Modalități de dezvoltare a competențelor de lectură la clasa a IV-a

Conceptul de competențe reprezintă o structură complexă și multidimensională care îmbină organic mai multe componente esențiale ale procesului de învățare și dezvoltare. Acestea includ nu doar cunoștințele teoretice și deprinderile practice dobândite, ci și aptitudinile native ale individului, precum și atitudinile formate în timp față de procesul educațional. Un aspect definitoriu al competențelor îl constituie caracterul lor dinamic și evolutiv, manifestat prin capacitatea și dorința continuă de autodezvoltare. Astfel, dincolo de dimensiunea procedurală a lui „a ști cum”, competențele încorporează și o componentă motivațională esențială – disponibilitatea de a învăța și de a progresa constant. Această abordare holistă transformă competențele într-un instrument fundamental al educației moderne, care facilitează adaptarea individului la cerințele în continuă schimbare ale societății contemporane.

Competenţele cheie cuprind trei aspecte ale vieţii:

• împlinirea personală şi dezvoltarea de-a lungul vieţii (capital cultural): competenţele cheie trebuie să dea posibilitatea oamenilor să-si urmeze obiectivele individuale in viaţă, conduşi de interesele personale, aspiraţii si dorinţa de a continua învăţarea pe tot parcursul vieţii;
• cetăţenia activă şi incluziunea (capital social): competenţele cheie trebuie să le permită indivizilor să participe în societate în calitate de cetăţeni activi;
• angajarea într-un loc de muncă ( capital uman): capacitatea fiecărei persoane de a obţine o slujbă decentă pe piaţa forţei de muncă.

Competenţele cheie reprezintă un pachet multifuncţional, transferabil de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, incluziunea socială şi găsirea unui loc de muncă. Acestea trebuie să fie dezvoltate până la sfârşitul educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca fundament pentru învăţare ca parte a educaţiei pe tot parcursul vieţii.

Dezvoltarea competențelor de lectură în cadrul ciclului primar duc, implicit, la formarea unor indivizi cu o culturã comunicaţională şi literară de bază, capabili să înţeleagă lumea din jurul lor, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii, să fie sensibili la frumosul din natură şi la cel creat de om.

În cadrul orelor de limba și literatura română prevăzute în orarul clasei a IV-a, am încercat să valorific procedeul „muncii cu cartea”, respectiv a muncii cu manualul sau cu alte materiale de acest gen, destinate special învăţării. Am urmărit permanent consolidarea deprinderii de citire corectă, fluentă, conştientă şi expresivă, îmbogăţirea şi activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de exprimare, formarea şi dezvoltarea gustului pentru lectură, cultivarea sentimentelor, convingerilor, comportamentelor morale, dezvoltarea gustului estetic. Un rol foarte important îl are şi lectura din afara clasei, deoarece lărgeşte orizontul cunoştinţelor primite în clasă la orele de literatura română. Este foarte important ca noi să cunoaștem care sunt formele de îndrumare a lecturii în afară de clasă, pentru a atrage elevii, pentru a ne atinge obiectivele propuse în vederea dezvoltării capacităților de lectură.

Voi prezenta, în acest sens, o activitate plăcută elevilor din clasele mici, îndeosebi celor din clasa a IV-a, pe care am aplicat-o în scopul dezvoltării gustului pentru lectură, Atelierul de lectură.

Am realizat săptămânal ateliere de lectură în cadrul activităților, cu scopul de a genera forma anumite experiențe de lectură, de a fixa cunoștințele elementare despre un text literar, de a forma un mecanism de bază pentru înțelegerea textelor. Elevii sunt puși în situații problemă din care învață cum să relaționeze cu textul. Astfel ei reușesc să depășească nivelul de lectură superficială și să atingă un nivel la care cititul devine un instrument complex pe care elevul îl poate aplica pentru a-și stimula gândirea și a se angaja în gândirea de nivel superior, inclusiv cea critică. Prin atelierele de lectură, am încercat să motivez elevii:

• să identifice titlul, autorul operei literare;
• să caute sau să prezinte informații succinte despre autor;
• să delimiteze ideea textului literar prin enunțul „Textul mă învață…”;
• să exprime argumentat propria stare postlecturală cu sprijinul enunțului „Am trăit sentimente de…”;
• să argumenteze virtuțile personajului literar, ca pretext al cunoașterii de sine și a cercului de amici pe care îi are elevul prin ideea începută „Aș vrea un prieten ca personajul, întrucât…”;
• să selecteze cuvinte noi, să-și îmbogățească vocabularul;
• să atribuie textului literar o maximă, un proverb.

În cadrul atelierelor de lectură, am inclus activități variate:

• perioade de citit în liniște, fără voce;
• perioade de schimb de informații;
• discuții conduse de învățător:
• momente de creație (compuneri, poezii, ilustrarea lecturilor citite, completarea unor fișe de lectură etc.);
• prezentarea unor cărți/ târguri de carte (în cadrul cărora elevii fac schimb de cărți);
• întocmirea și punerea în scenă a unor dramatizări;
• întocmirea și punerea în scenă a unor procese literare etc.

Dramatizările și procesele literare sunt activitățile care au plăcut cel mai mult elevilor
din clasa a IV-a, deoarece fiecare a găsit momentul și modul potrivit pentru a se implica activ.

În cazul procesului literar, am încercat mereu să dau forme diferite activității, astfel încât elevii să fie motivați să citească înainte lectura anunțată:

• proces sub formă de discuție contradictorie, fără un scenariu precis care să susțină sau să combată un personaj, o atitudine, felul în care se sfârșește o poveste etc. (activitate care ne duce cu gândul la metodele active);
• proces sub formă de spectacol cu aspect de proces judiciar.

Astfel, ei au fost antrenați fie în realizarea scenariilor, fie în realizarea recuzitei și, bineînțeles în interpretarea rolurilor. Activitatea are un mare impact în formarea/ dezvoltarea la elevi atât a competențelor de lectură cât și cele referitoare la comportare în societate. Realizarea unui proces literar presupune pe lângă cunoașterea profundă a operei literare și o documentare juridică, familiarizarea cu terminologia specifică procedurii judiciare. Elevii sunt încântați de formula convențională pe care o îmbracă disputa, după modelul procesului juridic. Fiecare se străduiește să cunoască opera literară pentru a putea interpreta rolul preferat din cadrul completului de judecată (procuror, apărarea, acuzarea, inculpat, avocați și martori etc.). Activitatea impresionează în mod plăcut elevii, incită gândirea, capacitatea de investigație şi dă curaj elevilor să găsească ipoteze proprii. Întrebarea „De partea cui este dreptatea?” dă o notă competitivă argumentelor celor două tabere, înfierbântând spiritele, declanșând puternice trăiri în sufletul elevului.

Mereu am fost atentă ca procesul literar să fie conceput ca modalitate de îndrumare a felului cum trebuie citită și înțeleasă o lectură/ operă literară și a modului în care elevii își expun ceea ce au înțeles. Temele pe care am realizat procese literare au fost variate: Greierele și furnica, La cireșe, Fata babei și fata moșneagului etc. Indiferent de tema aleasă sau forma dată activității, nu am uitat scopul acestor activități și am urmărit mereu:

• Cultivarea conștientă a gustului estetic și a preferințelor literare
• Exprimarea atitudinii personale față de textele literare citite etc.
• Stimularea interesului durabil pentru lectură.

Procesul de cultivare a competențelor de lectură se caracterizează printr-o bogată paletă de strategii și oportunități didactice. În calitate de profesori pentru învățământul primar, deținem privilegiul și responsabilitatea unică de a insufla copiilor pasiunea autentică pentru lectură. Prin abordări pedagogice personalizate și contexte educaționale stimulative, putem ghida fiecare elev să descopere magia cărților și să dezvolte o relație personală cu lectura. Mai mult decât simpla decodificare a textului, scopul nostru este să cultivăm o conexiune emoțională profundă între copil și universul cărților, transformând actul lecturii într-o sursă genuină de bucurie și împlinire intelectuală. Această fundație solidă, construită în anii formatori ai școlarității mici, devine catalizatorul care va alimenta curiozitatea intelectuală și setea de cunoaștere a elevilor pe tot parcursul vieții, contribuind decisiv la dezvoltarea lor ca învățători autonomi și entuziaști.

Bibliografie
1. Şerdean, Ioan: Metodica predarii limbii române la clasele I-IV, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1993
2. Crăciun, Corneliu: Metodica predarii limbii române în învatamântul primar, Ed. Emia, Deva, 2002
3. Şerdean, Ioan: Didactica limbii şi literaturii române în învăţământul primar, Ed. Corint, Bucureşti, 2005