Valențe ale aplicării pedagogiilor alternative în grădiniță: implicarea părinților în procesul de învățare

Sistemele alternative de învățământ au fost implementate cu scopul îmbunătățirii învățământului de stat, oferind alte variante de instruire și educare. De ce este necesară abordarea lor în grădinițele cu învățământ tradițional? Cum putem să aplicăm unul din principiile promovate de cel puțin două din pedagogiile alternative: implicarea părinților în procesul de învățare?
La aceste întrebări vom răspunde în articolul de față. În prima parte, plecând de la caracteristicile generale ale pedagogiilor alternative recunoscute în România, vom evidenția valențele aplicării acestora în grădinița de stat, dar și nevoile care survin în implementarea lor. Cea de-a doua parte va face referire la una din aplicațiile sistemelor Step by Step, respectiv planul Jena, anume implicarea părinților, prin exemplificarea de activități concrete desfășurate cu grupa Exploratorii, generația 2022.

În pedagogia Freinet, se remarcă faptul că învățarea pleacă de la interesele și întrebările copiilor, prin crearea și realizarea de proiecte. Are ca principale mijloace de realizare întrajutorarea, munca în doi, tutorialul, cu scopul de a rezolva probleme. Cadrul didactic duce un rol de îndrumător. Principala formă de organizare aici este munca în grupuri mici.

Pedagogia Montessori propune și realizează o învățare prin implicarea liberă a copilului, care se folosește de materialele de tip Montessori puse la dispoziție în mediul special pregătit. Programul de lucru obligatoriu este 8.30-16.00, timp în care momentele de relaxare și de masă alternează cu cele de concentrare și învățare. Clasele sunt formate din copii de vârste diferite, acoperind un interval de 3 ani. Predarea se realizează pe grupuri mici, nu există teme pentru acasă, teste, competiție, recompense sau pedepse. Cadrul didactic este un fin organizator, observator și îndrumător.

Copiilor „cu nevoi de îngrijire sufletească” li se adresează Pedagogia Curativă. Învățarea se axează în special pe terapie, artă, mișcare, limbaj, în vederea dezvoltării gândirii, simțirii și voinței. Clasele sunt formate din copii de vârste apropiate, cu deficiențe din cele mai diverse. Acolo unde nevoile sunt severe profunde, dimensiunea grupului de învățare este de 4-6 copii. Coordonatori și îndrumători sunt un profesor de educație specială și un educator.

Planul Jena se delimitează printr-o învățare centrată pe educația naturală, care îmbină însușirea liberă a culturii, în prim plan, prin imitare, cu învățarea naturală a lecțiilor, în plan secundar. Scopul procesului este de a umaniza, de a educa prin intermediul comunității școlare. Forma de organizare este planul de bază, cu patru grupuri principale:  inferior (6-9 ani), mijlociu (9-12 ani), superior (12-14 ani), de tineret (14-16 ani). În funcție de gradul de maturitate, copiii trec de la un nivel la altul. Procesul de învățare este organizat conform unui orar săptămânal, în care sunt cuprinse cursuri de mai multe tipuri: de inițiere, de nivel și de fixare. La sfârșitul fiecărei etape se întocmesc două rapoarte, unul subiectiv prezentat și discutat cu elevul, cu accent pe progres și reușite, unul obiectiv discutat doar cu părinții, centrat pe aspecte legate de nivelul dezvoltării elevului.

În pedagogia Waldorf învățarea pornește de la copil și nevoile sale. Lucrul în clasă se realizează frontal și pe grupe mici eterogene. Principal mijloc de învățare rămâne învățarea prin descoperire. Se evită împovărarea cu definiții și alte informații care pun accent doar pe unilateralitate și rigiditate în memorie. Cadrul didactic are rolul de a le oferi copiilor cât mai multe situații de învățare, de a compune și dezvolta conținuturile învățării, de a găsi cele mai potrivite mijloace de predare.

Principiile Step by Step promovează metode de predare-învățare centrate pe copilul UNIC, precum și implicarea familiei, a comunității locale în procesul instructiv-educativ. Jocul este principala activitate, realizat în centre, cu o predare orientată pe nevoile și cerințele copilului. Se respectă diversitatea umană, se susține incluziunea grupurilor defavorizate.

Plecând de la caracteristicile generale ale pedagogiilor alternative recunoscute în România, se constată cu ușurință că există o serie de elemente care pot fi și sunt implementate în grădinițele de stat. Relevanța aplicării metodelor, tehnicilor de învățare, de relaționare, formelor de organizare cât și valențele acestora constau în:

• recunoașterea unicității fiecărui copil din grupă, din grădiniță;
• transpunerea învățării în situații cât mai practice, cu accent preponderent pe descoperire prin efort propriu, mai puțin pe memorizare de informații;
• libertatea angajării copilului în activitățile grupei, în conformitate cu ritmul său;
• flexibilitate în mișcare, deplasare în cursul activităților;
• luarea pauzelor în conformitate cu nevoile grupului, cu nevoile individuale- pauze în care copiii comunică, se joacă liber-;
• crearea situațiilor de inter-evaluare și autoevaluare;
• emiterea unui feedback concentrat în special pe progres, transmis individual atât copilului, cât și părintelui;
• respectarea diversității umane, cu accent pe incluziune și acceptare;
• implicarea părinților la grupă prin participare în cadrul activităților, respectiv prin asumarea rolului de a deveni principali furnizori de informații educative, prezentând elemente din sferele de activitate.

Acestea sunt câteva din principalele valențe ale aplicării pedagogiilor alternative, utilizate în multe din grădinițele de stat, în procente variate din punct de vedere cantitativ și calitativ. Există și o serie de nevoi sau limite care survin în implementare în cazul învățământului de stat românesc:

• un singur cadru didactic la grupă- colectiv format din 20-30 de preșcolari;
• mijloace de învățământ reduse ca număr, înlocuirea lor cu materiale realizate preponderent din hârtie;
• formarea cadrului didactic din fonduri proprii, insuficiente pentru participarea în cadrul cursurilor de specialitate;
• asumarea de roluri pentru care nu există pregătire în cele mai multe cazuri: ora de consiliere parentală, incluziunea copiilor cu nevoi de îngrijire sufletească;
• lipsa personalului de specialitate  (logoped, terapeut, consilier școlar) sau programul scurt al acestuia în unitățile de învățământ, din cauza angajării lui într-un număr mare de locații;
• reticența la nou, promovarea unui învățământ tradițional eficient, care pune accent pe memorizare și mai puțin pe unicitatea copilului;
• implicarea unui procent scăzut al părinților în activitățile grupei din cauza unei comunicări mai puțin asertivă de ambele părți.

Valențele pedagogiilor alternative aduc cu aplicarea lor o serie de rezultate deosebite, fapt constatat în cadrul Grădiniței cu Program Prelungit Nr. 20. Toate cadrele didactice au însușit în mod propriu principii ale alternativelor educaționale și le-au utilizat în lucrul cu preșcolarii. O demonstrează nu doar împărtășirea experiențelor de la grupe în cadrul întâlnirilor metodice, consiliilor profesorale, expozițiile de lucrări, amenajarea spațiului educațional, cât mai ales comunicarea educator-copil, educator-părinte și evoluția profesională a fiecăruia în parte. Nu în ultimul rând, an de an, numărul de dosare depus în perioada înscrierilor la grupa mică depășește cu mult numărul de locuri.

Și noi, prof. Andrieș Alina, prof. Radu Paula-Silvia, am încercat să aducem în mijlocul dragilor noștri Exploratori din generația 2022, începând de la grupa mică, câte puțin din specificul pedagogiilor. Mărturisim că uneori fără neapărat să ne gândim cărei alternative educaționale se potrivește, cât mai ales încercând să ținem cont de unicitatea fiecăruia, oferindu-le libertate de exprimare, de mișcare, creând situații de inter-evaluare și autoevaluare, nelipsind activitățile cu caracter gospodăresc, experimentele, vizitele în grădiniță și în afara ei. Am încercat, au existat și limite, dar am depus efort susținut.

Ne vom opri asupra unui singur segment care vizează aplicarea pedagogiilor alternative, acela al implicării părinților în procesul de învățare, cu preponderență asupra modului în care pot fi furnizori de informații din sfera lor profesională.

Eficiența parteneriatului grădiniță-familie este dată de climatul afectiv părinte-educator-preșcolar. Acesta își are bazele în relația formată în grupa mică și se construiește pe întreg parcursul celor trei ani în care copiii frecventează grădinița. Modurile cel mai des întâlnite de comunicare între cele două părți angajate în dezvoltarea copilului sunt din ce în ce mai variate în grădinițele de stat: ședințe cu părinți, postare activități pe grupurile de WhatsApp/Facebook/ Kinderpedia etc., comunicare telefonică și prin mesaje, discuții la finalul programului unei zilei, ore de consiliere, întâlniri cu profesorii de logopedie și de consiliere școlară ai grădiniței, aplicare chestionare, susținere cursuri parentale, derulare videoclipuri, fotografii pe suport media în holul principal al grădiniței, fotografierea lucrărilor și transmiterea lor.

O altă formă de comunicare folosită în majoritatea țărilor europene, cuprinsă cu un specific aparte în planul Jena, care prinde teren și în România, cu precădere în sistemul privat, este întâlnirea individuală cu părintele/ părinții fiecărui preșcolar. Noi am aplicat-o la grupă, plecând de la câteva principii:

• este esențial să fie stabilită din timp, în conformitate cu un calendar discutat în prealabil în cadrul ședințelor și postat ulterior spre consultare.
• are loc prima dată, după perioada de acomodare a copilului de grupă mică, având ca reper Fișa pentru aprecierea progresului individual al copilului din curriculum și un scurt interviu care vizează consemnarea de către cadru didactic a principalelor aspecte referitoare la personalitatea, preferințele copilului, mediul familial. Se urmărește cunoașterea copilului prin intermediul părinților, identificarea eventualelor dificultăți de sănătate, comunicarea principalelor direcții de dezvoltare urmărite în cadrul activităților din grădiniță pe parcursul celor trei ani.
• următoarele întâlniri se stabilesc de comun acord, după o perioadă de peste 4-5 luni, la sfârșitul unui an școlar, chiar și atunci când părintele solicită sau copilul întâmpină dificultăți în dezvoltare/ are o înclinație spre un domeniu sau un intelect peste medie. Aceste întâlniri sunt de preferat a fi realizate fizic, dar sunt binevenite și cele organizate on-line sau telefonic. În situațiile în care cadrul didactic sau părinții nu dispun de mult timp, se poate structura un mesaj care să conțină informațiile esențiale referitoare la progresul copilului, se fotografiază fișa de dezvoltare și se trimit. Mesajul este mult mai bine primit de către părinți dacă este mai puțin formal.
• este foarte important ca toți părinții grupei să fi participat la cel puțin o întâlnire de acest tip într-un an școlar.

Principalele beneficii ale acestor întâlniri sunt: cunoașterea aprofundată a preșcolarilor grupei, a familiilor din care fac parte, relație armonioasă educator-preșcolar-părinte, comunicare eficientă și de lungă durată, antrenarea tuturor părinților în mod egal.

Un alt mod de implicare în învățare, conform pedagogiei Step by Step, este cel în care părintele poate deveni furnizor de informații. Acest tip de angajament este des utilizat în grădinițele de stat, cu precădere în perioada derulării proiectelor tematice axate pe tema meserii. Și noi, ca și cadrele didactice din grădiniță, am reușit de-a lungul anilor să implicăm părinții în procesul de învățare.

În cazul Exploratorilor noștri, părinții s-au dovedit a fi colaboratori de bază în realizarea activităților de zi cu zi prin susținere constantă, creștere armonioasă a copiilor, trimitere de materiale, participare în cadrul activităților extracurriculare, și desigur, împărtășirea din experiențele proprii. La grupa mijlocie și mare, au participat la șapte activități cu părinții axate pe trei domenii: sănătate, artă și finanțe.

Primul proiect „Părinții ne învață… cum să ne-ngrijim și cu drag noi să muncim”, desfășurat la grupa mijlocie, în perioada 7-11 iunie 2021, a vizat formarea cunoștințelor despre profesiile societății actuale, cunoașterea sarcinilor de lucru specifice profesiilor prezentate, dezvoltarea abilităților socio-emoționale și reactualizarea informațiilor referitoare la igiena fizică. În acest sens s-au mobilizat părinții: terapeut Alina Pleșcan, specialist în frumusețe Lidia Ilaș, farmacist Dana Pantazică, asistent medical Maria Păun. Activitățile derulate: „Cum să ne stăpânim furia”,  „Ora de înfrumusețare”, „Laboratorul farmaceutic”, „Bandajarea și protejarea”, au fost centrate pe observare, implicare directă, mișcare, apropiere și încurajare. Copiii extrem de încântați și dornici s-au implicat de fiecare dată în modul propriu și personal, dobândind stare de bine, cunoștințe, consolidându-și deprinderi și priceperi specifice.

La grupa mare, în contextul derulării proiectului tematic „Talentele oamenilor”, în luna februarie, s-au realizat 3 activități: „Muzica-pe înțelesul copiilor”, „Sportul-educație pentru sănătate”, „Banii pe înțelesul copiilor-educație financiară”.

Cvartetul constituit din părintele grupei, Moisuc Adrian și colegii săi Iordache Vlad, Olaru Alexandru, Irina Bogdan, instrumentiști ai Filarmonicii de Stat din Iași, a fost o adevărată delectare nu doar pentru dragii Exploratori, cât pentru toți preșcolarii grădiniței și cadrele didactice prezente. Întâlnirea organizată pe trei grupe a însumat în special prezentarea instrumentelor de suflat și audierea unui fragment din „Odă bucuriei”, de Ludwig van Beethoven.

Activitatea „Sportul-educație pentru sănătate” a fost susținută de către doamna profesor de educație fizică și terapeut Alina Pleșcan. A realizat cu Exploratorii o oră de sport, care a cuprins, pe lângă încălzirea obișnuită, două jocuri sportive: alergarea de viteză și rostogolirea pe saltea din aproape în aproape.

Doamna Oana Mirăuță, reprezentat BRD, a organizat întâlnirea „Banii pe înțelesul copiilor-educație financiară”, pornind de la o prezentare interactivă pe calculator și continuând cu rezumarea principalelor activități desfășurate la bancă, a modalităților de economisire a banilor. În finalul activității, copiii și-au ales din fișele aduse și au lucrat, fie la masă, fie pe covor. Toate activitățile au oferit numeroase resurse și posibilități de învățare pentru copii. Părinții s-au dovedit a fi foarte creativi și deschiși, atenți cu nevoile fiecărui copil în parte, acceptând cu ușurință zumzetul, strigătul de uimire, șoptitul la ureche, veselia naturală.

Implicarea părinților în procesul de învățare din grădiniță, element comun pedagogiei Step by Step, planului Jena și nu doar acestora reprezintă resursă utilă, necesară, ba chiar indispensabilă dezvoltării armonioase a preșcolarilor în grădiniță, și de ce nu, în următoarele etape. Aplicarea acesteia ține în special de relația educator-părinte construită la grupă, de deschiderea ambelor părți spre realizarea activităților de acest tip. Copiii vor fi cu siguranță mereu foarte încântați!

Abordarea în manieră proprie a pedagogiilor alternative în învățământul de stat, conform cu principiile acestora aduce cu ea îmbunătățirea procesului instructiv-educativ și a relațiilor umane.