M3TM: cazul elevului cu simptomatologie specifică schizofrenic-paranoidă care putea vicia cariera unui dascăl de liceu

A scrie despre un caz tulburător din cabinetul de psihologie pe care l-am gestionat ca psiholog clinician, în contextul în care sunt și cadru didactic, este mai mult decât tulburător. Tulburătoare este nu numai experiența în sine ca psiholog clinician ci și conștientizarea, de către mine ca specialist psiholog și profesor, a luptei dintre „Cain și Abel”, dintre bine și rău, credință și malefic în sufletul unui adolescent de liceu. Da, am gestionat un astfel de caz în cadrul programului național „Din grijă pentru copii”.
Păstrând confidențialitatea datelor și dreptul la discreție al beneficiarului, al elevului însuși, pe scurt voi relata cadrul situațional: un elev din clasa a X-a care urma cursurile unui liceu din municipiul Timișoara, profil filologie, sistemul de alternative educaționale, cu abilitate și prin manipulare a creat contextul în care a simulat că profesorul de limba și literatura română încearcă a avea o aventură amoroasă cu el. Pentru a construi și a atrage atenția cadrului didactic, elevul a devenit excesiv de atent și implicat în activitățile școlare și extrașcolare organizate/ susținute de cadrul didactic, de o politețe remarcabilă și un comportament exemplar. Apoi a reclamat, victimizându-se, că respectivul cadru didactic insinuează dorința de a avea o relație amoroasă cu elevul, minor la data incidentului.

În cabinet, în urma unor activități de restructurare sistematică cognitivă, beneficiarul a recunoscut că, în fapt, avea o admirație deosebită pentru respectivul cadru didactic, reprezenta un model de persoană și, atenție, nu avea acces la acea persoană decât în cadrul activităților școlare și extrașcolare. În mintea sa a construit realități simulate în care își imagina acte amoroase cu respectivul cadru didactic, că respectiva persoană îi oferea o atenție specială și cadru afectiv. Totul, așa cum a verbalizat și elevul, era doar în mintea sa bolnavă. Pus în această situație și neavând acces la comunicare cu cadrul didactic respectiv și personalul din instituția școlară unde elevul urma studiile liceale, am trecut la procesul de psihodiagnoză. Fiind minor, deci cu o vârstă sub 18 ani, instrumentele de evaluare psihometrică utilizabile și avizate științific de Comisia de Metodologie a Colegiului Psihologilor din România nu surprind decât abaterile de conduită/ comportament dar nu oferă un acces concret la simtomatologia specifică tulburărilor de personalitate/ dizarmoniilor de personalitate care explică comportamentele indezirabile precum cel al beneficiarului nostru.

În contextul dat, pentru a identifica sursa comportamentelor indezirabile, am procedat la aplicarea unui test cvasiproiectiv – Testul Szondi. Rezultatele testului care au identificat pulsiunile interioare ale elevului au fost spectaculoase, șocante pe alocuri, însă cu confirmat ipoteza de la care am pornit, ca urmare a expunerilor discursive ale elevului: tabloul simptomatologic este specific unei persoane care prezintă, în faze incipiente- ceea ce este și conform științific căci personalitatea elevului, acum, se cristalizează – dizarmonii de personalitate din spectrul schizofrenie paranoidă, cu tendințe evidente de comportament homosexual-pasiv spre masochism.

În fapt, mama elevului a dorit ca fiul său să beneficieze de ședințe de intervenție psihoterapeutică întrucât estima rezonabil că elevul a fost traumatizat de personalul didactic care a făcut front comun pentru a-și apăra colegul de catedra, în detrimentul copilului ei. Numai mamă să nu fii și numai mamă să nu fi într-un astfel de context. S-a dovedit fals. Pulsiunile manifeste specifice dizarmoniei de personalitate schizofrenic- paranoide au confirmat că elevul își crease scenarii în mintea sa, așa cum însuși copilul a menționat, și acel profesor nu îi acorda o atenție deosebită, aparte față de alți elevi ai clasei, așa cum elevul visa în timpul reveriilor sale. Neîndeplinindu-i-se această dorință arzătoare, născută din admirația față de calitatea umană și profesională a cadrului didactic, elevul a simțit nevoie de răzbunare. Astfel, a ticluit contexte situaționale prin care să se poate victimiza, să atragă atenție.

Specificul dizamorniei schizofrenic-paranoide este conformat și de faptul că beneficiarul nu are prieteni (argumentează că are un singur prieten din clasa I, dar de-a lungul ședințelor a confirmat că doar întreține relații homosexuale pasiv-masochiste cu acel băiat pentru a păstra atenția sa și a rămâne în plasa relațiilor sociale ale aceluia), își creează prietenii imaginare cu persoane pentru care are o deosebită admirație, cum ar fi cazul unui om politic și cadru didactic universitar la Universitatea Politehnica Timișoara (pentru beneficiar este extrem de măgulitor că acel om politic și cadru didactic universitar îl păstrează în lista sa de ”urmăritori pe Instagram”) și, nu în ultimul rând, bunicul patern al beneficiarului este diagnostic medical- psihiatric ca având schizofrenie – paranoidă, iar tatăl beneficiarului prezintă tabloul clinic al unei persoane ce are o astfel de tulburare psihiatrică însă refuză să se adreseze personalului de specialitate pentru a nu fi obligat să urmeze tratamentul psihofarmacologic întrucât, consideră tatăl beneficiarului, îi distruge starea de sănătate cu implicații asupra sistemului digestiv și excretor.

Ceea ce vreau să atrag atenția ȘI UN SEMNAL DE ALARMĂ este faptul că astfel de cazuri, astfel de elevi, au mai existat și există iar cadrele didactice și ceilalți elevi sunt supuse unui risc major. Lipsa profesioniștilor din domeniile psihologie clinică, psihologia educației sau psihoterapiei atrage după sine lipsa evaluărilor psihologice clinice aplicate și, astfel, riscul major ca victimele unor elevi care au dizarmonii de personalitate să nu aibă nicio cale de a se apăra. În fapt, luciditatea personalului din instituția de învățământ și a cadrului didactic însuși au făcut ca victima să nu aibă cariera didactică viciată, însă nu toate cadrele didactice au un tact pedagogic și simț psihologic pe atât de bine dezvoltat. Mai mult, performanțele școlare ale elevului-agresor care s-a adresat serviciilor de psihologie în cadrul programului național „Din grijă pentru copii” în contextul de victimă, erau foarte bune ceea ce îi conferea o credibilitate aparte. Elevul nu a fost identificat ca având abateri de conduită înregistrate…

Lupta dintre credință și malefic în sufletul acestui pui de om este impresionantă, exploziile sale trec limitele sufletului său, arzând nu numai el însuși în propriile temeri ale fricii de abandon, se singurătate, ci și afectând oameni nevinovați: în fapt, acest beneficiar dezvoltă schizofrenie-paranoidă ca urmare a traumelor personale și familiale la care a fost supus, ca urmare a izolării sociale pentru care o trăiește și o resimte, această izolare devenindu-i pentru el însuși similară unei spirale din care este conștient că nu are scăpare. Astfel dorința de a avea prieteni se transformă în ura pentru cei care au prieteni, cei care au relații sociale. Este dramatic și trist, iar astfel de situații… cât și mai câte or fi în clasele școlii românești???