Strategii ale postlecturii. Abordare practică a basmului popular Prâslea cel Voinic și merele de aur

Postlectura poate constitui un moment important în receptarea literaturii datorită faptului că, odată încheiată lectura unui text literar, dialogul cu opera nu se încheie. Dialogul cu opera se „extinde” prin așezarea ei în contexte sau în vecinătăți artistice sau non-artistice largi. Se poate asocia creația literară interpretată deja cu alte modalități de reprezentare artistică (spectacol de teatru, ilustrare grafică, text multimodal) sau cu alte opere literare și non-literare având o temă comună. De asemenea, poate fi și un punct de pornire pentru exerciții de scriere creativă, de rescriere parțială sau integrală a operei, prin modificarea formulei estetice sau a registrului, prin schimbarea timpului și spațiului în care se petrece acțiunea. Postlectura apare astfel ca un moment al revelării adevărurilor cărții, al descifrării codurilor din carte, un moment care poate închide lectura sau o poate deschide spre alte noi experiențe de cunoaștere.

Articolul de față propune o modalitate de ieșire din textul literar, o abordare practică a basmului popular Prâslea cel Voinic şi merele de aur, foarte aproape de așteptările noii generații. Am construit momentul postlecturii pe baza unui joc, creat pe baza unui ghid al angajatorului. În urma discuțiilor ulterioare interpretării textului, am observat că elevii nu numai că identifică elementele de subtilitate ale basmului, ci se și identifică cu eroul în ceea ce privește experiența unui traseu inițiatic.

Jocul presupune o prelectură retard a basmului și include o discuție pe marginea elementelor de subtilitate din text sub forma unui ghid al angajatorului. Elevii sunt antrenați prin acest exercițiu pentru a înțelege esența personajelor, situațiile limită prin care trec, evoluția lor, experiența de viață acumulată, încadrarea într-o tipologie. Ceea ce mi-a atras atenția a fost modul în care elevii au identificat situațiile problematice din text și au găsit variante de rezolvări la aceste situații. Reticența la lectura basmului a fost astfel înlocuită cu plăcerea jocului didactic, prin care elevii au fost puși să identifice calități ale personajului principal, personaj tânăr, care, pentru a ocupa un „job” tentant, trebuie să-și folosească abilitățile și să-și demonstreze competențele practice. De aici, mi-a venit ideea să dau cuvântul elevilor de gimnaziu pentru a vedea dacă răspund unui asemenea experiment, numai că l-am propus ca o evaluare pentru ieșirea din text. Intenția mea a fost să verific dacă, după studiul basmului popular Prâslea cel Voinic şi merele de aur, elevii de gimnaziu au suficientă experiență de viață acumulată și și-au format o competență analitică pentru a-și crea oportunități de dezvoltare personală. S-a dovedit că și cititorii de gimnaziu sunt pregătiți pentru a avea reacții, atitudini sau întrebări în legătură cu alegerea unui loc de muncă, practicarea pe viitor a unei meserii potrivite sau problema reconversiei profesionale în cazul în care acest lucru ar fi necesar.

Dacă până acum am discutat cu elevii textul ca formă literară specifică, am pregătit ieșirea din text cu o întrebare: „Credeți că regăsiți în viața reală situații asemănătoare care solicită, pentru a avea succes, exploatarea unor calități asemănătoare cu ale eroului?”. Întrebarea a oferit elevilor de clasa a V-a prilejul de a explora la maximum procesul prelecturii și pe cel al lecturii, deoarece au avut de imaginat rezolvări posibile ale situațiilor dificile din basm, evidențiindu-se astfel abilitățile, competențele practice, motivațiile personajelor din basm în lupta lor pentru cucerirea victoriei. În același timp au extrapolat situațiile din basm în lumea reală: de ce calități au nevoie ei, dacă doresc ca mai târziu să ocupe un loc de muncă tentant?

Situația 1: Celor trei fii ai împăratului („puternic şi mare”) li se oferă şansa unui job posibil, realizabil, de a păzi mărul de aur şi de a prinde pe hoţul merelor de aur. Culoarea galbenă, a aurului este o culoare a luminii şi a vieţii. Galbenul este culoarea veşniciei, tot aşa cum aurul este metalul nemuririi. Lumina de aur devine uneori o cale de comunicare cu sens dublu, un mijloc între oameni şi zei. Galbenul-auriu este un atribut al puterii regilor şi împăraţilor, un atribut ce arată originea divină a puterii lor. În Grădina Hesperidelor ( metaforă pentru spaţiul existenţei eterne) există pomul care face mere de aur, care asigură nemurirea, şi din care reuşeşte să obţină câteva mere doar Heracles ( Hercules), eroul forţei şi al vitejiei. Prâslea, cel mai mic dintre fii, vrea să-şi încerce norocul cu prinderea hoţilor de mere, în timp ce fraţii mai mari au eşuat, dar tatăl, împăratul îl numeşte „nesocotit” şi „mucos”.

Problemă: Atitudinea împăratului este una de descurajare. De ce? Alegeţi şi justificaţi-vă opinia: a). pentru că fiii nu sunt capabili de a prinde hoţul; b). pentru că tatăl este neîncrezător în aptitudinile acestora; c). pentru că tatăl doreşte să-l identifice pe cel „voinic şi deprins cu nevoile”.

Situația 2: Cei 3 fii se aruncă în lupta pentru câştigarea job-ului, fără a şti dacă li se potriveşte şi la ce se expun, pentru că „toţi paznicii din toată împărăţia şi cei mai aleşi ostaşi n-au putut să prinză pe hoţi.”

Problemă: Mobilul celor trei fii de împărat este diferit. El reiese din verbele folosite în legătură cu cei trei tineri. Selectați impulsurile care le determină alegerea – orgoliul, dorinţa de a-l face pe împărat mândru de feciorul său, complexul de inferioritate – şi analizaţi fiecare situaţie în parte: a). fiul cel mare – „tată, mă prinz că voi pune mâna pe acel tâlhar care ne jefuieşte.”; b). fiul cel mijlociu – „se lega că el va prinde pe hoţii care îi făcea atâta întristrare împăratului.”; c). fiul cel mic – „tată, mai lasă-l, să-mi încerc şi eu norocul.”

Situaţia 3: Avantaje/ dezavantaje ale status-quo-ului ( stării actuale a lucrurilor).

Problemă: Încercaţi să identificaţi partea bună a eşecului celor doi fii mai mari („- Pentru mine n-are să fie aşa mare ruşine, zise Prâslea; fiindcă nu numai că sunt mai mic, dar nici nu mă leg ca să prinz pe tâlhari, ci numai o cercare să fac.”), raportându-vă la impulsul care a generat alegerea pentru fiecare dintre ei şi partea dezavantajoasă a reuşitei mezinului ( „Fraţii săi prinseră pizmă pe el pentru că fusese mai vrednic decât dânşii şi căutau prilej ca să-l piarză”).

Situaţia 4: Probabil că atitudinea împăratului are o justificare. El ştie ce caută, ca angajator: „Doresc prea mult să văz la masa mea măcar un măr din acest pom care m-a ţinut atâta sumă de bani” şi ia în considerare acest lucru, în timp ce fiii lui mai mari nu tratează situaţia cu seriozitate şi sunt copleşiţi de ispita somnului în timpul nopţii de veghe a mărului: pe fiul cel mare „somnul îl copleşi şi căzu ca un mort…”;fiul cel mijlociu „păţi ca şi frate-său cel mare”; doar Prâslea se pregăteşte cum trebuie pentru a îndeplini dorinţa tatălui, cerinţele angajatorului.

Problemă: Dacă fiii ar trebui să aibă în vedere următoarele repere, cum s-ar raporta la ele? Fiul cel mic are unele avantaje pe care ştie să le valorifice.

Repere: 1). Cunoştinţe şi pregătire temeinice: „Prâslea se ducea adesea prin grădină, da ocol mărului şi tot plănuia.” 2). Abilităţi, competenţe practice: „Cum veni seara, se duse, îşi luă cărţi de cetit, două ţepuşe, arcul şi tolba cu săgeţile. Îşi alese un loc de pândă într-un colţ pe lână pom, bătu ţepuşele în pământ şi se puse între ele… să se lovească cu barba…şi cu ceafa…” 3). Calităţi umane: „Fiul său nu se lăsa cu una cu două.” 4). Preferinţe, motivaţii: „Eu nu mă încumet a prinde pe hoţi, ci zic că o încercare de voi face şi eu, nu poate să-ţi aducă nici un rău.”

Situaţia 5: Tânărul Prâslea trece prin situaţii de prag (limită) în care alege corect.

Problemă: Asociaţi învăţăturile cu situaţia de prag aferentă, indicând episoade specifice.

Situaţia de prag:  Lupta cu zmeii ( mai ales cu cel mic); Păcălirea fraţilor mai mari când aceştia vor să-l lase în prăpastie; Ieşirea la suprafaţa pământului.

1. Lupta cu zmeii, mai ales cu zmeul cel mic aminteşte de lupta lui Hercules cu prorocul şi scoate în evidenţă forţa, vitejia, priceperea în luptă a lui Prâslea care este ajutat de fata de împărat cea mică şi de corbul ce toarnă seu peste el şi prinde putere şi-l învinge pe zmeu. 2. Intuiţia lui Prâslea îi spune că fraţii îl vor mort şi astfel îi păcăleşte punând un bolovan în locul său la ieşirea din groapă. 3. Ajutorul dat de zgripsoroaică lui Prâslea este cel de a-l aduce la suprafaţă ca răsplată pentru că i-a salvat puii de moarte.

Învăţătura/ experienţa existenţială acumulată: a). Să ocroteşti/ să aperi cu generozitate, ascultându-ţi vocea interioară. b). Să depăşeşti aparenţele pentru a ajunge la esenţă. (Frate, frate, dar brânza-i pe bani!) c). Să nu acorzi încrederea ta cu uşurinţă.  d). Să-ţi faci prieteni de calitate. e). Să ceri ajutorul. f). Să crezi în puterile tale. g). Să lupţi pentru a-ţi îndeplini dorinţele.

Situaţia 6: Prâslea trebuie să participe la un interviu sau să dea niște probe practice (3) pentru ocuparea postului, prin care să demonstreze că el este salvatorul fetelor de împărat şi deţinătorul mărului de aur.

Problemă: Comentează „Cele 7 reguli de aur” ale lui Prâslea.

Regula de aur: 1. Planificarea în detaliu: „se băgă ucenic la argintar.” 2. Organizarea în timp: „îţi voi da furca de azi în trei zile”3. Stabilirea de sarcini precise: „o odaie să lucreze singur, o trăistuţă de alune, câte un pahar de vin bun.”4. Folosirea abilităţilor, calităţilor: „se înţeleseră la cuvinte, se învoiră şi lucrul se şi săvârşi cu bine”. 5. Prezentarea, aspectul îngrijit: „haine noi”. 6. Varianta, alternativa unui alt job: săgeata „celui mai mic îi căzu dinainte” (ar putea fi un arcaş bun). 7. Părerea altor persoane despre decizia ta: „pedeapsa să o ia de la Dumnezeu.”

Situaţia 7: Prâslea îi arată împăratului lista lui și completează amândoi o fișă de autoevaluare, respectiv de evaluare.

Evaluare. 1. Lista abilităţilor şi a competenţelor: „nu se lăsa cu una cu două”; „se uită cu sfială în toate părţile”; „a rănit pe hoţ”; „am eu ac şi de cojocaul tău” ( al zmeului celui mic); „simţise că fraţii îi poartă sâmbetele”; „îl făcu în bucăţele” (pe balaur); „îşi tăie o bucată de carne din coapsa piciorului”; „s-a întristat în sufletul lui”; „mărturisi în adevăr”; „arătă mărul de aur al zmeului”; „îi iert” (pe fraţii mai mari). 2. Acest inventar îl poate face pe Prâslea să se gândească şi la alte posturi precise pentru care ar vrea să candideze: ucenic la argintar, arcaş. 3. Acest inventar de abilităţi şi calităţi îl poate face atât pe Prâslea, cât şi pe tatăl său să aprecieze faptul că voinicul este capabil ca „după moartea tătâne-său să se suie în scaunul împărăţiei.”

Autoevaluare. Fișa de autoevaluare conține un inventar al abilităților și calităților fiecăruia dintre elevi, inventar care ar conduce la orientarea către o anume profesie sau reorientarea către o altă profesie la care elevul nici nu s-a gândit până acum. În inventarul de autoevaluare elevii completează zece calități umane pe care consideră că le au în momentul de față; trei experiențe de viață, chiar și de scurtă durată, din care au învățat ceva important; trei sarcini precise (activități școlare, funcții în cadrul colectivului de elevi, responsabilități din mediul familial) pe care le-au dus la bun sfârșit; trei tipuri de pasiuni, hobby-uri, activități mai interesante decât cele legate strict de practicarea unei meserii, pe care le au, iar în final notează cum se văd ei în ochii celorlalți (o impresie, o părere, o imagine de ansamblu; de exemplu, elevul X este văzut de ceilalți ca un informatician de succes).

Activitățile de postlectură permit așadar cititorilor să înțeleagă textul la nivel global și, pentru că au la bază strategii antrenante, sunt mai apropiate de activitățile non-formale care îi ajută pe elevi să descopere frumusețea actului lecturii.

Bibliografie
* * * Prâslea cel Voinic şi merele de aur, basm popular.
N.A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Merele din Grădina Hesperidelor,  Editura Științifică, Bucureşti, 1964.
George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa editorială Odeon, București, 1992.
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Editura Artemis, Bucureşti, 1993.