Step by Step – un program pentru copii și familii

Programul Step by Step este o modalitate alternativă de educație a copiilor, creată ca răspuns la marile schimbări ce se petrec în societate. Step by Step este un program pentru două generații, el se sprijină și promovează participarea familiei prin multiple modalități: membrii familiei pot asista la activități; participă la procesul de luare a deciziilor prin intermediul comitetelor consultative ale părinților; furnizează echipei de educatori informații referitoare la nevoile de dezvoltare și capacitățile propriilor copii.

„Nu-ţi lăsa copiii să se limiteze la ceea ce știi tu, pentru că ei s-au născut în alte vremuri.” – proverb ebraic

În România, a debutat în anul 1994 sub numele de Head Start, iar în 1995 a luat numele de STEP BY STEP. Programul Step by Step promovează predarea centrată pe copil. Modelul acestui program include implicarea prin:

• participarea familiei;
• didactici adecvate ce țin cont de personalitatea copilului;
• poziția centrală a copilului în abordarea demersului educațional, bazată pe individualizare;
• centre de activitate în sălile de clasă;
• instruirea continuă şi susținerea logistică a educatorilor.

Frost şi Iacobs susţin: “Copiii au nevoie să se joace, pentru a-şi dezvolta abilităţile cognitive şi pentru a învăţa despre lumea socială şi locul lui în ea. Ei învaţă cum să coopereze şi cum să fie generoşi. Învaţă să aibă încredere în ei înşişi prin reuşită în încercări pe care şi le stabilesc singuri, prin interacţiunea cu alţi copii şi prin stăpânirea unor elemente de natura preşcolară, fízică, intelectuală şi socială.” (1995, p. 52)

În alternativa Step by step,  educaţia se bazează pe achiziţiile psihologice ale dezvoltării copilului şi vizează cultivarea tuturor calităţilor potenţiale ale acestuia. În primul rînd alternativa Step by Step ia în considerare copilul ca pe un întreg. În locul unei relaţii inegale educator – copil, aici copilul este considerat ca fiind o persoana unică, cu ritm propriu de creştere şi dezvoltare, cu o personalitate şi un stil particular de însuşire a cunoştinţelor, cu antecedente familiale unice,  demnă de respect, căreia cauta sa-i asigure o continuitate individuală în ceea ce priveşte dezvoltarea specifică lui.  Persoane diferite se dezvoltă în ritmuri diferite şi  există perioade individualizate, de dezvoltare, din acest motiv predarea este orientată în funcţie de necesitatile copilului, în ritmul propriu al acestuia.

Învăţământul preşcolar are o programă cu o viziune deschisă noutăţilor, reformei în domeniul educaţiei, care vizează valorificarea potenţialului bio-psiho-social al copilului în raport cu funcţiile educaţiei şi o noua structurare a finalităţilor educaţionale. Copilul învaţă prin descoperire în interacţiunea sa cu mediul. În cadrul alternativei, dascălii  îndrumă  copiii în efectuarea alegerilor, îi încurajează în a-şi forma şi exprima  propriile opinii.

Educaţia individualizată îl ajută pe copil să meargă spre cunoaşterea lumii înconjurătoare şi identificarea comportamentelor utile, pe căi personale. Copilul descoperă efectele şi mijloacele colaborării şi negocierii cu semenii în locul unei competiţii pe criterii standard impuse de adulţi.

Individualizarea   prin motivare pozitivă şi învăţarea  colaborării în lucru pe centrele de activităţi ajută la formarea şi maturizarea unor funcţii. La această vârstă copilul nu e încă apt să înţeleagă şi să suporte competiţia fără urmări negative. Rolul cadrului didactic se transformă din cel de sursa de distribuire a informaţiei în cel de facilitator al învăţării. Grupele constituite în acest sistem, chiar prin modul cum sunt amenajate şi mobilate, oferă o nouă imagine care reflectă potenţialul fiecărui copil. Aceste grupe oferă un mediu familial ce dă copilului o stare de bine, de confort. Un astfel de mediu dă ocazia cadrului didactic de a crea o atmosferă de lucru plăcută, care să înlăture orice bariere psihologice, sociale, emoţionale, dându-i astfel copilului posibililatea de a gândi  liber, de a se manifesta deschis, sincer, critic şi autocritic. Copiii îşi dezvoltă astfel autonomia, iniţiativa, autocontrolul, fac alegeri, ba chiar mai mult contribuie la stabilirea regulilor grupei şi la luarea deciziilor, privind folosirea timpului în anumite perioade ale unei zile.

Fiecare zi în alternativa STEP BY STEP debutează cu Întâlnirea de dimineaţă. Primul moment al întâlnirii de dimineaţă îl reprezintă efectuarea prezenţei, în cadrul căreia preşcolarii identifică acei colegi care lipsesc în scopul de a se identifica şi a conştientiza apartenenţa la grup. Urmează apoi completarea calendarului naturii cu informaţiile specifice anotimpului, zilei, lunii. În cadrul întâlnirii de dimineaţă la prezentarea noutăţilor unii copii vin cu informaţii ce sporesc bagajul de cunostinţe, alţii prezintă situaţii problemă din viaţa sau anturajul lor, iar ceilalţi învaţă să asculte cu interes, să intervină civilizat cu întrebări, pot exprima opinii asupra celor prezentate.

Întâlnirea de dimineaţă reprezintă una din modalităţile eficiente de realizare a coeziunii grupului prin crearea unui climat propice desfășurării activităţii întregii zile. Prin intermediul întâlnirii de dimineaţă educatoarea îşi propune: să încurajeze ascultarea, împărtăşirea sentimentelor, participarea individuală şi de grup; să-i înveţe pe copii deprinderile necesare pentru a deveni  membrii activi ai unui grup, ai comunităţii; să promoveze respectul faţă de cei din jur; să exerseze deprinderea de a asculta, de a vorbi, de a sintetiza informaţii; să practice şi exerseze unele trăsături comportamentale.

Buna desfăşurare a activităţilor în clasele STEP BY STEP este favorizată de amenajarea sălii de clasă în centre de activitate care pot varia de la o clasa la alta, dar, de obicei sunt: ştiinţă; manipulative; alfabetizare; constructii; nisip şi apă; artă; joc de rol.

Toate formele de activitate  ce se desfăşoară în alternativa Step by Step de-a lungul unei zile: întâlnirea de dimineaţă, activitatea pe centre, evaluarea, activităţi recreative, individualizarea, programul de după amiază, se realizează într-o atmosferă bazată pe încredere, cooperare, toleranţă, atmosferă creată şi dirijată de educatoare.

Pe tot parcursul activităţii zilnice, copilul este stimulat să adopte o atitudine activ-participativă, care îl va ajuta să dobândească cunostinţe solide, să îşi dezvolte gândirea şi trăsaturile pozitive de caracter.

După Întâlnirea de dimineaţă  urmează  activităţile pe centre, care oferă preşcolarilor posibilitatea de a alege activitatea din centre (după ce acestea au fost prezentate), de a explora, de a-şi asuma responsabilităţi. Ele dezvoltă: respectul, comunicarea, spiritul de cooperare.

În centre, activităţile se pot desfăşura individual, în perechi, în echipă.  Sunt valorificate aici cu succes metodele activ-participative capabile să canalizeze energiile copilului, metode care îl ajută să-şi însuşească cu interes şi curiozitate noile cunostinţe, îl îndeamnă să îşi pună în joc imaginaţia, întelegerea, puterea de adaptare şi anticipare, memoria. Prin utilizarea acestor metode, preşcolarul  este pus în situaţia să caute, să cerceteze, să găsească singur sau în grup cunostinţele ce trebuie să şi le însuşească, să afle soluţii la probleme, să prelucreze cunoştinţele.

Activitatea pe centre reprezintă învăţarea prin descoperire, prin contact direct cu materialele, activitate de fixare, consolidare. Învăţarea în centre de activităţi respectă ritmul fiecărui copil şi răspunde nevoilor acestuia. Activitatea de tip sectorizat oferă copiilor posibilitatea de a se ridica şi a se mişca, de a fi activi şi originali, de a învaţa şi a colabora cu ceilalţi colegi, de a-şi utiliza imaginaţia în activitatea pe care o desfaşoară, exprimând şi acceptând noi idei în munca lor. De asemenea, copiii pot pipăi, examina şi manipula o varietate de obiecte şi materiale puse la dispoziţia lor de către educatoare în aceste centre, jocul fiind considerat inima unui program preşcolar de succes.

Step by Step consideră părinţii ca primii învăţători ai copilului, parte din procesul de învăţământ. Familia reprezintă primul educator al copiilor şi are o mare influenţă asupra lor, ea consolidează şi extinde procesul de învăţare realizat în grupă iar cadrul didactic valorifică şi se sprijină pe interesele şi experienţele de învăţare ce vin din mediul familial. Reciprocitatea existentă între grădiniţă şi familie reflectă respectul reciproc dintre parinţi şi cadre didactice.

Responsabilitatea muncii este asumată reciproc şi depusă atât de părinţi cât şi cadre didactice pentru a dezvolta între ei: comunicarea, respectul reciproc şi acceptarea diferenţelor.

Implicarea familiei în activităţile preşcolare este în beneficiul copiilor, al membrilor familiei şi al calităţii programului. Există mai multe căi de colaborare şi implicare a familiei în program: vizite la domiciliu; vizite ale părinţilor în sala de grupă şi participarea acestora la activităţi; ora venirii şi cea a plecării de la grădiniţă; mesaje scrise şi carnete de dialog; afişierul cu anunţuri; întruniri cu părinţii.

O altă modalitate de comunicare cu familia o reprezintă mesajele scrise şi carnetele de dialog. Legătura dintre echipa de educatori şi familie poate fi facilitată şi de trimiterea unui mesaj către părinţi, prin copil. Mesajele trebuie să fie scurte şi clare şi să descrie o realizare a copilului, o nouă deprindere sau un nou comportament. Ele pot, de asemenea, să conţină mulţumiri adresate familiei pentru ajutorul depus. Familia apreciază gestul educatoarei de a trimite astfel de mesaje şi se poate simţi încurajată să trimită la rândul ei note echipei de educatori. Acest stil de comunicare poate fi deosebit de eficient dacă educatorii lucrează cu copilul la un proiect anume care este apoi aprofundat acasă, cu părinţii.

Afişierul pentru anunţuri este un mod eficient de a comunica informaţii familiilor într-o manieră informală. Informaţiile de pe afişier pot fi adresate direct anumitor părinţi. Ele pot fi: anunţuri ale diverselor întruniri, bileţele cu note despre comportamentul copilului sau despre alte aspecte importante. Se pot prezenta şi informaţii legate de activităţi petrecute la grădiniţă, produse artistice ale copiilor, povestiri despre excursiile făcute sau fotografii cu membrii familiilor din care provin copiii. De asemenea, vor fi afişate liste cu orarul zilnic, note care trebuie semnate, liste cu instrucţiuni pentru voluntari.

Informaţiile de pe afişier pot repeta sau accentua date deja menţionate prin intermediul altor forme de comunicare cum ar fi scrisorile sau înştiinţările trimise acasă.
Afişierele trebuie să fie frumos colorate şi plăcute la vedere, să fie tot timpul schimbate şi actualizate. Educatoarea îşi valorifică propria creativitate, făcând în aşa fel încât afişierele să comunice atmosfera şi activităţile din sala de clasă.

Vizitele la domiciliu ar trebui efectuate de 2 ori pe timpul anului şcolar, de obicei la începutul şi respectiv la sfârşitul anului. Scopul vizitei este buna cunoaştere a copiilor şi a familiilor lor. Vizita reprezintă o bună cale de a stabili dialoguri şi de a cunoaşte membrii familiei.

Vizitele la domiciliu sunt utile atât pentru echipa de educatori, cât şi pentru familii.

Educatoarea poate afla lucruri interesante despre cultura familiei respective, modul de a interacţiona, sau despre talentele şi aptitudinile membrilor acesteia. Referitor la  membrii familiei, ei se bucură astfel de atenţia educatoarei şi văd cum educatoarea intră în contact comunicaţional cu copilul. Familia poate împărtăşi idei legate de anumite preocupări, neînţelegeri sau obiective specifice referitoare la copilul lor. Educatoarea poate  discuta pe larg despre progresele şi succesele individuale ale copilului. Dacă, în aceeaşi măsură, familia şi educatoarea se clarifică asupra scopului şi intenţiei vizitei, aceasta poate deveni o practică stabilită de comun acord şi poate menţine o bună comunicare, îmbunătăţind experienţa copilului şi familiei  în cadrul programului Step by Step.

Familiile în sala de grupă

Intrând în contact direct cu mediul educaţional, cu materialele, sala de grupă, membrul familiei îşi va dezvolta sentimentul de apartenenţă în cadrul programului, va vedea cum se comportă copilul în relaţie cu alţii; va învăţa mai multe despre dezvoltarea unui copil şi cum să acţioneze în anumite situaţii; va cunoaşte prietenii copiilor ; se va împrieteni cu ceilalţi părinţi; va ajunge să cunoască şi să respecte munca educatoarei; vor putea să extindă procesul de învăţare şi acasă.

Părinţii şi educatoarea pot înţelege, deopotrivă, un anumit comportament al copilului. Copiii au avantajul că prezenţa mai multor adulţi poate ajuta la individualizarea diferitelor activităţi.

Echipa de educatori trebuie să  încurajeze familiile să vină în sala de clasă. La începutul perioadei preşcolare este important să li se explice membrilor familiei că sunt bineveniţi şi că pot participa la orice activităţi din sala de clasă, oricând o doresc deoarece orice grad de implicare este binevenit.

Comunicarea continuă dintre părinţi şi echipa de educatori este benefică atat pentru părinţi, copii şi educatori. Împreună ei valorifică o experienţă care alimentează, stimuleaza şi sărbatoreşte succesul copiilor.

BIBLIOGRAFIE
• Cerghit, I.,(2002). Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri, strategii, Bucureşti:  Editura Aramis.
• Manolescu, M., (2005). Evaluarea şcolară. Metode, tehnici,instrumente, Bucureşti: Editura Meteor Press
• Mayer, G. (2000).  De ce şi cum evaluăm, Iaşi : Polirom
• Neacşu, I., Stoica, A., (1998). Ghid general de evaluare si examinare , Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
• Nicola, I. (1994).  Pedagogie, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
• Neacşu, I. şi Potolea, D., Ghid General de Evaluare şi Examinare, Bucureşti: Institutul de Ştiinţele Educaţiei
• Radu, I. T. (2000). Evaluarea în procesul didactic,  Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
• Tomşa, Gh. (2005). Psihopedagogie preşcolară şi şcolară – Tematica necesară susţinerii examenelor de definitivat şi gradul II didactic, Bucuresti:  Editura Didactică şi Pedagogică
• Vogler, J., (2000). Evaluarea în învăţământul  preuniversitar, Iaşi: Editura Polirom).
• ***  (2006). Revista învăţământul preşcolar nr. 3-4/2006, Bucureşti: Ministerul Educaţiei şi Cercetării