Teste de creativitate pentru elevi

Creativitatea, acest concept fundamental, reprezintă un element esențial în evoluția umană, fiind asociat cu procesul de inovație și progres în toate domeniile de activitate. Actul creator este însă un proces complex, ce implică o combinație între imaginație, cunoaștere și experiență. Este o călătorie în lumea ideilor, unde creativitatea se manifestă în feluri diverse, de la artă și design până la știință și tehnologie. Această abilitate de a gândi în afara tiparelor existente și de a aduce în existență ceva nou și valoros este motorul inovației și motorul progresului în societate.

Creativitatea mai este definită şi prin alte două mari componente: aptitudinile speciale (pentru tehnică, muzică, dans, literatură, conducere) şi factori de persoanlitate (atitudini, motive, caracter).

Cunoaşterea nivelului şi direcţiei de manifestare a creativităţii elevilor constituie primul pas absolut necesar,  în educaţia organizată şi controlată a acestei dimensiuni umane. Ea acoperă atât aspectul virtual, potenţial, cât şi forma actualizată; atât sfera individuală, cât şi cea grupală sau la nivelul întregii unităţi; în fine, cunoaşterea este integratoare, aceasta însemnând coroborarea interpretativă, într-o diagnoză completă, a datelor culese printr-un complex de metode. (Stoica şi Caluschi, 2005)

Cele trei teste propuse estimează cei mai importanţi factori ai gândirii creative: fluenţă, flexibilitate, originalitate, elaborare şi sensibilitate la probleme.

Proba de utilizări neobişnuite – „Bastonul” permite estimarea nivelului fluenţei, flexibilităţii şi originalităţii gândirii.

Testul constă în enumerarea de către elevi a cât mai multor utilizări care s-ar putea da unui baston obişnuit, din lemn, cu un capăt încovoiat şi cu un cui în capătul de jos.

Pentru originalitate, se raportează fiecare răspuns la o listă de itemi şi se consemnează scorurile. Răspunsurile care nu se află în lista cu itemi se notează cu scorul maxim de 13, iar ideile care se repetă dar sub altă formă sau alt conţinut vor fi cotate la originalitate o singură dată. Ideile metaforice se notează cu 13 puncte.

Pentru flexibilitate, se foloseşte lista cu itemi, iar în cazurile în care fiecare răspuns dat de subiect se încadrează de fiecare dată în alt item, Flexibilitatea va fi cu o unitate mai mică decât fluenţa.

Fluenţa, care înseamnă debitul total de idei în intervalul de timp acordat, se apreciază prin simpla numărare a răspunsurilor distincte.

După cercetarea testului şi stabilirea scorurilor pentru fiecare din cei trei factori, se mută în etalon clasa corespunzătoare, pe scara progresivă 1-9. Pentru nota finală la gândire creativă se adună numerele care indică clasa pentru cei trei factori şi se identifică în etalon clasa respectivă.

Gândirea creativă poate fi evaluată şi prin luarea în calcul de două ori a originalităţii.

Proba Desene – Semidiscul este introdusă pentru a izola şi estima capacitatea de elaborare, factor cognitiv greu de surprins cu ajutorul celorlalte teste. Elaborarea implică inclinația unei persoane de a furniza detalii amănunțite, adesea surprinzătoare. Se dă elevului o figură – motiv (un semidisc) şi se cere acestora sa facă desene cât mai multe şi cât mai variate, incluzând de fiecare dată această figură. Se pot utiliza mai multe figuri în acelaşi desen şi se intitulează desenul într-un mod cât mai original.

În evaluarea fluenței, se numără desenele care prezintă figura în cauză și sunt etichetate desenele cu modificări minore ale dimensiunii și desenele repetate în mod identic. Pentru scorarea elaborării se acordă câte un punct pentru fiecare detaliu adaugat figurei iniţiale, pentru elementele care se repetă, dar sub forme diferite şi pentru haşurări simple sau variate.

Etalonul permite evaluarea nivelului fluidităţii şi a capacităţii de elaborare. Deoarece scorul la elaborare este mult dependent de numărul total al desenelor, pentru obţinerea punctajului care să expprime numai capacitatea de elaborare, se introduce elaborarea ponderată prin fluenţă pentru care se face raportul elaborare/fluenţă.

În etalonul general, pentru estimarea gândirii creative, acest scor ponderat va trebui luat în considerare.

Proba pentru inventarea de probe – „Clubul oamenilor ingenioşi” vizează factorii sensibilitate la probleme, capacitatea de a sesiza spontan neajunsurile, imperfecţiunile, aspectele care ar necesita intervenţii pentru a li se găsi rezolvări sau aduce îmbunătăţiri. Sensibilitatea la probleme este pusă în evidenţă de situaţiile şi exerciţiile care solicită sub diferite forme enumerarea de probleme ce se pretează la soluţionări divergente: întrebări despre ceva, probleme care s-ar putea ridica în legătură cu ceva, titluri pentru teme care urmează a fi dezvoltate, propunerea unor probe de creativitate.

Testul constă în următoarele: se presupune că se va înfiinţa un club al oamenilor ingenioşi. Elevii sunt rugaţi sa propună organizatorilor câteva probe pentru selecţia viitorilor membri ai clubului. Probele pot fi teoretice, practice sau sub formă e întrebări.

Scorul este dat de numărul total al punctelor obţinute. Se acordă 1 punct pentru enunţuri generale şi pentru întrebări de orice natură: de cunoştinţe, de interese, preferinţe, despre persoana candidatului, cu condiţia să fie divergente, creative. Se acordă 2 puncte pentru probe necreative, afirmative sau interogative. 3 puncte se acordă pentru probe creative, dar generale sau  incomplete. Se acordă 4 puncte pentru probe creative, concrete şi detaliate. Măsurând exclusiv sensibilitatea la probleme, scorul total obţinut la test se va raporta la clasa corespunzătoare.

Bibliografie
Caluschi, Mariana, (2001), Grupul mic şi creativitatea, Editura Cantes, Iaşi
Stoica-Constantin, Ana şi Caluschi, Mariana, (2005), Evaluarea creativităţii – ghid practic, Editura Performantica, Iaşi