Sindromul „Zoom fatigue” – posibile cauze și remedii

Articolul își propune să analizeze cauzele și remediile sindromului „Zoom fatigue”, termen care circulă în social media de la începutul pandemiei de COVID-19 și care semnifică o stare de oboseală accentuată provocată de utilizarea aplicațiilor de tip Zoom. Nici noi, profesorii, nu am fost feriți de efectele negative ale utilizării excesive a aplicațiilor de tip sincron. Folosirea videoconferințelor poate părea o soluție elegantă pentru școala online, însă uzează psihicul și este consumatoare de energie, inducând, treptat și aproape pe neobservate, surmenajul psihic și cognitiv și producând dezechilibre majore în universul emoțional al profesorilor și al elevilor deopotrivă.

În ultimele luni, a început să circule în social media expresia ‘Zoom fatigue’. Căutările pe Google pentru elucidarea sensului și conotațiilor acestui termen slang au început încă din luna martie, adică de la începutul pandemiei de COVID-19, dovadă clară a faptului că din ce în ce mai multe persoane au resimțit starea de oboseală accentuată cauzată de mutarea activității profesionale în mediul online. Cu toții  am experimentat acea dureroasă ruptură în contextul educațional și în plan personal provocată de pandemie.

Explozia utilizării aplicațiilor online de tip sincron (Zoom, Google Meets, Microsoft Teams, Skype, Webex), ca răspuns la restricțiile din timpul pandemiei, a constituit și punctul de plecare al unor experimente neoficiale ale căror rezultate au confirmat efectele negative ale interacțiunilor virtuale asupra creierului. Au apărut în ultimele luni articole științifice detaliate în mai multe publicații importante precum BBC, ’Wall Street Journal’, ‚Engadget’, în care este analizat fenomenul de oboseală accentuată cauzată de Zoom (de menționat faptul că Zoom este doar un exponent al tuturor aplicațiilor de videoconferințe). Un expriment de la Stanford a atras atenția asupra faptului că, în timp ce productivitatea online crește, scade nivelul de confort și apare oboseala.

Dar care sunt cauzele acestui sindrom numit ‘Zoom fatigue’ (’oboseala Zoom’)? Vom trece în revistă un set de zece cauze ale acestui fenomen:

1. Nu ne putem relaxa în mod natural în timpul unei conferințe online, iar starea de tensiune se acumulează treptat. (Eu însămi, în timpul orelor pe Zoom sau al videoconferințelor, m-am confruntat permanent cu sentimentul că trebuie să fiu la înălțime și că fiecare idee formulată este atent analizată de ceilalți).

2. Liniștea în online e factor de stres. Dacă într-o conversație offline liniștea creează un ritm natural al dicuției, în online ea induce un discomfort emoțional; cercetările arată că întârzierile de răspuns te pot face să crezi că interlocutorii sunt mai puțin prietenoși sau neatenți, deci ne putem face mai ușor păreri negative despre cei aflați de partea cealaltă a ecranului; liniștea poate fi cauzată pur și simplu de o defecțiune tehnică);

3. Atunci când camera video e pornită, avem un sentiment mai accentuat că suntem priviți decât într-o conversație face-to-face. Într-o conferință online, ai impresia că toată lumea se uită la tine, ceea ce e foarte intimidant: e ca și cum te-ai afla pe o scenă. Presiunea socială e foarte mare, iar să fii în permanență conștient de felul în care te percep ceilalți e o sursă foarte mare de stres;

4. Conform cercetărilor din domeniul cyber-psihologiei, ori de câte ori îi vedem pe elevii sau colegii noștri online, ne reamintim de ceea ce am pierdut temporar, ceea ce poate duce la stări de anxietate și la pierderea capacității de concentrare; ne reamintim, involuntar, de regulile de distanțare, de riscurile de infectare, de carantină sau auto-izolare;

5. Aspecte ale vieții noastre care ar fi trebuit să fie separate (serviciul, prietenii, familia) se află, dintr-o dată, în același loc. Când lipsește varietatea contextelor din viața noastră, suntem mai vulnerabili la emoțiile negative. Majoritatea rolurilor noastre sociale se desfășoară în locuri diferite, însă în online acest context s-a schimbat complet;

6. Conversațiile video în grupuri mari pot părea impersonale, întrucât prezența ta ca individ e mult diminuată, ceea ce, din nou, poate genera stări de anxietate;

7. În timpul lecțiilor online prin apel video, suntem oarecum forțați să ne concentrăm mai mult pentru a percepe corect informația transmisă. În plus, faptul că suntem nevoiți să privim cu insistență fața cuiva poate crea o stare de disconfort și oboseală; într-o conversație offline, putem să privim pe fereastră sau în jurul nostru (avantajul vederii periferice), pe când în mediul online, acest gest ar putea fi considerat lipsă de atenție. Această hiper-conștiență a fiecărui detaliu al feței cuiva s-a dovedit a fi extrem de obositoare pe termen lung;

8. Eforturile suplimentare făcute pentru a procesa indiciile non-verbale precum expresia feței, tonul și intonația vocii și limbajul corpului sunt consumatoare de energie; când vedem o persoană doar de la brâu în sus, posibilitatea de a vedea limbajul corpului său este foarte limitată;

9. Lipsa unui spațiu de lucru privat poate transforma școala online într-o experiență extrem de dificilă și solicitantă (atât pentru profesori, cât și pentru elevi); se recomandă ca spațiul de lucru să nu fie în camera în care dormim;

10. Calitatea deficitară a transmisiunii live/ a sunetului/ imaginii reprezintă un alt factor de stres și induce oboseala prin eforturile suplimentare făcute pentru decodarea mesajului, asemănătoare cu cele depuse de persoanele cu deficiență de auz.

Posibile remedii

1. Evitarea multitasking-ului – studiile arată că încercarea de a face mai multe lucruri în același timp reduce performanța, întrucât trebuie activate și dezactivate simultan mai multe părți ale creierului. (Cercetătorii de la Stanford au descoperit faptul că persoanele care practică multitasking-ul nu își pot aminti lucrurile la fel de bine precum cei care aleg să se concentreze pe un singur lucru o dată). Se recomandă în acest sens ca, pe parcursul lecțiilor online, să închidem toate ferestrele și programele care ne pot distrage atenția (de exemplu, Inbox-ul), să punem deoparte telefonul mobil, oricât de tentant ar fi să verificăm mesajele de pe WhatsApp sau ultimele postări de pe Facebook;

2. Crearea unor pauze în timpul conferințelor online mai lungi, acordându-ne timp să privim în jur, să luăm o gură de aer sau să facem câteva exerciții fizice simple pentru relaxarea mușchilor gâtului. (Putem asculta și fără să ne uităm la ecran neîntrerupt timp de treizeci de minute; ochii noștri au nevoie de odihnă). Se recomandă, totodată, programarea unor pauze și între lecțiile online;

3. Stabilirea unor reguli de conduită pe parcursul conferințelor video (se recomandă, în acest sens, o instruire prealabilă a elevilor cu privire la ce au voie și ce le este interzis să facă; de exemplu, toți elevii trebuie să cunoască regula elementară conform căreia microfonul trebuie pornit doar când doresc să răspundă la o întrebare sau li se solicită să facă acest lucru);

4. Reducerea stimulilor – studiile arată că atunci când suntem într-o conferință online suntem tentați să ne uităm insistent la propria noastră față sau la fețele celorlalți ori chiar la elementele de decor din spatele lor. Când suntem într-un apel video cu încă douăzeci de persoane, e ca și cum ne-am afla în douăzeci de încăperi în același timp.

Astfel, creierul e nevoit să proceseze toate aceste elemente vizuale sincrone. Se recomandă ca fiecare din participanții la instruirea online (elevi și profesori deopotrivă) să folosească decoruri simple sau o imagine cu o plajă liniștită, de exemplu). Există și varianta stabilirii de comun acord ca toți cei care nu vorbesc să aibă camera oprită. (Pornirea camerei video ar trebui să fie, așadar, opțională). Se recomandă, totodată, evitarea folosirii la maxim a luminozității ecranului;

5. O bună planificare a lecției prin videoconferință printr-o selecție atentă a resurselor și materialelor didactice în vederea captării și menținerii atenției elevilor și a evitării comportamentelor deviante (elevii plicitsiți vor folosi funcția Annotate de la Zoom pentru a mâzgăli prezentarea Power Point sau whiteboard-ul…);

6. Acordarea unei mai mari atenții stării de bine a celorlalți și a noastră (aceasta ne ajută să ne reconectăm cu lumea și să reducem oboseala și stările de îngrijorare);

7. Schimbarea vestimentației pe parcursul videoconferințelor pentru a ajuta creierul să facă tranziția între activitatea online și cea de relaxare;

8. Evitarea utilizării excesive a tehnologiei și a rețelelor de socializare în timpul liber (s-a ajuns la concluzia că socializarea a devenit mai obositoare ca niciodată în această perioadă);

9. Acceptarea schimbării și a noii ,normalități’ a lucrurilor, precum și conștientizarea propriilor limite și vulnerabilități;

10. Identificarea și folosirea unor alternative de tip asincron pentru învățarea online (video chat-urile nu sunt neapărat cea mai plauzibilă și eficientă metodă de predare/învățare online).

Meseria de profesor e, prin natura ei, extrem de solicitantă și obositoare, însă, atunci când e practicată 100% în mediul online, devine de-a dreptul covârșitoare. Lecțiile prin conferințe video pot părea o soluție elegantă pentru școala online, dar, așa cum am arătat, uzează psihicul și sunt consumatoare de energie, inducând, treptat, surmenajul psihic și cognitiv. Din fericire, avem la dispoziție mult așteptata vacanță de vară pentru refacerea și restabilirea echilibrului psihic și emoțional de care vom avea atât de mare nevoie la toamnă.

Sitografie
bbc.com/worklife/article/20200421-why-zoom-video-chats-are-so-exhausting
hbr.org/2020/04/how-to-combat-zoom-fatigue
nationalgeographic.com/science/2020/04/coronavirus-zoom-fatigue-is-taxing-the-brain-here-is-why-that-happens/
playtech.ro/2020/videoconferintele-sursa-oboseala-stres/