Toate articolele din categoria: Educație umanistă
Oglinda lecțiilor: cum viața mea personală modelează motivația elevilor
Sunt profesor titular pe catedra de limba și literatura română la un liceu tehnologic din mediul rural de mulți ani, ceea ce mă face să simt uneori că pierd din entuziasmul și motivația primilor ani la catedră. Întrebarea care mă preocupă este cum pot face în așa fel încât să mențin un nivel ridicat al interesului elevilor pentru disciplina limba si literatura română și o atitudine entuziastă din partea mea ca profesor la catedră.
Lucrul într-un liceu tehnologic m-a învățat că menținerea motivației elevilor nu este niciodată un proces simplu. În fiecare zi, mă confrunt cu provocări reale: elevi care par dezinteresați, absenteism frecvent sau lipsa implicării părinților în parcursul educațional al copiilor lor. Aceste aspecte transformă actul de predare într-un adevărat exercițiu de creativitate și răbdare, dar, în același timp, fac succesul cu atât mai satisfăcător.
Educație prin recunoștință: Activități de 8 Martie în școli
Ziua Internațională a Femeii reprezintă nu doar un prilej de celebrare, ci și o oportunitate educațională pentru a reflecta asupra rolurilor și contribuțiilor femeilor în societate. În acest an, elevii din învățământul preșcolar, primar, gimnazial și liceal au participat la activități interactive menite să dezvolte aprecierea și recunoașterea femeilor care îi inspiră.
Articol integral →Profesori și roboți. Cum și cât ajută agenții cu inteligență artificială?
Într-o lume în care ChatGPT scrie eseuri și rezolvă probleme de matematică în câteva secunde, o întrebare importantă își caută răspunsul: cine va modela caracterul și valorile generației viitoare – algoritmii reci și preciși sau profesorii care înțeleg nevoile, potențialul și sensibilitatea ființei umane?
Evoluția tehnologiilor digitale și emergența inteligenței artificiale (IA) au generat transformări semnificative în toate domeniile societății, inclusiv în educație. În ultimii ani, dezvoltarea modelelor lingvistice mari precum ChatGPT a intensificat dezbaterile privind potențialul acestor tehnologii de a revoluționa procesul educațional. Agenții IA educaționali, definiți ca sisteme software capabile să interacționeze autonom și să ia decizii în medii educaționale dinamice, reprezintă una dintre cele mai promițătoare direcții de dezvoltare în acest domeniu.
Acest articol analizează potențialul și limitele utilizării agenților cu inteligență artificială în educație, cu accent pe potențialul acestora de a prelua rolul profesorilor. Prin analiza literaturii recente și a studiilor empirice, sunt trecute în revistă câteva aspecte privind agenți IA educaționali, funcționalitățile și impactul acestora asupra procesului de învățare. Deși agenții IA demonstrează capacități promițătoare în anumite aspecte ale predării, concluziile (preliminare) indică necesitatea unei abordări echilibrate, în care tehnologia completează și sprijină profesorul, mai degrabă decât să îl înlocuiască.
Pledoarie pentru schimbare… Abordarea educației incluzive
Pentru a defini adecvat conceptul de incluziune în educaţie, trebuie să pornim de la un adevăr pe care pedagogia l-a subliniat de la începuturile ei: şcoala este instituţia principală prin care se organizează şi derulează procesul educativ.
Educaţia, în sensul larg al acţiunilor formative întreprinse în dezvoltarea umană are în centrul ei activitatea realizată în şcoală. Cu toții suntem de acord că școala este una pentru toţi membrii unei comunităţi; cu alte cuvinte, nu putem vorbi despre o şcoală abstractă, ideală. Ne referim la acea şcoală care trăieşte şi se dezvoltă în şi prin cultura unei comunităţi, ca şi prin politicile unei societăţi anumite. În cadrul acestei școli, preocuparea sa fundamentală trebuie să fie integrarea şcolară şi socială a membrilor comunităţii în care se derulează procesul de învăţământ.
Începând cu anul 1990, a fost lansată o mare provocare: educaţia pentru toţi ca o nevoie vitală de orientare a sistemelor de învăţământ şi de regândire a strategiilor educaţionale.
Cum şi în ce condiţii are loc această schimbare, respectiv care sunt limitele şi întinderea educaţiei pentru toţi?
Literația și funcția ei de cunoaștere
Sonoritatea specială a termenului, sugerând legături subtile între literă și sens, între actul de a gândi și neuroplasticitatea cerebrală, a glisat din engleză și în limba română, termenul românesc având pentru noi mai multă grație, dar și o zonă de „mister”, prin aceasta amintind de structura metaforelor revelatoare blagiene, întrucât sensurile acestuia se desfoliază și se înfoliază încă necurmat, ca orice concept prolific și benefic, aflat la vârsta ivirii lui într-o arie culturală sau într-un domeniu de cercetare. Când acest meteorit lingvistic și-a făcut apariția în limba și cultura română, a fost imediat asociat, facil și prea rapid, cu termenul de analfabetism funcțional și a fost anexat domeniului educațional, în special disciplinelor umaniste. Asocierea avea o nuanță terapeutică, nu era greșită, dar nu era exactă până la capăt. Un antonim incomplet, s-ar putea spune, dacă nu ar subzista încă, în câmpul semantic al termenului de LITERAȚIE, acea subtilă putere de seducție, precum și o bogăție de sensuri cărora ai vrea să le dai cumva de capăt.
Articol integral →Dezvoltarea socio-emoțională și provocările actuale
Provocările globale ale omenirii (digitalizarea, telemunca sau alte forme de muncă, migrația forței de muncă, schimbările climatice, schimbările pandemice) determină ample schimbări ce influențează atât ființa umană, familiile și comunitățile (sănătatea mintală, calitatea vieții) cât și nivelul economic mondial (crește gradul de sărăcie, apare șomajul). Războiul ruso-ucrainean precedat de pandemia de COVID-19 i-a determinat pe mulți să devină anxioși, temători, nesiguri, fricoși, fapt ce a creat numeroase transformări atât la nivel de persoană dar și la nivel de familie, existând uneori relații tensionate. În asemenea vremuri dificile, dezvoltarea competențelor socio-emoționale e mai importantă ca niciodată.
Învățarea socio-emoțională (SEL) poate fi definită ca parte integrantă a educației și dezvoltării umane. Ea e un proces de învățare a abilităților sociale și emoționale și e la fel de importantă precum învățarea cititului și a socotitului. Este cel mai eficient proces de învățare dacă începe devreme și continuă pe tot parcursul vieții. Abilitățile socio-emoționale sunt importante nu doar pentru succesul la școală ci și la muncă, în viață.
Nevoi și provocări în traseul dezvoltării adolescenților din România: modalități prin care sistemul educațional poate răspunde acestor nevoi și provocări
Adolescența este specifică celei de-a doua decade a vieții omului, o perioadă a transformărilor intense pe toate planurile, atât fizic, cât și psihic, respectiv social. Toate aceste schimbări fac ca vârsta adolescenței să constituie o trecere tumultoasă dinspre copilărie spre tinerețe. Localizarea exactă a adolescenţei este între 14-25 de ani şi este formată din trei stadii: preadolescenţa, adolescenţa propriu-zisă şi adolescenţa prelungită sau târzie. Vârsta adolescenţei este diferită de la o epocă istorică la alta. Aceasta a suferit schimbări, extinderi respectiv restrângeri, în funcţie de perioada istorică, începând cu vremurile străvechi, când, adolescenţa era aproape inexistentă. Copiii participau de la vârste fragede la toate treburile casei. Astfel ei săreau peste perioada adolescenţei, trecând în rândul adulţilor aproximativ pe la 14 ani. Odată consideraţi adulţi, aceştia erau puşi să muncească la fel ca şi părinţii, poate chiar mai mult, ajungând de la o vârstă fragedă să-şi întemeieze propriile familii.
Perioada adolescenţei s-a extins odată cu evoluţia societăţii.
Ministerul Educaţiei