen lung, îndatorați sau cu probleme financiare), din familii monoparentale sau cu părinți plecați în străinătate la muncă, din zone dezavantajate geografic (din zone rurale sau izolate, din regiuni periferice, din zone urbane cu probleme, din zone cu transport public limitat) sau din zone de război, cum este cazul copiilor veniți din Ucraina. De asemenea, pot fi elevi care se confruntă cu obstacole de natură socială: discriminare pe motiv de religie sau etnie, elevi orfani, elevi cu aptitudini sociale limitate sau având comportamente antisociale ori cu risc ridicat, delicvenți sau foști delicvenți.
Reflectând la ceea ce este incluziunea în general și la modul în care educația poate promova incluziunea ca valoare fundamentală, ne putem da seama că educația are un rol foarte important. Având în vedere diversitatea tot mai mare a societăților europene, se impune, tot mai acut, accentuarea atitudinii pozitive față de diversitate, la toate nivelurile.

Incluziunea trebuie să fie o componentă a unor abordări strategice mai ample. Măsurile de sprijin individuale, devenind parte inerentă a planului de acțiune al unei școli, trebuie corelate cu strategiile de prevenire şi combatere a abandonului școlar și bazate pe o viziune pozitivă asupra diversității, pe rezultatele obținute în cazul fiecărui elev.

După o activitate practică în care ne-am identificat stilul de învățare, al nostru, al participanților la curs, am scos în evidență, prin câteva exemple redate cu ajutorul unor materiale video, că în învățământul de azi, elevii fiind foarte diferiți, au stiluri de învățare diferite. De aceea, profesorul trebuie să știe care sunt caracteristicile fiecărui stil de învățare și să-l identifice pentru fiecare elev, astfel încât să facă față eficient acestei diversități și complexități prin adaptarea proiectării predării și evaluării la fiecare clasă, în funcție de elevii pe care îi are. Participarea la acest curs mi-a demonstrat că activitatea mea didactică la clase nu e suficient de incluzivă, am descoperit că e loc de mai mult bine, că mai sunt atât de multe strategii și metode de implementare a educației incluzive!

Așadar, ca viitor profesor incluziv ce îmi doresc a fi, influențată de activitățile relevante desfășurate prin programul Erasmus+, proiectul „Spune «DA» școlii” (ID 2020-1-RO01-KA101-079479) și materialele puse la dispoziție de formatorul organizației gazdă, IDEC S.A.,  Piraeus, Grecia, mi-am propus crearea unui climat incluziv la fiecare clasă la care predau prin: evaluarea, acceptarea și respectarea diversității prin identificarea nevoilor elevilor, împărtășirea metodelor și căutarea unor strategii mai potrivite pentru a veni în întâmpinarea acestei varietăți de stiluri de învățare. Îmi doresc să fiu un cadru didactic profesionist, deschis posibilității, respectiv necesității de a „învăța să înveți”. Am înțeles că diversitatea dintre elevi este o resursă care trebuie valorificată și apreciată și nu trebuie considerată o barieră în activitatea didactică. Promovarea unei abordări cooperante în rândul elevilor, susținerea și încurajarea potențialului tuturor elevilor, care a constituit o prioritate pentru mine, va fi îmbogățită cu noi elemente, mult mai atractive pentru elevi, pe care le-am exersat pe parcursul cursului.

Construirea și menținerea unui climat relațional pozitiv, ca element esențial pentru a permite fiecărui elev să își dezvolte la maximum potențialul intelectual, fizic sau cultural, astfel încât să devină cea mai bună variantă a sa în acel moment, constituie o prioritate în educația incluzivă.

Fiecare sistem de învățământ al țărilor europene din care proveneau participanții la acest curs (Italia, Polonia și România) promovează desfășurarea la clasă a activităților centrate pe elevi, în care profesorul este facilitatorul învățării bazate pe interesele și abilitățile elevilor. Profesorul trebuie să predea rareori, dar trebuie să le ofere elevilor oportunități de învățare autentice. Activitățile la clasă trebuie să fie bine organizate astfel încât profesorii și elevii să poată utiliza resursele rapid și eficient.

Care sunt caracteristicile unui profesor care respectă diversitatea la clasă și propune activități centrate pe elevi? Este un profesor incluziv care își tratează elevii în mod corect și menține demnitatea elevului atunci când abordează probleme de disciplină. Creează un climat în care respectul este o valoare de bază și fiecare elev și profesor își respectă reciproc gândurile, sentimentele și ideile, chiar și atunci când nu sunt în acord. Transformă sala de clasă într-o zonă în care elevii se simt confortabil și pot uita de grijile sau problemele cu care se confruntă acasă. El modelează noi abilități și le permite elevilor să practice aceste aptitudini nou dobândite în mod independent. Nu se teme să experimenteze, caută în mod continuu idei pentru a stimula învățarea și pentru a schimba în mod regulat lecțiile folosite anterior, pentru a răspunde nevoilor elevilor lor actuali. Recurge la o gamă largă de strategii, astfel încât stilurile multiple de învățare să fie abordate în mod regulat. Încurajează pe toți elevii să participe activ la fiecare activitate de învățare, utilizându-și talentele și creativitatea. Creează oportunități de învățare individualizate pentru a satisface nevoile specifice ale fiecărui elev din clasele lui. Oferă elevilor posibilitatea de a pune întrebări și de a cere clarificări atunci când au nevoie. Permite elevilor să colaboreze în proiecte în care să conecteze noi experiențe de învățare cu experiențele anterioare de învățare, în care învață să creeze un plan, să atribuie sarcini și apoi să aducă totul împreună pentru a finaliza proiectul.

Elevii înțeleg astfel că fiecare dintre ei aduce o valoare reală procesului de învățare deoarece sunt diferiți și se pot completa. Devin mai motivați față de învățare și vin cu mai multă plăcere la școală. Aceste aspecte conduc la scăderea numărului de absențe și la prevenirea părăsirii timpurii a școlii.