Toate articolele din categoria: Curriculum integrat
Povestea ca punte spre învățare. O abordare ludică în orele remediale la clasa I
Predarea remedială la nivel primar se confruntă cu provocări metodologice specifice, care vizează atât capacitatea limitată de concentrare a elevilor de vârstă mică, cât și necesitatea identificării unor strategii didactice care să menționeze motivația în contextul oboselii acumulate. Prezentul articol documentează o intervenție pedagogică integrată, fundamentată pe abordarea narativă și pe strategii multisenzoriale, implementată în cadrul Programului de Învățare Remedială la clasa I. Prin valorificarea potențialului didactic al textului literar și prin integrarea sa în activități diferențiate la limbă română și matematică, se urmărește demonstrarea eficacității unei pedagogii experiențiale care contextualizează competențele lingvistice și de numerație în situații semnificative pentru copil.
Articol integral →Poetica imaginii și a cuvântului. O abordare integrată a limbajelor artistice în demersul didactic
Actul lecturii se configurează ca act sinestezic în vremurile acestea atât de tehnologizate și de interactive, căci receptorul nu mai decodează exclusiv semne lingvistice, ci interpretează simultan imagini, sunete și simboluri. La orele de literatură, lectura imaginii este o strategie didactică complexă, menită să dezvolte competențele de receptare multimodală ale elevilor prin conectarea textului literar cu limbajul vizual, oferind oportunitatea de a extinde interpretarea textului dincolo de cuvânt și de a cultiva noua sensibilitate, capabilă să recunoască și să recepteze integrat limbajele artistice.
Articol integral →Implicații sociale ale curriculumului
Educația este un mecanism social ce controlează şi organizează influenţele mediului asupra fiinţei umane, adaptându-le la particularităţile de vârstă şi individuale ale acesteia; este un liant între potenţialitatea de dezvoltare, transmisă ereditar şi oferta de posibilităţi ale mediului; este o activitate umană specializată în dezvoltare, creând premisele interne favorabile acţiunii prielnice anumitor factori externi; este un sistem complex de acţiuni şi influenţe de natură formativă şi informativă, având un rol major în depistarea şi diferenţierea predispoziţiilor ereditare, suplimentându-le forţa; este o formă organizată, sistematică şi continuă de formare a personalităţii umane, optimizând relaţia ereditate-mediu.
Articol integral →Despre transdisciplinaritate în practica școlară. Avantaje, provocări, limite
Transdisciplinaritatea este, alături de interdisciplinaritate, intradisciplinaritate, pluridisciplinaritate și abordarea modulară, o formă de abordare a conținuturilor învățării care prezintă o serie de avantaje și dezavantaje. În esență, se poate spune că transdisciplinaritatea vizează unitatea cunoașterii, transgresarea acesteia dincolo, între și înauntrul disciplinelor școlare. Chiar dacă se deosebește de celelalte, transdisciplinaritatea este complementară lor. Obiectivele învățării transdisciplinare vizează dezvoltarea armonioasă, integrală, a personalității elevilor, respectiv formarea lor în spiritul responsabilității sociale. Transdisciplinaritatea are ca intrări nu materia, ci demersurile intelectuale, psihomotorii și afective ale elevilor.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei