Influența noilor tehnologii asistive asupra incluziunii: incluziunea digitală

Incluziunea nu este doar o dimensiune etică a educației, ci și un obiectiv fundamental susținut de cercetări care evidențiază beneficiile interacțiunii și modelării comportamentale între elevi. Această realitate determină sistemele educaționale să caute modalități concrete de incluziune eficientă a tuturor categoriilor de elevi, inclusiv a celor cu dizabilități, în procesul de învățare. În acest context, educația digitală are un rol  în facilitarea accesului la informație, oferind soluții tehnologice adaptate pentru integrarea socială și dezvoltarea relațiilor autentice. Rețelele sociale, platformele de e-learning și dispozitivele inteligente constituie oportunități majore pentru consolidarea incluziunii digitale, contribuind astfel la eliminarea barierelor educaționale și sociale (Caton, S., Chapman, M., 2016).

Tehnologia Informației și Comunicației (TIC) oferă oportunități valoroase de interacțiune, atât online (prin rețele sociale), cât și offline (prin tehnologii asistive). Mai mult, participarea socială este analizată la un nivel superior, incluzând nu doar prezența, ci și sprijinirea și contribuția la societate. TIC are contribuie la promovarea interacțiunii sociale și în susținerea tinerilor cu dizabilități intelectuale, depășind nivelul de participare de bază prin implicarea activă în comunitate. Tinerii utilizează frecvent tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) ca mijloc principal de socializare, însă există dezbateri privind efectele acesteia asupra participării sociale a tinerilor cu dizabilități intelectuale (ID).

Pornind de la conceptele de participare socială și autodeterminare, analizate în raport cu perspectiva tinerilor și a personalului de sprijin, se explorează modalități prin care TIC poate facilita integrarea acestora în comunitățile instituționale din Suedia. Rezultatele cercetării indică trei direcții principale.

Prima vizează dezvoltarea competențelor, stimularea autodeterminării și diminuarea dependenței, evidențiind modul în care TIC poate contribui la creșterea autonomiei tinerilor prin utilizarea unor funcționalități digitale de bază.

A doua direcție subliniază rolul TIC în promovarea socializării, împărtășirii experiențelor și interacțiunii cu ceilalți, demonstrând că tehnologia nu se limitează doar la consum pasiv, ci poate deveni un instrument activ de comunicare.

A treia dimensiune reflectă necesitatea resurselor adecvate și a atitudinilor favorabile, abordând cerințele legate de echipamente personalizate, sprijin profesionist și percepția societății asupra utilizării TIC de către tinerii cu dizabilități intelectuale. (Bjorquist, E., Tryggvason, N., 2023)

În documentarul „Viața remarcabilă a lui Ibelin”, lansat de Netflix în 2024, care explorează povestea unui tânăr norvegian cu dizabilități, Mats Steen evidențiază importanța mediului digital prin afirmația sa: „Acolo, lanțurile mele sunt rupte.” Această reflecție subliniază faptul că existența umană nu se limitează la prezența fizică, iar tehnologia a deschis noi perspective asupra modului în care definim identitatea și libertatea individuală. Mats Steen, născut în 1989, a început să dea semne că dezvoltarea sa nu evolua conform așteptărilor încă din primii ani de viață. Până la vârsta de cinci ani, părinții săi au realizat că există motive de îngrijorare, iar în urma investigațiilor medicale, i s-a pus diagnosticul de distrofie musculară Duchenne. (Ebert, R., 2024)

Tehnologia informației și comunicațiilor are potențialul de a contribui la incluziunea socială a acestor tineri, cu condiția ca accesul la infrastructura digitală să fie optimizat, iar sprijinul din partea comunității și al instituțiilor să fie constant și adaptat nevoilor specifice ale utilizatorilor.

Un aspect aparte al incluziunii este prevenirea izolării sociale și diminuarea riscurilor asociate sănătății mintale, cum ar fi depresia și anxietatea. Cercetările subliniază că relațiile interpersonale autentice dintre elevii cu și fără dizabilități acțiunea în direcția protectecției împotriva acestor vulnerabilități, consolidând sentimentul de apartenență și sprijinul emoțional. Deși clasele incluzive favorizează contactul direct între elevi, ele nu reușesc întotdeauna să răspundă integral nevoilor acestora din cauza lipsei resurselor specializate. În acest sens, părinții elevilor cu dizabilități solicită frecvent existența unor unități educaționale dedicate, considerând că astfel s-ar asigura o concentrare mai mare de resurse și personal specializat. Exemplul Coreei de Sud reflectă această realitate, întrucât cererea pentru școli speciale continuă să crească în ciuda eforturilor de promovare a incluziunii în sistemul tradițional (Soyoung, L., 2022).

Tehnologiile digitale au fost descrise ca facilitatori ai incluziunii sociale, oferind acces la servicii educaționale și interacțiuni fără constrângeri fizice. Deși dispozitivele inteligente permit o comunicare mai flexibilă, cadrele didactice trebuie să gestioneze cu atenție riscurile asociate utilizării acestor tehnologii, evitând excluderea involuntară a elevilor din interacțiunile școlare. Potrivit cercetărilor europene, lipsa accesului la tehnologie este unul dintre factorii majori care determină izolarea socială și dependența persoanelor cu dizabilități de sprijin familial. Aproximativ 70% dintre aceste persoane se confruntă cu dificultăți financiare și sociale, ceea ce subliniază necesitatea unor intervenții educaționale bazate pe tehnologii asistive (Manzoor, M. et al., 2018).

În România, conceptul de educație incluzivă s-a extins pentru a acoperi o categorie mai largă de elevi, incluzând nu doar cei cu dizabilități, ci și cei care întâmpină dificultăți de învățare și adaptare socială. Sistemul educațional special trebuie să fie conceput astfel încât să ofere o evaluare adecvată a potențialului de învățare, precum și strategii de intervenție menite să faciliteze dezvoltarea abilităților educaționale și sociale ale elevilor. Unitățile de învățământ incluziv nu se limitează la predare, ci au și roluri complementare, cum ar fi informarea, formarea și cercetarea în domeniul educației speciale (Gherguț, A. et al., 2016).

Noile tehnologii asistive, inclusiv dispozitivele de reabilitare și aplicațiile de inteligență artificială, are un rol în facilitarea procesului educațional. Distincția dintre tehnologiile asistive și cele de uz larg devine tot mai subtilă, datorită progreselor în domeniul dispozitivelor mobile și software-ului interactiv. Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) subliniază că inovațiile tehnologice emergente contribuie la dezvoltarea unor produse capabile să ofere suport educațional personalizat, integrat și interactiv (UNICEF, 2022).

Conceptul de cerințe educative speciale reprezintă o abordare modernă, care se distanțează de terminologiile tradiționale bazate pe dizabilități, promovând incluziunea educațională prin adaptarea resurselor la nevoile specifice ale fiecărui elev. Aceste intervenții nu doar facilitează accesul echitabil la educație, ci contribuie și la dezvoltarea abilităților sociale și profesionale pentru viitor (Verza, E., 1998).

Deși accesul la tehnologie are potențialul de a facilita independența și incluziunea socială, este imperativă o abordare strategică pentru identificarea unor strategii eficiente de sprijin digital. În procesul de integrare și incluziune digitală, accesul la tehnologie nu depinde doar de disponibilitatea resurselor digitale, ci și de capacitatea utilizatorilor de a gestiona provocările online cu sprijin adecvat, pentru îmbunătățirea strategiilor de incluziune digitală destinate persoanelor cu dizabilități de învățare (Seale, 2014).

Beneficiile accesului online pentru copiii cu dizabilități le oferă oportunitatea de a interacționa cu alți copii, de a-și exprima gândurile și sentimentele și de a construi relații într-un mediu în care se simt confortabil.

Proiecte precum „Friends Beyond Borders” încurajează incluziunea și oferă copiilor cu dizabilități șansa de a se conecta cu alți copii din întreaga lume. Pentru a dezvolta prietenii online, copiii cu dizabilități au nevoie de abilități precum comunicarea, empatia, răbdarea și capacitatea de a recunoaște și respecta limitele personale ale celorlalți (Educație Privată, 2020). Tehnologiile asistive pot juca un rol decisiv în dezvoltarea acestor abilități, prin aplicații și platforme special concepute pentru a facilita comunicarea și interacțiunea socială, contribuind astfel la o incluziune digitală profundă.

Tehnologia digitală și TIC sunt factori determinanți pentru promovarea incluziunii sociale digitale și stimularea independenței persoanelor cu dizabilități. Totuși, integrarea acestor tehnologii în sistemul educațional reprezintă o provocare continuă, care necesită investiții susținute, cercetare aprofundată și o adaptare constantă a strategiilor educaționale pentru a răspunde nevoilor dinamice ale elevilor cu cerințe educative speciale. Este nevoie ca să se continue dezvoltarea și implementarea de soluții tehnologice inovatoare pentru a maximiza potențialul incluziv al educației digitale.

Bibliografie

Bjorquist, E., Tryggvason, N. (2023). When you are not here, I cannot do what I want on the tablet. The use of ICT to promote social participation of young people with intellectual disabilities. Journal of Intellectual Disabilities. Volum 27 (2), p.466-482 doi.org/10.1177/17446295221087574

Caton, S., Chapman, M. (2016). The use of social media and people with intellectual disability: A systematic review and thematic analysis. Journal of Intellectual and  Developmental Disability. doi: 10.3109/13668250.2016.1153052

Gherguț, A. (2016). Educația incluzivă și pedagogia diversității. Editura Polirom, Iași

Friends Beyond Borders. (2020). Proiectul CONIL prin care copiii pot trimite un cadou unei persoane cu dizabilități. Educație Privata. www.educatieprivata.ro/proiectul-conil-friends-beyond-borders/

Manzoor, M., Vimarlund, V. (2018). Digital technologies for social inclusion of individuals with disabilities. Journal of Health Technology, 8, 377–390. doi.org/10.1007/s12553-018-0239-1

Soyoung, L. (2022). Friendship Between a Child with Disabilities and Peers without Disabilities in an Inclusive Setting in Elementary Schools in South Korea. Culminating Projects in Special Education, 141. repository.stcloudstate.edu/sped_etds/141

UNICEF România. (2022). Raport privind tehnologia asistivă. www.unicef.org/romania/media/11311/file/Raport%20global%20privind%20tehnologia%20asistiv%C4%83.pdf#page=21.53.

Verza, E. (1998). Psihopedagogie specială. Editura Didactică și Pedagogică. București.

Programa școlară învățământ special (2021). Tehnologii Informatice Asistive și de Acces pentru elevii cu dizabilități severe.

Ebert, R. (2024). The remarkable life of Ibelin. RogerEbert.com. www.rogerebert.com/reviews/the-remarkable-life-of-ibelin-netflix-documentaryreview