Formarea perspectivei multiple la disciplina istorie prin intermediul evaluării scrise

Predarea-învățarea istoriei în societatea contemporană aduce cu sine necesitatea abordării perspectivei multiple în analiza evenimentelor și proceselor istorice. Este imperios necesar ca elevul să facă distincția între mai multe perspective, să identifice diferențele și asemănările și deosebirile dintre ele, pentru ca astfel să dobândească o imagine de ansamblu asupra faptului istoric studiat. Materialul propus pornește de la acest lucru și își propune să trateze această problematică a perspectivei multiple și modalitatea în care aceasta poate fi evaluată în cadrul evaluării scrise printr-un studiu de caz aplicat elevilor a două clase de liceu de la un Colegiu Național din județul Arad. Testul propus vizează modul în care elevii grupului țintă și-au dezvoltat competențele impuse prin programa școlară, înțelegând procesele și faptele istorice prezentate în cadrul activităților școlare. Deși aplicată la dimensiune redusă, cercetarea a dovedit importanța realizării acestor tipuri de activități, atât cele care țin de predare – învățare, dar mai ales continuarea lor și verificarea formării de competențe prin intermediul activității de evaluare.

Educația în societatea contemporană a evoluat în ultimii ani de la predarea-învățarea-evaluarea care avea ca scop dobândirea de către elevi a cât mai multor cunoștințe la activități didactice care au ca scop dezvoltarea unor competențe. În ceea ce privește disciplina istorie, dezvoltarea activității de predare a istoriei a readus în discuție problema perspectivei multiple. Aceasta este fundamentală pentru înțelegerea cu adevărat a proceselor și evenimentelor istorice, cu atât mai mult cu cât de multe ori istoria a fost „învinuită” de mulți critici că este una a învingătorilor, că varianta învinșilor a fost pierdută în negura timpului.

Problema perspectivei multiple și a rolului său a fost abordată des de de mulți specialiști de-a lungul timpului, dar cu toate acestea ea este una actuală și, după părerea mea, de o mare importanță. Se consideră că astfel elevului i se oferă posibilitatea de gândire, de identificare și alegere a unor dovezi extrase din surse diferite, toate fiind utilizate pentru rezolvarea și lămurirea complexității procesului sau evenimentului istoric analizat. Pornind de la aceste lucruri, perspectiva multiplă își propune „să extindă aria de cuprindere și scopul analizei istorice a unei anumite probleme sau fenomen”. De asemenea, este absolut necesar evidențierea relației dintre diferitele perspective, modul lor de interacțiune, influențele și legăturile lor. Toate acestea aduc la final o mult mai complexă explicație a ceea ce s-a întâmplat și mai ales de ce s-a întâmplat respectivul eveniment sau proces istoric (Gruber G., 2016, pp. 115-117).

În ceea ce privește importanța perspectivei multiple, aceasta provine din însăși diversitatea lumii contemporane datorată evenimentelor istorice, din mișcările de populație, din deciziile unor reuniuni internaționale, din rezultatele unor conflicte militare.

În perspectivă tradițională, există deseori tendința de a trata istoria unei națiuni dintr-o singură perspectivă, aceasta fiind oarecum în afara oricăror evoluții care au loc în jurul ei. Văzut din această direcție, procesul este unul care se desfășoară linear din cele mai vechi timpuri și până în prezent. Nu există discontinuitate și, de asemenea, sunt omise legăturile și moștenirea comună cu a altor națiuni care au trăit și poate trăiesc pe același teritoriu. Diversitatea culturală sau etnică este adusă în discuție de cât mai puține ori cu putință. Ceea ce uită sau nu rezolvă această viziune asupra istoriei este limita care separă istoria națională de cea universală (Stradling R., 2002, p. 119).

Importanța în creștere a perspectivei multiple provine și din varietate surselor pe care elevii le au la dispoziție pentru a deprinde istoria: familia, comunitatea, școala, prietenii, mass-media. Mai mult, de cele mai multe ori elevii nu învață istoria predată la școală, sau perspectiva arătată de manualele școlare, ci altă perspectivă, cea a familiei, a comunității sau cea relatată de mass-media. Acest lucru este cu atât mai evident în zilele noastre, când televiziune sau internetul oferă imagini și povești ale unor „lumi” îndepărtate. Un profesor bun folosește acest lucru pentru a-i atrage pe elevi, pentru le oferi același eveniment văzut prin ochii altora, afectați poate direct de respectivul fapt istoric. Deseori în aceste condiții profesorul face legătura între evenimente din trecut și urmările lor din zilele noastre, care îi influențează pe elevi direct, sau pe alți elevi din altă parte a lumii (Stradling R., 2002, p. 52).

Un alt avantaj pe care profesorii îl pot folosi astăzi în abordarea unor evenimente din mai multe perspective este faptul că documentele istorice sunt foarte accesibile. De asemenea, multe dintre ele sunt acum la un click distanță datorită digitalizării online și accesării ulterioare cu ajutorul internetului. Mai mult, în ultimii ani, elevii au devenit din ce în ce mai doritori în cunoașterea a mai multor limbi străine și astfel este depășită mai ușor bariera lingvistică, care până mai ieri necesita eforturi considerabile. (Stradling R., 2002, p. 120)

Având în vedere cele anunțate, pentru a demonstra avantajele pe care noile abordări le au în formarea competențelor la elevi, am considerat utilă desfășurarea unei mici cercetări aplicată elevilor unui Colegiu Național din județul Arad, mai precis asupra a două grupe formate din elevi de clasa a XI-a. Am avut în vedere și specificitatea programei de clasa a XI-a, care tratează anumite subiecte care permit abordarea perspectivei multiple cu o mai mare ușurință, dar în același timp cercetarea propusă poate constitui și un ghid care să își propună să facă o materie mai interesantă, atât din perspectiva elevului, cât și al profesorului.

Activitatea a vizat două componente, cea de predare-învățare și cea de evaluare. Ele au fost aplicare asupra unității de învățare „Oamenii, societatea şi lumea ideilor. Economie şi societate în lumea postbelică”, cu următoarele teme: Economie rurală – economie urbană în România,  România de la statul totalitar la statul de drept, România de la statul totalitar la statul de drept – Lunga tranziție spre statul de drept.

În ceea ce privește activitățile didactice s-a considera util folosirea informațiilor furnizate de mass-media vremii, periodicele regimului comunist fiind utilizate ca suport didactic. Cu ajutorul unor fișe de lucru conținând fragmente de surse istoriografice, elevii au trebuit să identifice și să explice principalele caracteristici ale regimului comunist în România.

Instrumentul de evaluare, asupra căruia ne vom opri în continuare a fost astfel realizat pentru a evalua unitatea de învățare Oamenii, societatea şi lumea ideilor. Economie şi societate în lumea postbelică. Testul a fost conceput respectând următoarele etape:

• Stabilirea scopului – respectiv verificarea îndeplinirii cu succes a obiectivelor urmărite în timpul activității de predare – învățare, respectiv formarea la elevi a competențelor asociate respectivei unități de învățare.
• Stabilirea competențelor de evaluat, respectiv a competențelor asociate.
• Stabilirea itemilor din componența testului: Itemi obiectivi de tip itemi de completare; Itemi semi obiectivi de tip întrebare structurată; Itemi subiectivi de  tip eseu nestructurat.
• Stabilirea baremului de evaluare, respectiv a matricei de specificații;
• Stabilirea duratei testului, respectiv 50 de minute.

Testul a fost aplicat la clasa a XI-a de la Colegiul Național „Moise Nicoară” Arad, cu un efectiv de 31 de elevi. Pentru o mai bună acuratețe a testului, am aplicat un test asemănător la o altă clasă de la același colegiu, cu mențiunea că în cazul acesteia din urmă activitatea de predare-învățare s-a desfășurat în mod normal, aplicând varianta tradițională de predare-învățare, nefiind utilizate metode moderne și nici un accent deosebit pe partea de perspective multiple în învățarea și înțelegerea istoriei.

În cadrul activității, au fost vizate următoarele competențe specifice:
1.3. Compararea unor opinii și argumente diferite referitoare la o temă de istorie
2.2. Analizarea instituțiilor, normelor și procedurilor de guvernare
3.1. Selectarea și comentarea surselor  istorice pentru a susține / combate un
punct de vedere
3.3. Descoperirea în sursele de informare a perspectivelor diferite asupra evenimentelor și proceselor istorice

Au fost derivate următoarele (sub)competențe:
Competența specifică 1.3. Compararea unor opinii şi argumente diferite referitoare la o temă de istorie:
Identificarea avantajelor respectiv a dezavantajelor migrațiilor din perspectiva țării de origine, sau a țării de destinație
Competența specifică 2.2. Analizarea instituțiilor, normelor şi procedurilor de guvernare:
Definirea unor termeni istorici, respectiv a folosirii lor în alte contexte. Prezentarea unui anumit subiect
Competența specifică 3.1. Selectarea și comentarea surselor istorice pentru a susține/ combate un punct de vedere:
Selectarea unor informații dintr-o sursă istorică
Identificarea unor argumente istorice pentru a susține un anumit punct de vedere
Competența specifică 3.3. Descoperirea în sursele de informare a perspectivelor diferite asupra evenimentelor şi proceselor istorice:
Formularea și argumentarea unui punct de vedere, utilizând pentru argumentarea lui informații selectate din sursele istorice.

Au fost elaborate următoarele criterii de notare:
– Pentru nota 5-6: să completeze anumite enunțuri cu noțiunile istorice specifice
să transcrie informațiile istorice cerute dintr-un text la prima vedere
– Pentru nota 7-8: să identifice o relație de tip cauză-efect, stabilind corect rolul celor două informații (cauză, respectiv efect)
Precizarea unor avantaje, respectiv dezavantaje ale migrațiilor pentru țara de plecare.
– Pentru nota 9: să argumenteze cu argumente istorice un anumit punct de vedere;
să formuleze un punct de vedere, pe care să-l susțină cu câte o informație din fiecare sursă;
– Pentru nota 10: să realizeze un eseu nestructurat pe o temă dată, respectând limita de spațiu și în care să utilizeze limbajul istoric.

În urma aplicării testului și a analizei rezultatelor, am identificat câteva aspecte care merită a fi menționate. În primul rând, ca puncte forte, am remarcat procentele mari de promovabilitate (100%, respectiv 90%) și de asemenea notele mai mari obținute la clasa obiect (8 note de 10), față de clasa martor (doar 3 note de 10). De asemenea, mare parte dintre elevi au rezolvat corect și celelalte enunțuri care presupuneau precizarea anumitor aspecte din materia predată și cerințele care presupunea realizarea unui punct de vedere, sesizând perspectivele aduse de cele două surse.

În ceea ce privește punctele slabe, trebuie să remarcăm neatenția demonstrată de unii elevi în rezolvarea unor cerințe simple, nerespectarea cronologiei în realizarea prezentării de la itemul 4. Deși nu era o solicitare expresă în cadrul testului, elevilor li s-a atras atenția asupra acestui aspect, având în vedere că în cadrul examenului de Bacalaureat acest aspect este depunctat, sau nefolosirea termenilor istorici atunci când sunt formulate enunțuri istorice, sau sunt definiți anumiți termeni istorici.

În urma analizei acestor puncte forte, respectiv puncte slabe, putem aduce următoarele recomandări:

• continuarea utilizării exercițiilor de lucrul cu sursele istorice și a exercițiilor de tip cauză – efect, exerciții de utilizare a limbajului istoric,
• recomandarea lecturării unor lucrări care au un caracter istoric și sunt recomandabile pentru vârsta și nivelul de înțelegere al elevilor,
• continuarea și aprofundarea aspectelor care țin de interdisciplinaritate și perspectivă multiplă în analiza unor perioade istorice,
• utilizarea și la alte teme a surselor istorice reprezentate de periodicele timpului,
• o mai mare orientare spre aspectele practice ale curriculumului și ale predării istoriei.

Bibliografie
Adăscăliței, Felicia, Berce, Marilena, Dumitrescu, Doru, Lazăr, Liviu, Manea, Mihai, Popescu, Mirela, Elemente de didactică a istoriei, editura Nomina, București, 2013
Bolovan, Sorina, Paula, Didactica istoriei – noi orizonturi în predarea, învățarea și evaluarea istoriei prin metode active, editura Presa Universitară Clujeană, 2007
Gruber, Gabriela, Didactica Istoriei și formarea de competențe, editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2016
Roaită, Ionela, Alice, Didactica Istoriei, editura Paralela 45, București, 2012
Stradling, Robert, Să înțelegem istoria secolului XX, editura Sigma, București, 2002