Inteligența artificială – pro sau contra cadrelor didactice?

Digitalizarea educației și digitalizarea profesorilor par să fie obiectivele acestui deceniu, în școlile din România. O fi bine? Probabil că da, pentru că predarea tradițională pierde din ce în ce mai mult teren în fața tinerilor noștri. O fi rău? Probabil că da, pentru că așa crește timpul petrecut în fața ecranelor pentru tinerii noștri. Specialiștii în educație susțin că varianta ideală de a preda este aceea de „blended learning”, o formulă în care combinăm predarea tradițională (de tip expunere, de exemplu) cu elemente de digitalizare (chestionare digitale, exerciții sau jocuri online). Este, la modul real, un compromis pe care l-am putea face, pentru a ne întâmpina elevii la mijlocul drumului dintre tradițional și modern.

În paralel cu această nevoie de digitalizare, elevii noștri au descoperit inteligența artificială – ChatGPT, OpenAI- care le îndeplinește orice dorință informațională și orice curiozitate, vocal sau în scris. Este aproape imposibil ca elevii să nu-și fi pus, deja, întrebarea „Și eu de ce mai trebuie să merg la școală, dacă pot afla orice informație cu ajutorul IA?”.

Ar putea ChatGPT să fie noul model de profesor? Există posibilitatea ca în 20 de ani să fim înlocuiți cu niște roboței simpatici care înregistrează reacțiile elevilor pentru a se adapta mai bine la stilul lor de învățare specific (vizual, auditiv, practic) sau pentru a adapta conținuturile cerințelor speciale ale elevilor cu CES? Un roboțel care face prezența, predă lecția cu ajutorul materialelor video/audio, organizează jocuri interactive pentru fixarea cunoștințelor și apoi trimite elevilor exerciții online, pe care le pot face și acasă?

Acest scenariu sună utopic? Sau distopic? Este realist? Ideea de „flipped classroom” este tocmai aceasta – să lăsăm elevii să-și facă propriul studiu, din diverse resurse (create de noi sau nu), la clasă urmând doar să fixăm cunoștințele achiziționate de ei sau să le corectăm, dacă e cazul. Dar toate acestea ar putea fi făcute foarte bine și în format digital, cu ajutorul inteligenței artificiale adaptive. Nici măcar nu ar mai fi nevoie de școală pentru asta, ea ar fi doar un cadru formal al educației. Dar de profesori ar mai fi nevoie? +-

Care este rolul cadrelor didactice într-o școală a viitorului în care transmiterea informațiilor și evaluarea lor nu mai sunt necesare? Chiar am putea să fim înlocuiți de roboți? Este, într-adevăr, o „temă de casă” bună. Cel mai corect ar fi ca fiecare cadru didactic să-și formuleze propriul răspuns.

Credința mea personală este că omenirea ar dispărea fără partea de interacțiune interpersonală, fără empatie și fără inteligență emoțională. Aici intervine rolul nostru, al profesorilor. Noi nu suntem doar niște „transmițători de informații” și „evaluatori”, noi suntem mult mai mult. Noi oferim și căldură umană și înțelegere elevilor noștri, dincolo de conținutul științific. Tehnologia, oricât de mult va avansa, nu va putea oferi sentimente și reacții adevărate, sincere. Îndemnul meu este să le arătăm tuturor că ne cunoaștem valoarea și să folosim inteligența artificială ca pe un asistent personal în predare.

Azi, putem să ne facem planurile de lecție cu ajutorul tehnologiei (Gamma), putem să creăm materiale interactive de predare, adaptate elevilor noștri (Wakelet) și chiar să creăm teste cu ajutorul inteligenței artificiale (Kahoot, Padlet). Astfel, noi scăpăm de partea metodică aridă și ne concentrăm pe ceea ce ne place, de fapt: interacțiunea cu ekevii și crearea situațiilor de învățare.

Bibliografie
pedagogie-digitala.ro/artificial-intelligence-for-educators-practical-guidelines/
digitalpromise.org/initiative/artificial-intelligence-in-education/
jstor.org/stable/48707970?mag=artificial-intelligence-and-education-a-reading-list
researchgate.net/publication/348417508_Artificial_Intelligence_and_Learning