Digitalizarea oferă adolescentului o mulțime de avantaje, care îi ușurează sau îi îmbunătățesc viața, fie îl ajută să economisească timp, fie să-și găsească prieten, fie îi oferă modalități de a-și petrece timpul simțindu-se mai bine etc. În afara multiplelor beneficii, noile realizări tehnologice schimbă în sens distructiv comportamentul adolescenților. Din păcate, utilizarea internetului provoacă anumite probleme, generează pericole, influențe negative, dependențe grave. În aceste condiții ar fi foarte bine ca adolescenții care accesează și utilizează calculatorul și internetul să le cunoască, să le conștientizeze și să se protejeze de influența factorilor negativi. Accesând zi de zi internetul cu scop de informare și comunicare, copiii sunt expuși riscurilor de a-și pierde identitatea și de a avea probleme de socializare.
Identitatea apare ca fiind un construct strâns legat de mai multe aspecte din viața adolescenților, precum: etapa din pubertate, relația cu părinții, obiceiurile familiale și stilurile acestora de comunicare, satisfacția sau insatisfacția cu privire la funcționarea familiei (Subrahmanyam & Šmahel, 2011).
Procesul formării identității necesită o perioadă clară de explorare și experimentare prin care adolescenții pot să se formeze ca indivizi, având libertatea de autodeterminare, luând în considerare perspectiva că, dincolo de influența genetică și a mediului, oamenii pot să își construiască singuri viața, într-un proces de echilibrare între realitatea internă, psihologică, și cea externă, materială. Având în vedere nevoia adolescenților de experimentare și explorare a identității lor, mediul virtual devine un spațiu prolific acestor „experimente personale”. Aspecte precum numele de utilizator, fotografia de utilizator și alte imagini sau fotografii (Subrahmanyam et al., 2009), sunt folosite pentru a construi și a arăta o reprezentare virtuală a individului.
Existența unui avatar virtual (personalizat) indică un grad mult mai înalt de libertate în construirea identității, mai ales pentru că limitările din interacțiunile sociale nu mai sunt atât de restrictive în spațiul online. Posibilitățile din mediul online le permit adolescenților să experimenteze mult mai mult cu identitatea lor virtuală (Mäntymäki & Salo, 2015), astfel având posibilitatea de a deveni ceea ce visau de mai mult timp, prin achiziții în jocuri de rol.
În privința identității virtuale, s-au stabilit șase mari categorii: familială, religioasă, culturală, națională, etnică și de gen (Shahabi Anbaran et al., 2022). Numele de utilizator integrează adesea elemente semnificative pentru adolescenți, reflectând aspecte ale identității lor și continuând, într-o anumită măsură, trăsături ale personalității lor reale (Subrahmanyam et al., 2006). În plus, adolescenții pot folosi imagini sau videoclipuri ca forme de expresie a imaginii de sine, o modalitate cu puternic impact vizual. Odată ce obțin acces la o platformă online, aceștia simt nevoia să se exprime rapid și vizibil. Această tendință poate fi asemănată cu statutul de difuziune a identității, în care adolescentul nu reflectează încă profund asupra semnificației acțiunilor sale în mediul virtual, ci se grăbește să se manifeste, căutând o gratificare imediată din partea prietenilor sau a unui grup social mai larg la care are, în sfârșit, acces.
Rețelele de socializare au devenit cea mai populară activitate online, pe lângă site-urile de socializare, comunitățile online și platformele de partajare a conținutului, tinerii, în special, s-au obișnuit să se implice în lumi virtuale (VW) (Mäntymäki & Riemer, 2014). Lumile virtuale sociale (SVW) sunt o categorie de VW care se concentrează pe facilitarea interacțiunii sociale dintre utilizatori. Spre deosebire de VW-urile de jocuri, care includ de obicei treceri de nivel și structuri narative cu obiective, SVW-urile facilitează interacțiuni libere între utilizatori (Jung și Pawlowski, 2014, Mäntymäki și Riemer, 2014).
Mediul virtual își poate demonstra utilitatea atât în educația formală, cât și în cea nonformală. Pentru a putea recunoaște valoarea educației realizate prin metode digitale, este necesar ca experiența de învățare oferită să respecte aceleași criterii de calitate ca și cea tradițională. Pe măsură ce tehnologia avansează, mediul virtual devine tot mai ofertant pentru procesul de învățare al adolescenților, fiind un spațiu care îi atrage și în care se simt confortabil. Atunci când este utilizat cu discernământ și în mod etic, acesta poate furniza resurse educaționale semnificative.
Este nejustificat să considerăm jocurile video ca fiind inferior calitative în raport cu metodele educaționale standard sau că ar fi lipsite de valoare informațională. Nu este necesară o graniță rigidă între virtual și real. atât timp cât mediul digital este modelat pe baza unor principii eudaimonice, experiența adolescenților poate fi nu doar susținută, ci și îmbunătățită în mod semnificativ.
Utilizarea device-urilor de către adolescenți poate fi privită ca un fenomen firesc, fiind până la urmă parte din procesul de formare a identității lor. Oportunitățile oferite de mediul virtual- atât pe plan social, cât și în ceea ce privește cunoașterea și explorarea- îi motivează pe tineri să folosească aceste platforme tot mai frecvent. Putem considera această situație drept o ocazie valoroasă de experimentare și de dezvoltare personală, într-un spațiu care poate deveni avantajos atunci când este utilizat responsabil.
În concluzie, mediul digital oferă numeroase resurse educaționale, iar identitatea online reprezintă o continuare a celei „reale”, facilitând atât exprimarea personală la un nivel mai profund, cât și acumularea unei varietăți de experiențe accesibile prin tehnologie, dar esențiale în procesul maturizării.

BIBLIOGRAFIE
1. Saule Raiziene, Rasa Erentaite, Vilmante Pakalniskiene, Neringa Grigutyte & Elisabetta Crocetti (2022) Identity Formation Patterns and Online Activities in Adolescence, Identity, 22:2, 150-165,
2. Šmahel, D., Blinka, L., & Ledabyl, O. (2008). Playing MMORPGs: Connections between addiction and identifying with a character. Cyberpsychology and Behavior, 11, 715–718.
3. Shahabi Anbaran, B., Jafari, A., Hashemi, S., & Soltanifar, M. (2022). Dual Identities in Virtual and Real Space based on the Lived Experiences of Teenagers; Thematic analysis. Journal of Educational Psychology, 13(2), 47-59.
4. Subrahmanyam, K., Garcia, E. C., Harsono, S. L., Li, J., & Lipana, L. (2009). In their words: Connecting online weblogs to developmental processes. British Journal of Developmental Psychology, 27, 219–245;
5. Y. Guo și colab,Comportamentul de cumpărare în lumile virtuale: o investigație empirică în Second Life, Informații și management, 2011;
6. Mäntymäki, M., & Salo, J. (2014). Why do teens spend real money in virtual worlds? A consumption values and developmental psychology perspective on virtual consumption. Interna tional Journal of Information Management, 35(1), 124–134.
7. ***), https://revistaprofesorului.ro/identitatea-adolescentilor-in-mediul-virtual/
8. ***),https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0268401214001030?via%3Dihub.
9. ***) https://educational.studiamsu.md/wp-content/uploads/2023/06/10_E_G_Barbu.pdf