Rolul educatoarei în utilizarea cu succes a metodelor interactive de învățare

Educatoarele sunt cele care pun prima treaptă în educația micului preșcolar pentru a ajunge un adult echilibrat și dezvoltat armonios. Cine altcineva, alături de părinți cunoaște mai bine copilul, dacă nu noi, dascălii? Noi suntem cei care le cunoaștem nevoile și cerințele, iar pentru ca munca noastră să dea rezultatele așteptate fiecare trebuie să ne întrebăm dacă ceea ce le oferim copiilor li cum le oferim, le este într-adevăr folositor.
Rolul nostru, al dascălilor, este de a crea un climat educațional care să stimuleze gândirea divergentă și să încurajeze atitudinea creativă a copiilor — o condiție esențială pentru desfășurarea unui program educațional complex, capabil să-i pregătească pentru integrarea într-o societate tot mai dinamică și solicitantă.

Practica tradițională a transmiterii unui volum mare de informații ar trebui înlocuită cu o orientare clară spre stimularea efortului intelectual al copiilor. Este necesar să îi îndrumăm spre exersarea proceselor psihice și cognitive, să le oferim oportunități de explorare interdisciplinară, pornind de la mediul concret și de la activități interactive. În acest context, copiii învață să-și asume responsabilități, să formuleze și să verifice soluții, să elaboreze sinteze — toate acestea desfășurate în activități variate: în grup, între grupuri, în perechi sau individual.

Ideile și soluțiile generate de grupuri capătă o valoare afectivă și o notă de originalitate atunci când este respectat principiul flexibilității în organizarea și desfășurarea activităților.

Încununarea acestor cerințe se realizează prin aplicarea metodelor interactive de grup, care produc transformări semnificative în planul gândirii copiilor, influențând ideile, opiniile și limbajul. Aceste metode dinamizează activitatea, îi implică activ pe copii, le sporesc motivația și contribuie la reducerea rigidității resimțite atât de preșcolari, cât și de educatoare, în cadrul activităților tradiționale.

Este important, însă, ca aceste metode să fie abordate sub forma unui joc cu reguli – un joc educativ, cooperativ și distractiv, nu ca un exercițiu solicitant de concentrare. Copiii de vârstă preșcolară trebuie să se simtă relaxați, să colaboreze pentru rezolvarea sarcinilor didactice, să participe activ la luarea deciziilor și să învețe să gestioneze conflictele care pot apărea în cadrul lucrului în echipă.

Programa activităților din grădiniță este astfel concepută pentru a oferi libertatea educatoarelor de a-și alege tipul de activități, metode și procedee în concordanță cu particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor. Activitatea cu copiii trebuie desfășurată într-o atmosferă destinsă unde copiii să se manifeste spontan, să gândească și să acționeze în funcție de situație.

Prin utilizarea metodelor interactive, copilul pășește într-o lume a necunoscutului, inițiind o adevărată aventură a descoperirii de noi cunoștințe și deprinderi, devenind astfel un participant activ în procesul de învățare. În acest context, copilul ajunge să se cunoască pe sine, să se regăsească în universul copilăriei și în cadrul colectivului din care face parte.

Lucrând împreună cu ceilalți membri ai grupului, copilul învață să îndeplinească sarcini, să colaboreze și să ia decizii, conștientizând că are un rol important în desfășurarea și reușita activităților comune. În cadrul grupului, fiecare copil este încurajat să descopere, să compare, să clasifice și să valorifice cunoștințele dobândite.

Efortul depus este, în esență, unul intelectual, ce contribuie la exersarea și dezvoltarea proceselor cognitive. Metodele interactive devin astfel nu doar instrumente de învățare, ci și surse de motivație și implicare afectivă profundă pentru copil.

Dacă nu mai îndeplinim doar rolul de transmițător de informații și copilul rolul de receptor, ci facem din copil un adevărat explorator, atunci întreaga muncă cu copiii va da rezultatele așteptate.

Rolul copilului în cadrul activităților educaționale este determinat, în mare măsură, de metodele utilizate de educatoare în demersul didactic. Alegerea acestor metode trebuie să țină cont de particularitățile de vârstă și de dezvoltare ale copiilor, de nivelul de pregătire al grupei, precum și de conținutul ce urmează a fi abordat.

O îmbinare echilibrată și creativă între metodele tradiționale și cele interactive contribuie la organizarea unui învățământ activ, care implică în mod real copiii în desfășurarea activităților. Metodele interactive solicită participare, implicare, gândire și colaborare, fiind esențiale pentru formarea unor deprinderi și competențe adaptate cerințelor actuale.

Aplicarea acestora presupune, însă, timp, încredere în forțele proprii, deschidere către inovație și disponibilitatea de a adopta o abordare diferită a procesului instructiv-educativ, în vederea creșterii calității actului educațional.

Atunci când aplică în activitățile de la grădiniță metode interactive, profesorul capătă o nouă identitate este un actor în roluri și ipostaze diferite:

• pedagog care nu impune informații științifice, idei, opinii, ci care construiește dispozitive de învățare adaptate, practicând o pedagogie nondirectivă, diferențiată și individualizată;
• proiectant, tutore, manager, moderator, organizator și gestionar al conținuturilor, activităților și experiențelor de formare;
• persoană care proiectează, stimulează, organizează, orientează, reglează și ameliorează activitatea de cunoaștere desfășurată de elevi;
• mediator al învățării, persoană care (inter)mediază cunoașterea și care îi asigură acesteia un cadru euristic, care facilitează legătura dintre elev și reflecția, acțiunea și cunoașterea sa;
• facilitator al învățării și autoformării elevilor, el nu transmite cunoștințe ci lasă elevii să învețe ca niște ucenici;
• ajutor al elevilor în învățare, în conștientizarea problemei/dificultății lor, în construirea de variante de soluționare și în punerea lor în aplicare.

Deoarece metodele interactive sunt mai pretențioase și mai dificil de aplicat în practică, acestea presupun o muncă didactică mai atentă, adaptată și diferențiată. Promovarea lor cu perseverență și încredere presupune, înainte de toate, o schimbare de atitudine din partea educatoarei, care se reflectă, în mod firesc, în comportamentul copiilor.

Astfel, regândirea educației formale devine o necesitate, impunând o schimbare profundă în relația dintre educatoare și copii, dar și între copii înșiși. Este esențial să fie promovate sprijinul reciproc, colaborarea și dialogul constructiv, prin utilizarea unor strategii moderne, centrate pe copil.

Activitățile destinate preșcolarilor trebuie să fie caracterizate de spontaneitate și să contribuie la dezvoltarea independenței în gândire și acțiune, stimulând astfel inițiativa și formarea unei personalități autonome și creative.

Educatoarea trebuie să fie entuziasmată după fiecare reușită, progres înregistrat de grup sau de copil pentru pregătirea motivației următoarelor sarcini. Aplicând metode interactive la grupă pregătește copiii pentru noi experiențe, interrelaționare, încredere în capacitățile individuale și ale grupului. Aplicarea acestor tip de metode solicită timp, diversitate de idei, angajare în acțiune, descoperirea unei noi valori, responsabilitate didactică, încredere în ceea ce s-a scris și în capacitatea personală de a le aplica într-un mod creativ pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ.

Așadar, metodele interactive sunt considerate pe drept surse de dezvoltare a competențelor comunicative la copiii de vârstă preșcolară. Acestea presupun activism, curiozitate intrinsecă, dorința de a observa, a explica, a explora, a descoperi. Sunt considerate activ-participative acele metode care mobilizează energiile copilului, care îl ajută să îşi concentreze atenţia, să-i stârnească curiozitatea.

Bibliografie
Ausubel, D.P.,(1991). Învățarea în școală. O introducere în psihologia pedagogică. Editura Didactică și Pedagogică.
Bocoș, M,(2002). Instruirea interactivă.Repere pentru reflecție și acțiune, Editura Presa Universitară Clujeană.
Breben, S.,Fulga, M., Goncea, E., Ruiu, G.,(2006). Metode interactive de grup, Editura Arves.