| |
Iulia-Marinela Ochian
|
Competenţa emoţională este un ansamblul de capacităţi ce permit gestionarea/ canalizarea adecvată a energiei emoţionale, integrarea de succes în orice mediu social şi crearea unei cariere de rezonanţă. Eficienţa personală şi profesională pot fi obţinute prin dezvoltarea unor competenţe emoţionale specifice profesiunii didactice. În activitatea educațională, cadrele didactice trebuie să dețină abilități de comunicare extrem de bine dezvoltate, empatie, viziune, să își motiveze elevii și partenerii educaționali. Inteligența emoțională este factorul primordial care contribuie la realizarea unei activități de calitate, o comunicare pe orizontală, eficientă, care să reușească să inspire și motiveze ceilalți actanți educaționali.
Articol integral →
|
Doina Andreea Pietraru
|
Jocul este cel mai accesibil și interesant mod prin care un copil își procesează și își exprimă impresiile, cunoștințele și emoțiile. Unul dintre tipurile de activitate creativă este dramatizarea. Activitatea teatrală ajută la rezolvarea multor probleme pedagogice legate de formarea expresivității vorbirii copilului, educația intelectuală, artistică și estetică.
Valoarea educativă a jocurilor de teatru este, de asemenea, enormă. Copiii își dezvoltă respectul unul față de celălalt. Ei învață bucuria asociată cu depășirea dificultăților de comunicare, îndoiala de sine. Evident, activitatea teatrală îi învață pe copii să fie indivizi creativi, capabili să perceapă noutatea, capacitatea de a improviza. Entuziasmul copiilor pentru jocul de teatru, confortul lor interior, slăbirea, comunicarea ușoară și neautoritară între un adult și un copil, complexul „Nu pot” care dispare aproape imediat – toate acestea surprind și atrag. În jocul teatral se realizează dezvoltarea emoțională: copiii se familiarizează cu sentimentele, stările de spirit ale personajelor.
Articol integral →
|
Narcisa Loredana Trandafir
|
În contextul educațional contemporan, calitatea actului didactic nu se mai măsoară exclusiv prin prisma capacității elevilor de a reține și de a reproduce informații, ci mai degrabă prin modul în care aceștia reușesc să aplice cunoștințele în contexte noi, complexe și provocatoare. Astfel, participarea la concursuri școlare, olimpiade și diverse competiții extrașcolare a depășit stadiul de simplu obiectiv de performanță, devenind un veritabil barometru al excelenței didactice și instituționale.
Articol integral →
|
Viorica Cremenciuc
|
Conceptul de stare de bine (well-being) în mediul educațional este tot mai des întâlnit în politicile educaționale europene și globale. Potrivit OECD, starea de bine a elevilor trebuie privită ca un indicator esențial al calității educației, întrucât influențează direct motivația pentru învățare, relațiile interpersonale și sănătatea mintală. O școală care promovează starea de bine este caracterizată de relații pozitive, participare activă a elevilor, sprijin emoțional constant și implicare comunitară. UNESCO atrage atenția că lipsa bunăstării școlare contribuie semnificativ la absenteism, izolare și manifestarea comportamentelor agresive sau de retragere.
Articol integral →
|
Nicolae Trișcaș
|
Educația reprezintă unul dintre pilonii principali ai dezvoltării sociale și culturale, iar școala rurală are un rol esențial în formarea generațiilor tinere și în consolidarea comunităților locale. În ultimele decenii, fenomenul abandonului școlar a devenit o provocare majoră pentru sistemele educaționale europene, iar mediul rural continuă să înregistreze valori ridicate ale absenteismului și ale părăsirii timpurii a școlii. Cauzele acestui fenomen sunt multiple și includ dificultăți economice, acces limitat la resurse educaționale, migrația părinților, lipsa activităților extracurriculare atractive și motivația redusă pentru participarea constantă la procesul instructiv-educativ. În cadrul comunităților rurale, școala depășește funcția clasică de transmitere a informației și devine un spațiu al socializării, al formării relațiilor interpersonale și al dezvoltării identității personale. În acest context, activitatea fizică și sportul școlar pot genera schimbări importante în viața elevilor, prin crearea unui climat educațional dinamic și prin dezvoltarea sentimentului de apartenență la grup.
Articol integral →
|
Amalia Ciobotaru
|
Prezentul articol descrie un studiu de caz desfășurat pe parcursul a șase săptămâni într-o grupă combinată de grădiniță din mediul rural, cu un grup de 12 copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani. Pornind de la premisa că jocul, exprimarea artistică și cooperarea reprezintă principalele resurse ale dezvoltării creativității în perioada preșcolară, studiul a urmărit identificarea modalităților prin care activitățile interactive contribuie la stimularea imaginației, a comunicării și a încrederii în sine. Metodele utilizate au inclus observația sistematică, povestirea creativă, activitățile artistico-plastice și jocul didactic. Rezultatele au evidențiat o participare mai activă a copiilor, o exprimare verbală mai bogată și o creștere a cooperării, inclusiv la copiii cu tendințe de retragere. Studiul confirmă că mediul educațional pozitiv și metodele centrate pe copil favorizează semnificativ dezvoltarea potențialului creativ în contextul grupei combinate din mediul rural.
Articol integral →
|
Ana Ramona Gherghina
|
Articolul prezintă o experiență didactică desfășurată la o clasă a X-a dintr-un liceu tehnologic, profil servicii, centrată pe integrarea instrumentelor digitale și a activităților colaborative în predarea limbii engleze. Pornind de la provocările specifice predării limbii engleze în filiera tehnologică – niveluri diferite de competență lingvistică, motivație scăzută, anxietate în exprimarea orală –, am proiectat o activitate în care elevii au realizat postere digitale utilizând aplicația Canva și au exersat vocabularul prin intermediul aplicației Mentimeter. Rezultatele au indicat o creștere a participării active, o mai bună colaborare în echipă și o reducere a anxietății în exprimarea orală. Experiența confirmă că tehnologia digitală, integrată deliberat și cu scop pedagogic clar, poate transforma ora de limbă străină într-un spațiu de învățare motivant și accesibil pentru elevii din liceele tehnologice.
Articol integral →
|
Elena Drăgan
|
Articolul de față explorează modul în care principiile gamificării pot fi aplicate eficient în predarea informaticii la liceu, transformând lecțiile tehnice în experiențe motivante și participative. Pornind de la observații concrete din practica la clasă, sunt prezentate trei strategii testate, avantajele și limitele acestora, precum și condițiile în care gamificarea devine un instrument pedagogic valoros — și nu doar un artificiu motivațional.
Articol integral →
|
Oana Teodora Boghiu
|
În contextul actual al educației, una dintre provocările majore este crearea unor situații de învățare relevante pentru elevi. Articolul valorifică experiența didactică personală în predarea TIC la nivel liceal și evidențiază modul în care activitățile pot fi regândite astfel încât să devină aplicate și apropiate de realitate. Prin integrarea unor sarcini autentice și a unor proiecte, ora de TIC a fost transformată într-un spațiu de rezolvare de probleme reale, cu impact vizibil asupra motivației și implicării elevilor.
Articol integral →
|
Sorina-Alina Scutaru
|
În școala de astăzi, predarea nu mai poate fi gândită în raport cu un elev „mediu”, abstract, idealizat. Clasele sunt tot mai diverse, iar profesorul este chemat să răspundă unor nevoi cognitive, emoționale și comportamentale diferite. În acest context, lucrul cu elevii cu ADHD devine una dintre provocările reale ale practicii didactice cotidiene. La liceu, mai ales în clasele cu profil matematică-informatică, aceste provocări se văd foarte clar. Informatica este o disciplină cu un mare potențial formativ: este logică, aplicativă, creativă și oferă feedback rapid. În același timp, cere concentrare susținută, organizare, răbdare și capacitatea de a reveni asupra greșelii — tocmai acele zone în care elevii cu ADHD pot întâmpina dificultăți.
Din experiența mea didactică, am observat că acești elevi nu răspund bine la rigiditate, la sarcini lungi și slab structurate sau la un climat educațional imprevizibil. În schimb, pot progresa vizibil atunci când găsesc în ora de informatică un spațiu clar, coerent, stimulant și suficient de flexibil pentru a le permite să intre în sarcină fără să fie permanent confruntați cu propriile limite.
Articol integral →
|
Nicolae Dumitrana
|
Articolul explorează modul în care inteligența artificială (AI) poate fi integrată, în mod responsabil, în predarea istoriei la nivel preuniversitar. Pornind de la ideea că istoria nu înseamnă doar memorarea unor informații, ci și formarea gândirii critice și a capacității de interpretare a trecutului, textul prezintă mai multe direcții practice de utilizare a instrumentelor AI la clasă: clarificarea contextelor istorice complexe, stimularea participării active prin scenarii de explorare, sprijinirea documentării și a sarcinilor de proiect, precum și diferențierea instruirii. Un accent special este pus pe faptul că AI nu oferă întotdeauna informații exacte, ceea ce transformă utilizarea ei într-un prilej de exersare a spiritului critic și a verificării surselor. Articolul propune, de asemenea, câteva repere etice pentru o integrare echilibrată a tehnologiei, subliniind că AI sprijină învățarea doar atunci când este inclusă într-o strategie didactică coerentă, gândită de profesor.
Articol integral →
|
Nina-Loredana Cașu
|
Activitatea desfășurată la Muzeul Satului, în cadrul programului „Săptămâna verde”, evidențiază modul în care o experiență educațională outdoor poate deveni un context autentic de învățare prin integrarea elementelor de gamificare și a învățării experiențiale. Organizată sub forma unei „misiuni secrete”, activitatea a implicat elevii în sarcini interactive bazate pe explorare, colaborare și descoperire. Demersul didactic a urmărit dezvoltarea motivației pentru învățare, stimularea spiritului de observație și consolidarea relației dintre elev și mediul înconjurător. Rezultatele obținute indică o creștere a motivației pentru învățare, dezvoltarea spiritului de observație și consolidarea relației cu mediul înconjurător. Articolul descrie designul activității, modul de implementare și observațiile cadrului didactic, argumentând că astfel de demersuri reprezintă oportunități reale de diversificare a strategiilor didactice în învățământul primar.
Articol integral →
|
Cristina-Alina Carp
|
Articolul de față descrie un model practic de dezvoltare a literației la clasa a III-a, implementat într-un context educațional vulnerabil, în care elevii prezintă niveluri foarte variate de decodare și comprehensiune. Pornind de la evaluarea inițială cu instrumente standardizate și de la principiile didacticii lecturii, prezentăm un set de metode și rutine – Banca de cuvinte, Sfoara pentru înșirat evenimente, Pânza de povești, Afișul poveștii, Cuvintele-lanternă ș.a. – integrate sistematic în ora de limba și literatura română. Abordarea valorifică texte literare și nonliterare variate, organizatori grafici și lucrul în grupuri mici, urmărind dezvoltarea concomitentă a abilităților de decodare și a comprehensiunii profunde. Rezultatele retestării după patru luni de aplicare consecventă arată progrese vizibile ale elevilor, atât la nivel de performanță, cât și de motivație și identitate de cititor.
Articol integral →
|
|
|
