Studiu privind impactul desenelor animate asupra comportamentului copiilor

Mass-media, fiind unul dintre organele cele mai importante ale societății în care trăim, îşi răsfrânge influența atât benefică, dar si nocivă, asupra tuturor categoriilor sociale, în special asupra copiilor, mai ales din cauza faptului ca unii preșcolari imită personajele din desenele animate, preiau expresii nepotrivite si un comportament violent.
Studiul realizat a avut rolul de a edifica opinia publică asupra acestui fenomen tot mai des prezent şi anume violența întâlnită în cadrul programelor de desene animate.

Interpretând din punct de vedere obiectiv ipotezele şi studiile pe care acest demers le-a avut în vedere, se poate observa că gradul de violență pe care aceste programe îl conțin este din ce în ce mai ridicat, punându-şi amprenta în mod decisiv asupra personalității copiilor, ei imitând în jocul lor tot ceea ce văd în desenele animate, dar în acelaşi timp preiau şi limbajul folosit de personaje.

Prin efectuarea cercetării  atât asupra unui grup de preşcolari, cât şi prin observarea minuțioasă a grilei de programe a canalelor de desene animate urmărite de către aceştia, s-a putut constata că majoritatea copiilor vizionează desenele animate pe care aceste canale le difuzează, iar acestea conțin un grad ridicat de violență fizică şi verbală. Monitorizând  cu atenție programele conținute de trei canale principale, putem observa că acestea conțin atât violență fizică cât şi violență  verbală – aceasta este prezentă constant, producând efecte de lungă durată în ceea ce priveşte dezvoltarea normală a copiilor.

Personajele cele mai apreciate de către copii sunt acelea ale căror acțiuni conțin un stadiu de violență exacerbată, acțiunile lor fiind impregnate de scene care produc serioase daune vizuale, auditive şi cognitive asupra psihicului copiilor şi rămân adânc întipărite în subconştientul lor. De asemenea, se poate uşor distinge o lipsă a implicării părinților în controlarea vizualizării de către copii a acestui gen de programe. Cauzele acestei neimplicări pot fi puse pe seama programului extrem de încărcat al părinților însă ele pot fi puse şi în seama unei proaste informări asupra acestui fenomen. Nefiind receptivi la ceea ce copiii lor doresc să vadă, părinții nu pot nici să controleze programul zilnic a lor şi altfel nu se pot impune în ceea ce priveşte limitarea expunerii copiilor la scenele violente pe care aceste programe le conțin.

În ceea ce privesc studiile „Violenței mass-mediei asupra copiilor”, realizate în România în anul 2009, acestea pun în evidență în cercetări de referință americane şi europene, cercetări efectuate prin analize de conținut, analize de imagine, analize naratologice, aplicate, pe de o parte, emisiunilor de ficțiune, iar pe de altă parte emisiunilor informative (telejurnale, magazine de informare), se regăsesc deci frecvent şi în programele de TV analizate în cadrul acestui proiect de cercetare. De exemplu, în desenele animate este semnificativă amalgamarea elementelor de real şi ficțional care compun universul prezentat. Ca urmare, indicatorii violenței, corelați cu gradul de autenticitate al universului prezentat sporesc gradul de nocivitate al violenței din desenele animate. Imaginile violenței sunt mai directe, mai insistente, mai repetitive, ca spre exemplu în prezentarea celor mai dramatizante scene violente în benzile-anunțuri, promo-uri difuzate la ore contraindicate pentru copii şi care sugerează o suprareprezentare a violenței la televiziune.

Violența televizuală contribuie la socializarea copiilor, mai ales a celor care nu dispun de alte surse de învățare/ culturalizare. În principal, se învață de la televiziune care sunt comportamentele celor care nu plătesc pentru actele lor, şi aceasta cu atât mai mult cu cât eşti mai defavorizat. Din acest punct de vedere, nu atât cantitatea, frecvența şi durata scenelor de violență  contează, cât cantitatea scenelor prezentate ca un comportament pentru care nu plăteşti, dacă nu ai forța şi darul violenței, cu suferințe fizice, psihice, sociale, morale, dar fără arătarea efectivă  a costurilor şi consecințelor.

Analizând din punct de  vedere calitativ rezultatele cercetărilor efectuate, se poate foarte uşor observa că expunerea îndelungată a celor mici la acest tip de programe cauzează o obstrucționare accentuată a comportamentului acestora. Expuşi foarte mult timp la acest gen de emisiuni copiii prezintă deviați comportamentale care sunt de natură să le afecteze dezvoltarea psihică şi în acelaşi timp intelectuală.

Este o formă perversă de a legitima violența, învățându-i pe copii că în viață violența este câstigătoare şi că suferința altora nu contează. Scenele de violență  îi fac pe copii în mod obligatoriu mai violenți, dar este sigur că prin spectacularizare îi excită. Relația violență televizuală – comportamente violente în societate  este, cum spun mulți cercetători, o relație de cauzalitate.

Cercetările efectuate atestă faptul că modul comportamental al copiilor este total modificat în urma influenței pe care desenele o au asupra copiilor, aceştia devenind la rândul lor mai violenți şi mai expuşi crizelor şi tulburărilor comportamentale care nu sunt specifice vârstei lor.

De asemenea, o altă concluzie ce poate fi trasă este aceea că foarte mulți dintre părinți nu dedică un timp necesar supravegherii şi modelării în ceea ce priveşte comportamentul copiilor lor, ba chiar uneori putem spune că dau dovadă de lipsă de discernământ, îndemnându-i pe aceştia să vizioneze programele de desene animate care au un impact negativ asupra comportamentului copiilor.

Acest studiu nu este exhaustiv și lasă deschisă o poartă spre o mai mare  aprofundare a temei, dat fiind faptul că violența în cadrul programelor de desene animate este un fenomen ce va suscita un viu interes și în cadrul generațiilor viitoare.