Program de dezvoltare personală pentru copiii de clasa a V-a. Terapia de grup psihoeducațională

Perioada cuprinsă între 10 și 12 ani reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea copilului, marcând tranziția de la copilăria mijlocie spre adolescența timpurie. În acest interval, elevii din clasa a V-a se confruntă cu provocări majore: trecerea de la școala primară la cea gimnazială, transformări fizice și psihice accelerate, și nevoia acută de a-și forma identitatea personală în contextul unui mediu social în continuă schimbare. Erik Erikson sublinia importanța acestei perioade ca fiind momentul în care copiii trebuie să dezvolte „sentimentul de industrie”, învățând să coopereze cu colegii și adulții, în timp ce își construiesc o imagine de sine bazată pe competență și performanță. Terapia de grup psihoeducațională se dovedește un instrument terapeutic ideal pentru această vârstă, oferind un cadru structurat în care elevii pot dezvolta abilități de autoreglare emoțională, pot experimenta intercunoașterea autentică și pot construi coeziunea grupului de clasă. Prin intermediul activităților experiențiale și al reflecției ghidate, această abordare terapeutică răspunde nevoilor specifice de dezvoltare ale preadolescenților, sprijinindu-i în construirea unei identități pozitive și în dobândirea competențelor necesare pentru a face față provocărilor vieții școlare și sociale.

I. Cadrul fizic în terapia de grup

Caracteristici generale

• Grup psihoeducațional: elevi clasa a V-a
• Dimensiunea grupului: 27 elevi înscriși în prezent (cu posibilitatea măririi pe parcursul anului școlar în funcție de acordul părinților)
• Tipul grupului: eterogen, deschis pe parcursul anului școlar 2025-2026 (cu perspective de continuare pe parcursul nivelului de învățământ gimnazial)
• Tematică: Dezvoltare personală a elevilor din învățământul gimnazial
• Durata și frecvența: 80 de minute, o întâlnire pe săptămână

Principiile componenței grupului de terapie

• Aspecte ale funcționării grupului
• Caracterul și procesul grupului

Obiectivele grupului pe termen lung

• Dezvoltarea abilităților de autoreglare emoțională și control emoțional
• Dezvoltarea gradului de intercunoaștere a elevilor
• Creșterea coeziunii grupului de elevi
• Dezvoltarea abilităților de gestionare și rezolvare a situațiilor problematice intervenite în grup

II. Fundamentul teoretic

Particularitățile vârstei 10-12 ani

Anii între 10 și 12 ani – copilărie mijlocie spre adolescență timpurie – sunt o perioadă a progreselor importante ale dezvoltării care stabilesc drumul spre înțelegerea sentimentului identității copiilor. Pe parcursul acestor ani, copiii fac progrese devenind competenți, independenți, conștienți de sine și implicați în lumea dincolo de familiile lor.

Așteptările de reușită sau nereușită la diferite sarcini ar putea dezvolta o orientare spre realizare care să le coloreze răspunsul privind educația și, de ce nu, alte provocări pentru mulți ani. În adolescența timpurie, fizicul zbuciumat de diferite transformări externe și interne și schimbările sociale care însoțesc pubertatea în plan psihic aduc dorința de autonomie și distanță față de familie și trecerea de la școala primară la școala gimnazială.

Perspectivele teoretice

Erik Erikson a descris „cele opt etape ale omului”, subliniind importanța copilăriei mijlocii ca timp când copiii se mută de acasă în contexte sociale mai largi care le influențează puternic dezvoltarea cognitivă și emoțională. Erikson a privit anii între 7 și 11, ca perioada în care copiii ar trebui să dezvolte ceea ce el a numit „sens al industriei” și învață să coopereze cu colegii și adulții (cu mai mulți profesori în treapta gimnazială de învățământ).

Freud și Piaget au văzut copilăria mijlocie ca platou în dezvoltare, o perioadă în care copiii și-au consolidat câștigurile pe care le-au obținut în timpul creșterii rapide a preșcolarului și când s-au pregătit pentru schimbările dramatice ale adolescenței.

Factorii cheie de influență

Trei forțe cheie se combină pentru a influența încrederea în sine și implicarea copiilor în sarcini și activități în anii de vârstă medie:

• Schimbări cognitive ce dezvoltă capacitatea copiilor de a reflecta asupra succeselor și eșecurilor proprii
• Dezvoltarea gradului de socializare secundară cu alți copii și adulți în afara activităților din familie
• Expunerea la comparație socială și concurență în sălile de clasă școlare și la grupuri de egali

III. Etapele în formarea grupului de terapie

Conform modelului Tuckman (1965) și Yalom & Leszcz (2005)

Etapa I: Formarea

În această etapă de constituire a grupului, elevii nu sunt dispuși să vorbească despre propria persoană și să își asume riscuri. Mai degrabă se încearcă un anumit sentiment de anxietate, se caută un anumit timp de alianță, se maschează slăbiciunile individuale. Receptează acest fapt ca o problemă unde activitățile de spargerea gheții sunt eficiente.

Activitatea 1: „Citește gândurile celorlalți” – spargerea gheții

Obiective pe termen scurt:

• Să se integreze grupului
• Să participe activ, prin idei realiste, adaptate situației
• Să respecte punctele de vedere ale celorlalți
• Să își asume responsabilitatea

Descrierea activității:

Participanții sunt împărțiți în trei grupuri. Fiecare grup trebuie să formeze o linie, cu privirea îndreptată spre celelalte două grupuri, astfel încât să se formeze un triunghi. Fiecare grup se separă și încearcă să găsească, într-un mod secret, un sunet sau o mișcare care, cred ei, vor face celelalte două grupuri să râdă.

După aceasta, grupurile formează din nou triunghiul și prezintă sunetele sau mișcările. După demonstrație, fiecare grup va încerca să repete mișcările sau sunetele celorlalte două grupuri. Cele trei echipe se separă din nou și, fără niciun mod de comunicare între echipe (în afară de telepatie), încearcă să ghicească mișcarea sau sunetul pe care celelalte două echipe le vor face.

Întrebări de reflecție:

• Ce ați avut de făcut?
• Cum ați reușit să finalizați sarcina?
• Ce vi s-a părut mai dificil?
• Ce v-a plăcut la acest joc?
• Puteți asocia jocul cu o întâmplare din viața reală?

Sarcina finală: Terapeutul propune elevilor să aleagă un sunet/o mișcare din joc pentru a deveni emblematică pentru grup. Se va construi un slogan, o siglă, imn al clasei pe parcursul a 3 săptămâni.

Activitatea 2: „Câte puncte se pot face?”

Obiective pe termen scurt:

• Să se implice activ în sarcinile de echipă
• Să analizeze alternativele pentru a lua o decizie
• Să acționeze prompt și corect, ținând cont de toate aspectele situației

Materiale necesare:

• 3 cutii de carton sau de plastic sau coșuri pentru hârtie
  30-50 de obiecte identice care se pot arunca (mingi de ping-pong, mingi de cauciuc, de burete)
• Bandă adezivă sau cretă cu care se poate trasa un spațiu de joc
• Flip-chart sau tablă de scris pe care se poate ține scorul

Reguli:

• Există două categorii distincte de specialiști: „cei care aruncă” și „cei care recuperează”
• „Cei care aruncă” trebuie să stea tot timpul jocului în spatele liniei și sunt cei care de fapt fac punctele aruncând mingea într-una dintre cele trei cutii
• „Cei care recuperează” trebuie să stea de cealaltă parte a liniei și pot trimite înapoi mingile care n-au ajuns în cutii, dar nu au voie să puncteze în niciun fel
• Compania poate decide numărul celor care aruncă și al celor care recuperează mingile înainte de fiecare rundă

Durata: Terapia durează 80 minute/săptămână

Etapa a II-a: Atacul sau răbufnirea

Este etapa de confuzie în care elevii își caută locul și rolul în grup, trăiesc cele mai multe momente de confuzie. De modul în care sunt rezolvate aceste conflicte depinde supraviețuirea și eficiența grupului în continuare.

Activitatea 1: Restructurare cognitivă (Ellis, 1962)

Obiective pe termen scurt:

• Înțelegerea modului de gândire în perceperea realității
• Învățarea modului de reevaluare a situațiilor stresante
• Confruntarea cu ideile iraționale

Fundamentul teoretic: Terapia rațional-emotivă are la bază provocarea și combaterea ideilor iraționale ce generează tulburări emoționale:

• Este mai ușor să eviți decât să te confrunți
• O persoană trebuie să fie competentă, perfectă
• Lipsa de control a emoțiilor nu te ajută să simți lucrurile

Exercițiu: Gândirea de detectiv și gândirea realistă

EVENIMENT: ______________________

În legătură cu ce sunt îngrijorat?
Ce dovezi există?
Ce s-a întâmplat în trecut, când am mai fost îngrijorat/ă?
Care sunt datele?
Ce altceva s-ar putea întâmpla?
Care este gândul meu calm?
Ce se va întâmpla de fapt?
Și ce dacă ceea ce mă îngrijorează se întâmplă?
Durata: Terapia durează 2 săptămâni, 80 minute/săptămână

Activitatea 2: „Cât de bine îmi gestionez raționalitatea în situațiile de limită?”

Obiective pe termen scurt:

• Să înțeleagă diferența dintre mesajele de tip „raționalitate în situația de criză” și cele de tip „iraționalitatea în situația”
• Să identifice reacțiile raționale și iraționale în situații conflictuale
• Să analizeze importanța utilizării mesajelor de tip „rațional” în rezolvarea conflictelor
• Să construiască un mesaj de tip „rațional” pentru o situație conflictuală

Fundamentul teoretic – Nietzsche și dialectica Apollo-Dionisos: În lucrarea „Nașterea tragediei”, F. Nietzsche prezintă faptul că omul își joacă propria scenă în care măștile stărilor lui pendulează între:

• Opacitate, iraționalitate (asemeni Dionisos – zeul beției, vinului)
• Transparență, raționalitate (asemeni Apollo – zeul Soarelui)

Apollo – Zeul Soarelui:

• Simbolul rațiunii, coerenței și clarității
• Întoarcerea sufletului către sine

Dionisos – Zeul Beției:

• Simbol al irațiunii, neclarității, întunericului
• Răbufnirea sufletului afară din sine

Activitatea practică:

1. Elevii prezintă pe rând, pe foaia de flipchart, printr-un cuvânt sau o expresie care să descrie „metaforic” comportamentul lor în situații conflictuale
2. Confecționarea unei măști reprezentative pentru cuvântul/expresia aleasă
3. Discuții în grupe de 3-5 elevi despre situațiile conflictuale
4. Formularea unui motto pe spatele măștilor care să evidențieze modalitatea de depășire a situațiilor conflictuale

Fișa de evaluare:

Comportament în situații de criză
Metafora (adjectiv): _______________

Comportamentul meu rațional:
– ________________
– ________________
– ________________

Mesajul meu rațional:
– ________________
– ________________
– ________________

Comportamentul meu irațional:
– ________________
– ________________
– ________________

Mesajul meu irațional:
– ________________
– ________________
– ________________

Motto: ___________________________

Durata: Terapia durează 2 săptămâni, 80 minute/săptămână

Etapa a III-a: Normarea

În această perioadă, grupul de elevi este matur, au capacitatea de a vorbi despre sinele lor, au sentimentul coeziunii grupului, dorința lor este de experimentare și dezvoltare a clasei.

Activitatea: „Vorbește-mi despre tine”

Obiectivele grupului pe termen scurt:

• Cunoașterea propriilor trăsături de caracter, deprinderi, aptitudini
• Identificarea caracteristicilor generale ale grupului
• Să dezvolte comunicarea între membrii grupului

Timp necesar: 80 minute

Materiale necesare: post-it-uri, instrumente de scris, foaie de flipchart

Regulile activității:

• Participă la joc toți membrii grupului
• Fiecare participant respectă instrucțiunile
• Se ține cont de regulile comunicării
• Nu se emit judecăți de valoare legate de ceea ce spune fiecare participant

Descrierea activității:

Participanților li se dau câte două post-it-uri:
Pe unul dintre acestea li se cere să scrie trei aspecte (calități, aptitudini, deprinderi, hobby-uri) cu care ar putea contribui la dezvoltarea grupului din clasă
Pe celălalt post-it notează trei aspecte ale personalității pe care și le pot îmbunătăți cu ajutorul colegilor din grup
Odată completate, post-it-urile sunt afișate, fiecare dintre participanți prezentând ceea ce a notat

Întrebări de reflecție și evaluare:

• Ce poți face pentru ca clasa din care faci parte să devină mai bună?
• Ce calități/deprinderi/hobby-uri de-ale tale crezi că ar fi de folos dezvoltării grupului?
• Crezi că grupul poate avea o influență decisivă în modelarea personalității tale?
• Cum crezi că te-ar putea ajuta grupul?
• În ce privință?

Proiectul „Copacul grupului”:

Terapeutul realizează pe o foaie de flipchart un copac prin care să se urmărească evoluția grupului:

• Rădăcini (punctul de pornire): calități, aptitudini, deprinderi inițiale ale membrilor grupului
• Coroana (punctul la care se ajunge): calități, aptitudini, deprinderi dobândite – de la cine, când etc.

Etapa a IV-a: Performarea

Rezolvarea de probleme și antrenamentul asertiv

Obiectivul principal: Identificarea problemelor de anxietate și descoperirea modalităților prin care elevii pot face față dificultăților intervenite, având ca strategie realizarea la nivel de grup a unui plan în vederea realizării unei activități de promovare pozitivă a propriei imagini prin modelul I CAN DO.

Modelul I CAN DO:

I – INCIDENT
C – CONSEQUENCE
A – ALTERNATIVE
N – NARROW
D – DO IT!
O – OUTCOMES

Strategia de rezolvare a problemelor (conform Goldfried, 1971):

Elevii au ca sarcină:
a) Realizarea unui jurnal de gânduri și trăiri pentru monitorizarea circumstanțelor în care a apărut problema (timp de două săptămâni înainte)
b) Definirea aspectelor problemei – problemă, conflict, posibile bariere – formularea problemei
c) Soluții posibile: strategii generale, tehnici de implementare – generarea de alternative
d) Alegerea celei mai bune alternative
e) Monitorizarea consecințelor acțiunii în ce măsură rezultatul așteptat coincide cu cel real

Obiectivele pe termen scurt:

• Spargerea circularității vicioase a anxietății
• Restructurare cognitivă
• Reducerea anxietății anticipatorii prin rezolvarea de probleme prin antrenament asertiv
• Contracararea focalizării excesive pe sine
• Modificarea cognițiilor centrale prin strategia FEAR și STOP
• Întărirea toleranței la anxietate
• Reducerea comportamentelor de inhibare
• Expunere la situații fobice în vederea reducerii anxietății în mod natural

Strategii terapeutice:

FEAR:

F – FRICA
E – AȘTEPTĂRI
A – ACȚIUNE
R – REZULTAT

STOP:

S – SPAIMĂ (Scare)
T – GÂNDURI NEGATIVE (Thoughts)
O – GÂNDURI ALTERNATIVE (Other Thoughts)
P – RECOMPENSĂ (Prize)

Avantajele terapiei de grup

• Învățare vicariantă
• Angajamentul pentru acceptare, adaptare la schimbare
• Exersarea interactivității în cadrul echipelor prin jocuri de rol
• Mai mulți adolescenți oferă alternative împotriva cognițiilor distorsionate
• Audiență pentru situația de expunere cu posibilitate de feedback asupra performanței
• Posibilitatea de a descoperi asemănări cu ceilalți adolescenți, părinți, cadre didactice în vederea contracarării convingerii adolescenților că fobia, teama lor nu este unică

Criterii de constituire a grupului

• Grup de 27 persoane
• Grup echilibrat din punct de vedere al vârstei, sexului, severității anxietății sociale
• S-au exclus persoanele cu comportamente ostile sau cu dorința de a fi în centrul atenției

Stabilirea timpului și spațiului

• Terapia durează 12 săptămâni
• 2h, 30 min/ședință
• Spațiul dotat cu scaune ergonomice
• Se vor asigura toate materialele necesare desfășurării optime a orelor de terapie

Etapa a V-a: Suspendarea/ încheierea

Povestea terapeutică: „Bancnota de 200 de lei”

Obiective pe termen scurt:

• Să înțeleagă faptul că, indiferent de situație, noi suntem aceiași
• Dezvoltarea stimei de sine
• Înțelegerea conceptelor de încredere, compasiune, respect prin intermediul poveștii terapeutice

Descrierea poveștii:
Paul, cu o figură tristă și abătută, se întâlni cu prietena lui Carla într-o cofetărie, la o cafea. Deprimat, începu să se descarce în fața ei, povestindu-i despre numeroasele lui probleme, despre locul de muncă, bani, prieteni, scopul lui în viață și multe altele… Totul părea să îi meargă prost…
La un moment dat, Carla băgă mâna în geantă și scoase o bancnotă nou-nouță de 200 de lei. I-o întinse zâmbind:
– Vrei această bancnotă?
Paul, puțin confuz, îi răspunse:
– Dacă o vreau? Bineînțeles, Carla… doar sunt 200 de lei! Cine i-ar refuza?!
Atunci Carla mută bancnota în mâna stângă și o mototoli până făcu din ea un mic ghemotoc. Arătându-i ghemotocul lui Paul, îl întrebă din nou:
– Dar acum, mai vrei bancnota?
– Carla, nu știu ce urmărești, dar ghemotocul acela din mâna ta valorează în continuare două sute! Bineînțeles că vreau bancnota, chiar și așa, dacă mi-o dai.
Carla desfăcu ghemotocul, aruncă bancnota șifonată pe jos și o călcă cu piciorul până când se murdări toată.
– Tot mai vrei bancnota?
– Ascultă, Carla, tot nu înțeleg unde vrei să ajungi. Chiar și așa, călcată în picioare și murdărită, este tot o bancnotă de 200 de lei, și până nu o rupi, își păstrează valoarea…
– Paul, tu ai spus-o – o bancnotă de 200 rămâne o bancnotă de 200! Ei bine, trebuie să știi că indiferent ce se întâmplă cu tine, chiar dacă uneori ceva nu iese cum vrei tu, chiar dacă viața te „îndoaie” sau te face un mic ghemotoc, tu continui să fii la fel de important cum ai fost întotdeauna… Ceea ce trebuie să te întrebi este cât valorezi tu în realitate, nu cât de abătut ești la un moment dat sau cât de deprimat din cauza unor situații mai mult sau mai puțin trecătoare din viața ta.

Întrebări de reflecție la nivel de grup:

• Ce s-a întâmplat?
• Care este părerea voastră în legătură cu povestea?
• Ce reprezintă de fapt bancnota?
• Ce puteți să învățați din această situație?
• Ce încearcă de fapt Carla să-i explice prietenului ei?
• Ați avut vreodată experiențe similare?
• Ce concluzie putem să tragem?
• Ce ați învățat fiecare despre voi înșivă din această poveste?
• Ce veți pune în practică și cum veți pune în practică cele învățate?
• Ați simțit, trăit în viața de zi cu zi o experiență similară sau cunoașteți cazuri?
• Ați gândit, reacționat la fel ca în joc în viața de zi cu zi sau ați văzut oameni care să reacționeze, acționeze similar?
• În ce situații din viața de zi cu zi am putea folosi concluziile pe care le-am obținut?
• Cum putem folosi concluziile la care am ajuns, în viitor?

Durata: Terapia durează 80 minute/săptămână

Bibliografie

Holdevici, I. (2005). Psihoterapia cognitiv comportamentală. Managementul stresului pentru un stil de viață optim, Editura Științelor Medicale, București
Holdevici, I. (2004). Psihoterapia de scurtă durată, Editura Dual Tech, București
Jacquelynne S. Eccles (1999). The Development of Children Ages 6 to 14 THE FUTURE OF CHILDREN – FALL, pdfs.semanticscholar.org/
Ronald Rapee, Ann Wignall, Jennifer L. Hudson, Carolyn A. Schniering (2009). Tratamentul Anxietății la copii și adolescenți – o abordare fundamentată științific, Editura ASCR
Tuckman, B. W. (1965). Developmental sequence in small groups. Psychological Bulletin, 63(6), 384-399
Yalom, I. D., & Leszcz, M. (2005). Theory and practice of group psychotherapy. Basic books
Nietzsche, F. (1999). Nașterea tragediei, Editura Dacia, Cluj Napoca
Liiceanu, G. (1996). Tragicul, Editura Humanitas, București