Influența grupului școlar în îndreptarea unor aspecte comportamentale negative

În acest articol, prezentăm valențele educative ale grupului școlar în îndreptarea unor probleme comportamentale la nivelul clasei de elevi. Am pus accent pe relațiile interpersonale: de intercunoaștere elev-elev, elev-învățător, învățător-elevi, de intercomunicare în cadrul colectivului de elevi, relațiile socio-afective, educative, sau cele de influențare. Am făcut referire la cele două tipuri de forțe, cu rol orientativ și reglator: influența personală a profesorului – atât ca lider cât și ca factor exterior – și influența de grup, cu rol important în stabilirea normelor grupului, a modelelor de comportament grupal. Am prezentat un studiu de caz, cu toate etapele activității de gestiune a unei situații de criză. Am prezentat, apoi, un program de intervenție și aplicarea măsurilor, iar, în final, concluziile.

Valenţele educative ale grupului şcolar și eficacitatea sa sunt evidenţiate de calitatea relaţiilor constituite în cadrul acestuia. Relaţiile interpersonale în clasa de elevi pot fi:

a) Relații de intercunoaștere: elev-elev, elev- învățător, învățător- elevi.
b) Relații de intercomunicare. Copiii comunică între ei despre lecții, despre întâmplări din viața lor, despre calificativele primite – mulțumiți, nemulțumiți, despre teme etc. Învățătorul comunică cu elevii despre toate aspectele instructiv-educative ale clasei, despre sarcinile de îndeplinit sau aprecierea rezultatelor elevilor, despre conflictele apărute în colectiv și modul de soluționare al lor.
c) Relații socio-afective. Între membrii grupului clasei se leagă relații de prietenie sau de respingere, se evidențiază liderii clasei care au o mare influență asupra celorlalți elevi. Există și elevi defavorizați  din punct de vedere afectiv, ei sunt respinși de grup. Din această cauză sunt mai retrași și însingurați. Calea lor de autoapărare este impulsivitatea, uneori minciuna, agresivitatea.
d) Relații de influenţare. Rolul nostru, ca dascăli, este să le acordăm o mare atenție tocmai acestor copii care au nevoie de multă afectivitate din partea noastră. Și, atunci, vom vedea o schimbare de atitudine pozitivă și din partea  clasei, vis-a-vis de acești copii. Trebuie să fim imparțiali și să le acordăm tuturor membrilor grupului clasei atenția și afecțiunea noastră!
e) Relaţiile educative, stabilite între cadrul didactic şi elevi, sunt relaţii care determină climatul psihosocial care ia naştere în interiorul clasei de elevi şi influenţează, la rândul său, calitatea predării, învăţării, evaluării.

În literatura de specialitate, la nivelul clasei de elevi, considerată ca un grup social cu o dinamică relațională accentuată, sunt analizate două tipuri de forţe cu rol orientativ şi reglator:

• influenţa personală a profesorului, atât ca lider, cât şi ca factor exterior și
• influenţa de grup, cu rol important în stabilirea normelor grupului, a modelelor de comportament grupal.

Potrivit lui George David (2011), etapele activității de gestiune a situațiilor de criză sunt:
a) identificarea și cunoașterea (particularizarea situațiilor de criză la nivelul spațiului școlar);
b) etiologia situațiilor de criză (identificarea cauzelor care le-au generat);
c) decizia (identificarea unui număr mai mare de alternative pentru decizie și luarea deciziei în timp scurt)
d) programul de intervenție (eșalonarea în timp a pașilor);
e) aplicarea măsurilor;
f) controlul;
g) evaluarea (Un obiectiv esențial al etapei evaluative îl constituie concluziile rezultate și angajarea tuturor celor implicați în actul de cunoaștere și de prevenire a viitoarelor situații de criză.).

Studiu de caz privind valențele educative ale grupului școlar

Voi prezenta un caz concret din activitatea mea la catedră, prin care vreau să evidențiez valențele educative ale grupului școlar în rezolvarea unei situații de criză la nivelul clasei de elevi. Voi urmări toate etapele activității de gestiune a situațiilor de criză, așa cum sunt ele prezentate de George David în lucrarea „Managementul comunicării în situaţii de criză” (București, 2011).

1) IDENTIFICAREA ȘI CUNOAȘTEREA

În clasa mea exista un elev care provenea din Centrul de plasament Sibiu și era acum în îngrijirea unei familii din localitate. Acest elev provoca deseori colegii la bătaie, îi agresa, îi jignea, îi stropea cu apă. Copiii agresați se simțeau deranjați și încercau să se apere într-un mod uneori violent, ceea ce ducea, în final, la o situație tensionantă atât pentru elevi cât și pentru mine, profesorul lor.  Părinții copiilor erau nemulțumiți. De asemenea, acest elev vorbea urât, deranja orele, înțepa colegii cu creionul ascuțit, le scria bilete vulgare și  avea tendința să mintă și să ascundă adevărul.

Era evident că se instalase o situație de criză la nivelul clasei. Se impunea să găsesc o modalitate de a rezolva această criză!

2) ETIOLOGIA SITUAȚIEI DE CRIZĂ

Am căutat să descopăr cauzele care au generat comportamentul copilului. Acest băiat se simțea lipsit de afecțiune, părinții adoptivi erau foarte severi, îi impuneau reguli stricte de comportare, nu-i permiteau să „se desfășoare” potrivit temperamentului său  și să-și consume energia. Posibil că îl și pedepseau, într-un fel sau altul,  pentru că atunci când am vrut să îl sun pe tatăl său,  a început să tremure de frică și mă ruga insistent  să nu spun la niciunul dintre părinți despre ceea ce a făcut el.

Am discutat cu tatăl său și i-am prezentat situatia. Dar era o neconcordanță între ceea ce spunea tatăl său despre copil și felul în care se comporta copilul la școală. Tatăl său îmi spunea că acasă băiatul este foarte cuminte, este „un copil-model”, nu face niciun fel de probleme, „nu iese din cuvântul lui”. Acest lucru mi-a ridicat un mare semn de întrebare!

Discutând cu copilul, am constatat că o altă cauză era faptul că de câte ori se intâmpla un lucru negativ in clasă, copiii dădeau vina numai pe el și de multe ori se simțea nedreptățit.

3) DECIZIA

Am decis să adopt un program de măsuri pentru rezolvarea acestei situații. Am prezentat cazul colegilor profesori, am chemat copilul în cancelarie și am discutat cu el, i-am explicat ce este bine și ce este rău în comportamentul lui, și-a cerut scuze colegilor pe care i-a agresat fizic sau verbal.

4) PROGRAMUL DE INTERVENȚIE ȘI (5) APLICAREA MĂSURILOR

a) Am discutat cu elevii și am stabilit niște reguli clare de comportament pe care le-am afișat în clasă și le-am repetat mereu:
„SUNTEM O ECHIPĂ”
„NE AJUTĂM RECIPROC!”
„NE RESPECTĂM UNII PE ALȚII”
„SUNTEM TOȚI IMPORTANȚI” etc.
b) Am prezentat cazul doamnei psiholog al școlii  care a avut mai multe întrevederi cu copilul respectiv;
c) Am discutat cu părinții adoptivi ai elevului despre necesitățile lui afective;
d) Am pregătit în cadrul orelor de „Dezvoltare personală” jocuri de rol, iar băiatului respectiv i-am dat să interpreteze intotdeauna doar roluri positive;
e) Am organizat concursuri de muzică și desen, am realizat lucrări colective cu clasa în care au fost implicați toți elevii.
f) Am valorificat mesajele pozitive ale textelor literare citite;
g) Am organizat drumeții, jocuri în aer liber;
h) De câte ori s-a ivit prilejul, am scos în evidență lucrurile pozitive din comportamentul elevului și calitățile lui;
i) Am determinat pe ceilalți colegi să îl accepte în grupurile lor de joacă și să îi dea responsabilități în cadrul jocurilor.
j) Am apreciat și lăudat elevul de câte ori a făcut o faptă bună;
k) Am discutat mult cu copilul, l-am încurajat, i-am câștigat încrederea, am încercat să devin prietena lui în orice problemă, i-am explicat cu blândețe, răbdare și înțelegere orice situație ivită pe parcurs în care acest elev a fost implicat.

6) CONTROLUL

Încet-încet, strategia aplicată a început să dea roade! Elevul s-a străduit să fie mai liniștit pentru a nu strica prietenia cu mine, a lucrat cu mai mult entuziasm pentru a obține calificative bune si aprecierile colegilor. Copiii l-au acceptat în grupurile lor de lucru sau de joacă. Elevul nu a mai părăsit curtea școlii fără permisiunea mea.

Au mai fost unele mici divergențe între copii, însă s-au rezolvat  repede, copiii și-au dat mâna și s-au împăcat!

Elevul a participat la unele concursuri școlare unde a obținut premii și astfel a început să aibă încredere în el și să își dezvolte stima de sine. S-au îmbunătățit relațiile cu colegii de clasă, a fost acceptat și integrat în grupul de prieteni, a primit responsabilități la nivelul clasei.

Concluzii

Mă  străduiesc să le insuflu elevilor mei sentimente de respect  față de colegii lor și față de adulți, învățându-i să nu râdă unii de alții, să nu se jignească, să se ajute reciproc la nevoie, să respecte și să aprecieze munca celorlalți colegi. În acest sens, deseori le propun exerciții de întrajutorare. În clasă am afișat un cvintet creat de elevi împreună cu mine:
„Clasa a-III-a,
Frumoasă, harnică,
Învață, cântă, se joacă,
Un buchet ce înflorește,
SERIOZITATE!”

Copiii știu că aceasta este poezia clasei noastre și cuvântul nostru special este “SERIOZITATE” in tot ceea ce facem: și când învățăm, și când scriem, și când cântăm, și când ne plimbăm, și când ne jucăm!

Iată, pe scurt, câteva modalități de influențare pozitivă a climatului instructiv-educativ și psihosocial în interiorul grupului școlar, care am observat că funcționează.

Bibliografie
Chiciudean, I., David, G. (2011). Managementul comunicării în situații de criză. București: Editura Comunicare.ro