CRISTINA SCARLAT
II. În tăvălugul postmodern și al noilor mitologii, învățământul românesc, încotro? – un fel de radiografie a lui azi – despre mâine
Uroborus postmodern…
Societatea postmodernă, victimă a contorsionărilor de orice fel, la toate nivelurile de discurs, cu adânci implicații la nivel social, primește, an de an, ca o infuzie, generații de tineri formați după cutumele/ cerințele secolului XXI. Configurația lor, cerințele, structura și comportamentul sunt, la fel, de la an la an, în accelerată transformare. Tiparele se modifică violent de rapid, în ritm, ton și pas cu ritmul, tonul și pașii în care se dilată/ transformă, căutându-și forma și reconfigurându-și valorile, societatea însăși. Ca în fața unui Uroborus hibrid și flexibil, asistăm la o recontextualizare a Mitului însuși, așa cum îl definea Roland Barthes – sistem de comunicare, mesaj, mod de semnificare, formă: «Le mythe est un système de communication, cʼest un message, (…) un mode de signification, cʼest une forme.» – și la nașterea altora, a noilor mitologii, cum le radiografiază Jérôme Garcin și colaboratorii săi, în continuarea celor semnalate de Barthes.
Articol integral →
